Duminică, 4 Iunie 2017, am făcut o tură de o zi în masivul Piatra Mare, simțeam nevoia să mă desprind puțin de București, cu toate că în perioada asta plimbările prin cartierele vechi care abundă de vegetație îmi răsfață simțurile.
Am plecat într-un minigrup de patru persoane și am decis să mergem cu un tren al CFR, care pleca din București la 06.23 și care oprea la Timișul de Jos, de unde începea traseul nostru.
Am cumpărat bilete de la un automat din Gara de Nord, încântat fiind că nu era nimeni la coadă și că pot plăti cu cardul. Nu am mai mers de mult cu un tren Regio (adică personal) și am fost surprins că pe bilet avem trecute numerele locurilor.
Când am ajuns la locurile noastre, bineînțeles că era altcineva, mai exact, un cuplu de pensionari cu foarte multe bagaje. Am încercat să le explic situația și că totuși trebuie să ne conformăm unor reguli sociale ca lucrurile să funcționeze cum trebuie. Cuplul a cam refuzat să se mute din motive obiective: le era imposibil fizic din cauza bagajelor care ocupau mult spațiu, nu mai găseau loc și nu au fost informați la ghișeu că pot cumpăra bilet cu loc. După ce m-am enervat și am început să mă cert cu ei mi-am dat seama că sunt un tâmpit și că problema nu venea de la ei și de la lipsa lor de educație care îmi venea în minte incontinuu, problema reală e CFR-ul care nu gestionează locurile din tren. Noi am avut locuri pentru că am plătit cu cardul. Mi-am cerut scuze și am plecat să căutam alte locuri. Am găsit locuri nerevendicate pe culoar și prima oră de călătorie a fost acompaniată de o suită de certuri, nervi și injurii ale celorlalți călători care se confruntau cu aceeași problemă cu care ne-am confruntat și noi. Doamna controlor, o doamnă simpatică și cu un calm pe care cred că doar un psiholog îl mai are ne-a explicat că problemele astea sunt la ordinea zilei și că totul se întâmplă de „de deștepți ce sunt cei de sus".
Am coborât la Timișul de Jos și am lăsat în urmă călătoria cu trenul, mai puțin faptul că m-am enervat nejustificat pe cei doi pensionari, actori prinși într-un penibil repetitiv regizat de CFR Călători.
La Cabana Piatra mare ne-am împrietenit cu niște măgăruși simpatici, parcă au apărut în fața noastră ca niște mesageri ai măgăriilor ce urmau să vină.
La întoarcere, în aceeași zi, am așteptat trenul în Timișul de Sus, urma să sosească la 18.38. În gara/halta de la Timișul de Sus nu există casă de bilete, iar sala de așteptare e închisă și se distinge prin geamurile murdare și împăienjenite din care se întrevede o încăpere insalubră, cu niște bănci rupte. Ce ne-am bucurat că nu plouă!
În fine, a venit trenul și am fost extrem de surprinși că avea doar două vagoane. Ne-am urcat și o doamnă controlor, foarte simpatică și dânsa, ne-a scris de mână 4 bilete, da, de mână. Deci era clar că nu încape vorba de bilete cu locuri. Ne-am așezat pe unde am găsit locuri libere și mi-am zis că asta e, poate ațipesc și mă trezesc la Gara de Nord.
Nu a fost chiar așa, de la Bușteni au venit două doamne care aveau bilet cu loc pe scaunele unde stăteam noi. Ne-am ridicat fără comentarii și foarte amuzați. Pe la Sinaia trenul era deja arhiplin și credeam că sunt la balamuc, din stânga și din dreapta auzeam numai „Ăsta e locul meu”, „Uitați biletul”, „Dar am plătit în plus locul”, „Așa e în România”, „Nu mă ridic”, „Da' eu am ajuns primul”.
