De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Ne-au făcut să iubim să-i urâm și asta se repară greu! Tu, posesor de vot prețios, tu ce l-ai întreba pe candidat?

2016-09-16 07:37:00 2016-09-16 07:37:00

Dacă prin absurd examenul electoral nu s-ar trece cu mici, cârnați, bere, plicuri cu bani și sacoșe cu de toate... Dacă politicienii ar trebui să dea un altfel de examen de admitere ca să ne merite votul? Dacă, în loc să iubim să urâm politicienii, ne-am educa propriile așteptări în ceea ce-i privește?

Dacă ar fi să-i trecem prin furci caudine înainte de a le da votul nostru prețios pe care să ni-l onoreze la maximul potențialului lor de oameni de bună credință – mă întreb, cum ar arăta un astfel de examen? Unii își vor freca mâinile cu ghidușie, alții se vor gândi – academic, la probe scrise și practice, alături de pensionari și oameni suferinzi.

Alții mai pesimiști s-ar întreba retoric: La ce bun?

Aici e buba – statul ăsta pe tușă, lipsa de opinie, lipsa de reacție și de ce nu - de penalizare electorală promptă – îi face pe ei, cei ce au în buzunar votul nostru, să se comporte aidoma unui copil căruia părinții au uitat să stabilească limite clare de bun simț. Granița dintre corect și incorect, bun și rău, etic si neetic - devine fluidă, permisivă, nimic alb sau negru - gri. Domnia gri-ului! A legilor interpretabile! A traseismului politic! Detonarea valorilor: doctoratul nu mai e chiar doctorat, alesul din închisoare e chiar onorabil, șpaga e doar taxă de lobby și lista e mult mai lungă decât umilul meu acces la astfel de dedesubturi.

Scuzați-mi utopia, dar nu mă pot abține să nu mă intreb: Ce ar fi dacă? Ce ar fi dacă în campania electorală candidații de orice fel și pentru orice tip de scaun într-un rol public nu ar trebui să treacă testul „care îl bălăcărește mai tare pe celălalt”, ci un altfel de examen, al moralității? Știu, voi naște dezbateri, comentarii pozitive sau răutăcioase și mi le asum pe toate, căci noi suntem cei care am votat, noi suntem cei ce iubim să urâm politicienii!

Domnule candidat aspirant la votul meu,

V-aș întreba dacă ați citit integral Constituția României și nu aș lua de bun ce-mi spuneți, v-aș întreba detalii...

Nu v-aș pune să-mi recitați din imnul României, ar fi prea simplu – dar v-aș întreba numele a cinci martiri ai neamului românesc, fie ei din perioada interbelică, fie din timpul regimului comunist! Pentru că dacă vreți să ocupați acel scaun, apoi trebuie să știți zilnic că mulți oameni au murit ca dvs. să fiți acolo!

Apoi v-aș întreba care e viziunea dvs. despre România și ce veți face concret ca să nu doar halucinăm frumos, ci să clădim? România aservită, România cu capul plecat, România fără de curaj - nu e ceea ce îmi doresc pentru cei trei copii ai mei și dvs, domnule candidat aspirant, reprezentați România!

V-aș ruga apoi să locuiți o zi alături de un pensionar singur care trebuie să-și drămuiască amărâta de pensie pentru o bucată de pâine și multe medicamente? Și v-aș ruga să trăiți ca el și cu el o singură zi din viața dvs. Apoi aș vrea să vă priviți părinții în ochi, dacă-i mai aveți, și să le promiteți că veți face ceva pentru ei toți!

V-aș întreba dacă aveți copii și dacă ați fost vreodată la Camera de Gardă în vreun spital din țara asta? Și dacă nu ați fost, atunci aș vrea să ascultați poveștile a 10 părinți care au fost și și-au văzut pruncii uciși de un sistem neputincios. Aș vrea să vă rămână scrijelite pe creier privirile lor împietrite.

V-aș întreba apoi câți bani aveți și cum i-ați făcut? Convingeți-mă că știți cum se conduce o echipă, un business, că plătiți taxe ca și mine lună de lună, că știți ce înseamnă să pierdeți și să învățați din greșeli, că sunteți propria dvs. creație, și nu păpușarul unor interese meschine.

Domnule candidat aspirant la votul meu, care sunt valorile dvs. și principiile după care vă educați copiii?

Și dacă ar trebui să reprezentați România la Parlamentul European, v-aș pune să susțineți un discurs în română și ]n engleză în fața unei audiențe ostile. Țara dvs. merită un discurs onorabil și de nu-l puteți susține din lipsă de aptitudine, măcar faceți un efort și instruiți-vă!

V-aș întreba apoi dacă știți câți copii trăiesc în grija rudelor în România anului 2016 pentru că părinții lor au plecat pe alte meleaguri ca să-și câștige o pâine? Și ce veți face pentru ei?

V-aș urca într-o mașină, fără coloană oficială, și v-aș plimba prin țară, prin fostele orașe industriale: numărați, vă rog, farmaciile, magazinele second hand, băncile vs. școli, dispensare, spitale, piețe cu produse locale... Ați înțeles? Priviți disperarea acelor oameni ce-și frământă mâinile pentru că nu știu ce vor pune pe masă mâine.

Și dacă tot vom fi pe drum, hai o tură și prin satele de câmpie – uitați-vă atent pe câmp cum își muncește țăranul român pământul în România lui 2016. Evul mediu vă spune ceva? Prin comparație vă voi arăta cum se face agricultură în țările europene – da, acele țări europene cu funcționari suficient de pregătiți să știe să scrie un proiect, să facă o strategie și să absoarbă fonduri europene.

V-au zdruncinat drumurile? Ar fi fost bine să avem și noi măcar o autostradă care să taie țara în lung și-n lat. Asta cu autostrada a devenit un fel de „Dă, Doamne, să vină americanii!” Faceți odată autostrăzile astea de care țara și investitorii au nevoie ca să scoatem țara din anonimat și sărăcie!

Și încă ceva: cum stați cu somnul? Prefer insomniacii – adică cei ce nu pot dormi în Parlament! A, și ca să nu uit, nu-mi plac ambidextrii, adică cei ce pot vota la două mâini.

Să nu uit, ar mai fi ceva. Vedeți scaunul acela – e un detector de minciuni, așezați-vă pe el și acum răspundeți-mi la întrebarea: „Iubești România? Sunteți dispus să puneți mai presus de interesele personale, interesele țării?”