Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Noii bucureșteni. Cum s-a schimbat lumea unui corporatist după ce i s-a suspendat permisul de conducere

Bucureștii Noi

Povestea sună cam așa…

Unui corporatist din București i se suspendă, in iulie anul acesta, permisul de conducere pentru o lună de zile și astfel descoperă mersul cu mijloace de transport în comun, din cartierul său spre serviciu; mersul pe jos îl face mai atent să privească la lumea din jurul său și la detaliile cotidiene. Descoperă o grămadă de lucruri și – declic – realizează că „așa nu se mai poate” și că „schimbarea începe cu noi inșine”.

Să trecem la acțiune civică

Pasul 1 – Corporatistul deschide o pagină pe FB – Cartierul Bucureștii Noi și își impune să posteze cel puțin o dată pe zi; informații diverse. Începe cu subiecte despre istoricul locurilor și poveștile oamenilor din cartier. Cu experiența lui adunată prin corporații începe să sistematizeze: delimitează frontierele cartierului, calculează întinderea și face o estimare la zi a numărului de locuitori. Identifică șapte zone care se diferențiază între ele începând cu geneza lor, denumire și notorietate în conștiința bucureștenilor. Ajunge să-și dea seama că el și vecinii lui sunt de fapt un segment – noubucureștenii - în tagma mai largă a bucureștenilor. Se bucură de asta, deși pentru alții este o banalitate. Realizează că acest cartier are o identitate proprie care este acoperită de straturile de uitare și ignoranță. Precum un arheolog își propune să indepărteze pământul de deasupra și să pună în evidență artefactul.  

Are sprijinul familiei care îi trimite primele LIKE-uri la pagina de FB Cartierul Bucureștii Noi. Apar și primii vecini.

  • Cartierul lui s-a născut la sfârșitul sec XIX în procesul de dezvoltare modernă a României Mici prin inițiativa privată a câtorva intreprinzători din clasa moșierilor și ca urmare a împroprietăririlor timide făcute după Războiul de Independență a României.
  • Cartierul explodează ca dezvoltare odată cu formarea României Mari; în decurs de un deceniu de la 5000 locuitori în 1930 ajunge la 30 000 locuitori în 1941.

LIKE-urilre la pagină se înmulțesc și se diferențiază deja patru-cinci simpatizanți constanți; este încântat. Începe să simtă gustul succesului.

Pasul 2 – Întâlnirea corporatistului cu simpatizanții paginii lui; prima întâlnire. Din cei cinci simpatizanți fideli, la prima întâlnire, vin doar doi. La a doua întâlnire apar încă doi, iar unul dintre ei aduce încă doi simpatizanți. Se fotografiază împreună și își propun să oficializeze formarea unui Grup de Inițiativă Civică – Bucureștii Noi. Unul dintre cei șase, aflat într-un stadiu avansat cu o inițiativă de lansare a unui ziar de cartier, în primul număr scos doar după două săptămâni de la prima întâlnire, face anunțul de apariție a inițiativei civice pe prima pagină. Scrie un editorial.

Pasul 3 – De acum corporatistul nu mai este singur. Este parte dintr-o echipă. Putem schimba prin urmare și perspectiva din care scriu acest text narativ. De la despre el, persoana a treia, la noi, echipa.

Așadar, constituim un Grup deschis pe FB, Cartier Bucureștii Noi, în care facem apel să se adune simpatizanți ai paginii

Cartier Bucureștii Noi – 1500 de LIKE-uri după patru luni de zile de la lansarea paginii - și fiecare să aducă noi membri dintre prietenii lui de rețea. Bulgărele se rostogolește și tot crește.

Pasul 4 – Avem site; primele povești apărute pe pagina FB sunt urcate pe site; apar specialiștii: urbanistul grupului postează articole de specialitate legate de sectorul 1, București și cartier. Proiectele lui mai vechi, ținute la sertar, ies la lumină.

Pasul 5 – Primele întâlniri; ne facem cunoscuți. Ne instruim cu un ONG dedicat unor astfel de inițiative, CeRe. Ne structurăm informațiile în conceptul de organizare comunitară. Facem schimburi de idei și opinii cu alte initiative civice similare din București.

Pasul 6 – Vecinii încep să afle despre noi; pornim prima inițiativă: prelungirea unei linii de autobuz în cartier care ar impacta 600 de familii în sensul accesibilității mai bune la un mijloc de transport în comun. Distribuim din poartă în poartă ziarul cartierului cu apariție trimestrială plus un calendar de buzunar 2017 cu logo-ul cartierului și strângem semnături pentru petiția cu autobuzul.

Pasul 7 – Doi dintre noi se implică ca reprezentant / observator în secțiile de votare la parlamentare. Zilnic se alătură grupului noi aderenți. Sentimentul este extraordinar. Lumea își dorea o astfel de inițiativă. Trebuia doar un declic. Iată că declicul s-a produs. 

Un alt fel de epilog

Am sentimentul că anul acesta, deși adun niște ani buni de corporatist experimentat, încep să mă schimb ca om - devin mai atent la semenii mei și descopăr satisfacția imensă de a împărtăși lor și cu ei din experiența mea prin corporații. Pentru prima oară nu mai aștept o recompensă măsurabilă financiar sau un nou nivel în carieră. Aici este vorba de a dărui și nu de a primi… Probabil că mulți cititori zâmbesc, fiecare dintr-un alt motiv. Realizez profund ce semnificație au vorbele: „schimbarea începe cu fiecare dintre noi”. Verbul a te implica, în viața comunității, a căpătat pentru mine un alt înțeles, palpabil, începând cu anul acesta. La început de an am scris câteva texte pentru Republica din orgoliu poate, din nevoia de a mă exprima public și a încerca într-un fel – poate naiv – de a mișca niște lucruri în sensul progresului. Foarte repede mi-am dat seama că nu-i suficient numai să-ți dai cu părerea. Trebuie și acțiune. Și iată că scânteia de spirit civic pe care am aprins-o în cartier, incepând din vara asta, cu pagina FB începe să se extindă în comunitatea urbană din care fac parte.