Între timp am aflat de la amicul meu, Cristi, care se tot plimba prin tren, că erau mai mulți călători care aveau bilet eliberat la un vagon care de fapt nu exista, călători care chiar și-au cumpărat din timp bilet, cu tot cu loc, ca ei și copii lor să nu fie stânjeniți și umiliți de astfel de situații. Acum se înghesuiau pe hol sau se sprijineau de alte scaune.
În vacarmul ăla simțeam că mai au un pic și se iau de păr și își dau picioare unii altora, atunci mi-am dat seama și de aerul închis, de căldura sufocantă, de mirosurile amestecate, de foamea care mă apucase, de cele 2 ore și ceva pe care le aveam de stat în picioare.
De obicei nu am probleme să mă expun public, să ies în evidență, așa că am ridicat vocea și le-am propus celor din jurul meu să mergem împreună la Gara de Nord la Șeful de Gară sau la Relații cu Publicul și să cerem socoteală CFR-ului, pentru că o masă de 20-30 de persoane prezentă în fața ghișeului cântărește mai mult decât 6 reclamații online trimise a doua zi.
În celălalt vagon, prietenul meu Cristi a întâlnit o altă junglă, unde oamenii aproape că stăteau unii peste alții, urlau că alea sunt locurile lor, încercau să facă mai mult loc pentru copiii pe care îi țineau sprijiniți de cine știe ce bară și le-a sugerat și el oamenilor să mergem împreună la Gara de Nord și să facem reclamații. Între timp ne-a venit ideea să anunțăm și televiziuni, pentru că mai erau două ore până la destinație și puteau ajunge la Gara de Nord.
Brusc, totul a devenit mai interesant, nu mai simțeam mirosurile, nu îmi mai era foame și parcă timpul curgea normal când auzeam oamenii în jurul meu: „Da, trebuie să mergem!”, „De ce să ne lăsăm călcați în picioare?”, „Cum e posibil așa ceva?”, „Cum să merg așa cu ăsta micu'?”. Da, recunosc, se auzea încet și mai erau și multe: „Nu mai prindem metroul”, „Degeaba, că nu schimbăm nimic” (astea erau cele mai des auzite în diverse forme), „Hai gata, că ajungem la București acu”. M-am și certat cu un domn care mi-a reproșat că îi deranjez copilul și că în Piața Victoriei se #rezistă, nu în tren cu el și cu copilul lui. L-au potolit câțiva oameni care i-au spus că exagerează.
Între Ploiești și București am stat de vorbă cu un grupuleț de trei oameni, nervoși și ei, nervoși că au plătit 3,9 lei în plus și că alții stau pe locurile lor, „Dar eu am plătit!” îmi spuneau. Am încercat să le explic că sursa problemei e modul defectuos de gestionare a locurilor și haosul produs de CFR. Nu m-au ascultat și nu am reușit să le scot din cap „lipsa de bun simț a românului”, darămite să îi conving că e o ocazie să își manifeste nemulțumirea față de serviciile CFR.
Între timp am ajuns la București unde ne aștepta o echipă a unei televiziuni de știri care a răspuns mesajelor pe care le-am trimis. În fața camerei de filmat călătorii au arătat biletele la vagonul care nu exista și și-au manifestat nemulțumirile.
Șeful de tren, care nu a avut o zi prea ușoară, a trecut accidental prin fața camerei și l-am abordat. Ne-a răspuns cu spatele, ca să nu fie văzut la TV, că nu poate da un răspuns în numele societății. Când i-am spus că totuși el e responsabilul societății cu situația din trenul cu care am circulat mi-a spus că am dreptate și a plecat grăbit.
O „surpriză” potrivită cu situația e că Biroul de Relații cu Publicul s-a închis la ora 22.00, iar trenul a ajuns la ora 22.05.
Cineva ne-a spus însă că la ghișeul 27 este șeful de tură sau ceva similar ca poziție care ne-a comunicat că vagonul 3 exista, dar că scria pe el că e vagonul 2, că au fost mai multe erori și probleme cu acest tren, adică nu ne-a zis nimic.