Noile forțe politicite intrate în parlament deunăzi ca și noii politicieni din vechile forțe politice au nevoie de o societate civilă activă, responsabilă și bună cunoscătoare a problemelor locale. Un partener de dialog comunitar și social valabil și avizat. Visez ca peste patru ani la viitoarele alegeri locale, candidații să nu mai vină în campanie în cartier, cu o lună înainte de alegeri, ca într-un „no man’s land” propunând locuitorilor „mărgele electorale” închipuite de ei în grabă doar cu scopul de a obține voturi, ci vor găsi o comunitate de cetățeni matură, organizată, care știe ce vrea și are proiecte consistente de dezvoltare locală în diferite stadii de derulare. Reprezentanții comunității vor negocia cu candidații, în numele comunității și cu mandat din partea ei, prioritățile cartierului și vor decide ei cine sunt cei mai credibili dintre candidați să le ducă mai departe în administrația locală și parlament și astfel să le îndeplinească. Adică invers de cum s-a procedat până acum.

Este nevoie de implicare continuă, onestitate, dăruire, muncă în folosul comunității a din ce în ce mai mulți dintre membrii ei, pe bază de voluntariat. Poate este doar o naivitate, dar știu sigur acum că merită încercat. Reușita depinde de noi toți.

Un altfel de „trinom” va trebui să se nască în următorii patru ani în cartierul meu, Bucureștii Noi: comunitatea de cetățeni organizată într-o structură asociativă - factorul politic și administrativ local - factorul economic din cartier, va aduce prin conlucrare tripartită, cred eu, un grad sporit de bunăstare în întreg cartierul și o calitate a vieții superioară celei de acum. Ca și cartierul meu, și celelalte cartiere din București se vor mișca în acest sens și altele din toată țara, astfel ca România să prospere prin puzderia de „Românii” locale prospere în 2020 care să le tragă înainte, la rândul lor, și pe toate celelalte, prin puterea exemplului.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • mda, frumoasa poveste ! dar cand un corporatist ramane fara permis de conducere ia taxiul .
    • Like 0
  • george check icon
    Corporatistul nu va merge pe jos, cu autobuzul, tramvaiul sau metroul.Are sofer.La banii lui....Asa ca.........
    • Like 0
  • Scriitură plăcută, chiar amuzantă pe alocuri. Poveste faină. Dacă îmi permiteți, aș veni și eu cu un alt fel de epilog.
    Corporatistul din poveste își recapătă permisul de conducere. Pagina de FB mai funcționează câteva luni, din inerție, site-ul așișderea. La următoarea adunare, în loc de, să zicem, 50 de participanți, câți au fost anterior, vor fi doar 25. Și în final, se ia o decizie: de fapt, de ce am avea noi nevoie de o linie de transport în comun? Noi circulăm doar cu mașinile proprii...Ziarul mai rezistă o vreme...în definitiv, mai avem nevoie de el pentru curățat cartofii...
    • Like 1
  • excelent!!!
    • Like 0
  • Si pana la urma s-a prelungit linia aia de autobuz pe care au cerut-o cetatenii ? ca n-am reusit sa-mi dau seama ..
    • Like 1
    • @ Sergiu F.
      pana in mijlocul lui niciunde ! de cand si pana cand primaria bucurestiului asculta de cererile a 500 de bucuresteni si asta asa pe sec fara sa ii pice ceva ?
      • Like 0
  • Felicitări pentru inițiativă!

    Întrebare: Cum gestionați problemele pe care le-ați identificat ? Folosiți doar Facebook sau mai aveți și alte unelte suplimentare ?

    Mulțumesc.
    • Like 1
  • sunt cu totul de acord si sper ca puterea exemplului vostru sa "contamineze" toata tara
    • Like 1
  • Super! Succes!!!
    • Like 2
  • Imi place! Vant bun la pupa!
    • Like 3


Îți recomandăm

Dr. Cristian Gabriel

De-a lungul carierei sale, medicul primar cardiolog Cristian Gabriel a avut grijă de mii și mii de inimi, dintre care pe unele le-a ascultat în cabinet, iar pe altele le-a văzut bătând în sala de operații. Pentru ca chirurgul să le poată repara, a trebuit să le oprească. Apoi să le repornească. Atunci și inima lui stătea pentru o secundă.

Citește mai mult

Lansare Alt Viitor

Pe un traseu de linii roșii, galbene și albastre, câțiva roboței, ceva mai mari decât o monedă de 50 de bani, se mișcă la stânga, la dreapta, ori înainte după cum le dictează codul scris cu câteva minute înainte. Copiii îi iubesc pe micii roboți, care le deschid drumul spre programare.

Citește mai mult

Gabriela Firea, pe Arena Națională

În această seară, Gabriela Firea, această Elena Udrea a PSD-ului, sora de tupeu, ambiție și sete de parvenire a ilustrei refugiate în Costa Rica, și-a primit porția de papară din partea mulțimii. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Citește mai mult

Simona Halep pe Arena Națională

Dna primăreasă Firea posedă o nerușinare cu totul specială, mare cât Arena Națională – dacă o scuipi în față, zbiară că au pus furtunul pe ea inși plătiți de Soros.

Citește mai mult