Tentative de răspuns au apărut ieri, 05.06.2017 după ce a apărut știrea la televiziunea care a venit la Gara de Nord și după ce și alte televiziuni și siteuri de știri au preluat știrea.
Din punctul de vedere al călătorului și pe baza relatărilor călătorilor nu găsesc răspunsul CFR Călători altfel decât ofensator și josnic: justifică situația prin mini-vacanța de Rusalii de parcă ar fi fost un caz izolat și nu poate decât să ne ofere SCUZE, cu majuscule pe pagina de Facebook. E clar că bâlbele caracterizează această companie de stat, în aceeași postare de pe pagina de facebook, inițial se anunță că: “Pentru situația creată a fost dispus un Dosar de cercetare, iar cei care sunt vinovați vor fi sancționați inclusiv cu imputarea sumelor restituite pasagerilor”, iar la 3 ore distanță postarea este modificată: Pentru situația creată a fost dispus un Dosar de cercetare, iar cei care sunt vinovați vor fi sancționați.
Știu că nu e cea mai gravă problemă asta și că sunt situații și mai grave, și în nici un caz nu vreau să mă plâng, dar, după această aventură cu trenul cu vagonul fantomă nr.3, dar care este numărul 2, dar pe care scrie numărul 3, vreau să mai merg cu CFR-ul la munte și vreau ca următoarea călătorie să fie una plictisitoare, din care să nu am nimic de povestit, o poveste care să justifice talia unei companii dintr-un stat membru UE.
Am stat să mă gândesc ce trebuie să fac ca peste 1-2 ani să se întâmple cele de mai sus și am ajuns la concluzia că un punct de pornire e să aflăm ce are în fond de gând CFR Călători (adică conducerea are ceva de gând să facă?), sau umilirea continuă a călătorilor e unul dintre parametrii pe care trebuie să îi bifeze în planul lor de management? Am inițiat împreună cu Cristi o petiție (aici) în care cerem un răspuns public CFR-ului referitor la situațiile jenante care se petrec datorită modului inacceptabil în care sunt gestionate locurile în tren.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sa calatoresti fara bilet nu s-a auzit pe acolo, de nu ai, controlorul iti da imediat bilet (ceva mai scump decat cel cumparat din statie sau online).
Dar in Romania cam peste tot se lucreaza pe sistemul: de ce simplu, cand se poate complicat?
Asa ma curge cate ceva in buzunarul cuiva.
În alte țări, nu se prea eliberează bilete cu loc, doar în unele trenuri. Sigur, nu merg cu trenul chiar des, mai ales peste hotare, ultima oară am fost de la București la Timișoara și retur, peste hotare, nu de mult, între Ljubljana și Viena (la aeroport), am avut loc, era tren internațional, destul de aglomerat, era vizavi de mine un muzician croat, drăguț (gen macho) și suficient de nesimțit încât să ceară niște palme, nu știu de ce avea impresia că poate ocupa 2 locuri, al doilea fiind pentru hainele lui de concert.
Deci, da, călătoria cu trenul este relevantă, ea arată nivelul real al unei țări, nu cel inventat de vorbe frumoase.Și oficiile poștale.
Daca vrem cai ferate si trenuri tb sa punem presiune pe guvern!!! Sa devina agenda publica. Noi nu avem strategie nici sa mentinem liniile in functiune, si ar trebui sa fie deja pasi facuti pt linii de mare viteza. Motivul e ca CFR e capusata si distrusa prin comamda politica de cstre toate guvernele de pana acum. Trebuie sa redevina prioritate nationala! trebuie sa credem ca putem avea trenuri decente si in plus si linii de mare viteza. De ce sa nu facem 45min Bucuresti-Brasov in 2017? Pt asta trebuie sa VREM!!! nu sa spunem blazati ca asta e Romania!