Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Primul lucru care m-a impresionat când am ajuns în Canada a fost un banal plic maroniu. Despre un obicei „ciudat”, străin multor români

Plic maro

Foto: Guliver Getty Images

M-am reîntors în România, după ce am trăit 10 ani în Canada, unde am plecat din motivele pe care le-am expus aici. Nu am să detaliez motivele care m-au făcut să ma întorc, însă recent un prieten m-a întrebat care a fost lucrul care m-a impresionat prima data când am ajuns în Canada. Nu am știut ce să-i răspund pe moment, dar mi-am adus aminte mai târziu. A fost un plic de hârtie pe care l-am primit în poștă în primele zile după sosire, de culoare maronie, pe care era inscripționat discret următorul mesaj: acest plic este realizat 60% din hârtie reciclată. M-a surprins simplitatea bunului simț de a recicla o resursă reutilizabilă pentru un banal obiect precum un plic. A fost și primul meu contact real, cuantificabil, cu reciclarea.

Ce vreau să spun e că nu pot trece peste faptul că nu mai reciclez de când m-am întors din Canada, din simplul motiv că nu există infrastructura necesară (asta, cel puțin la Târgu Mureș, unde locuiesc; nu cunosc situația altor orașe). Paradoxal, și probabil ca un semn al involuției, acum 3-4 ani, când am fost aici ultima dată în vacanță, în scara blocului exista o pubelă cu 4 capete pentru reciclare selectivă, dar acum nu mai există. Ce există, în schimb, sunt ghene în care se arunca totul la comun, care apoi sunt răvășite și gunoiul împrăștiat pe toată strada de „fauna umană" urbană care mișună printre blocuri, mașini, tobogane (dar despre asta, în episodul următor). În zadar am adunat reciclabilele separat, într-un sac, că… n-am avut unde să le arunc, decât… la ghenă, la grămada cu gunoiul menajer.

Nu vreau să spun că în România nu există oameni care reciclează, care probabil au contract cu firme de reciclare sau care își iau frumos punguța cu reciclabile și se duc cu ea la centre de reciclare. Nu spun că nu se reciclează la unități comerciale sau instituții. Ce vreau să spun e că reciclarea se face cu adevărat când fiecare unitate rezidențiala are o opțiune facilă, la îndemână, de a recicla.

Într-o eră a timpului insuficient, a vieții în viteză, dar petrecută blocați în trafic, reciclarea selectivă în mediul rezidențial e o corvoadă pe care mulți nu sunt dispuși să o accepte. Cu reciclarea selectivă, alternativele sunt fie să ai cinci pubele în casă (menajer, hârtie, plastic, sticla, metal… unde sa le pui pe toate!?) sau sa aduni tot ce e reciclabil, la grămadă, ca apoi sa stai 10 minute în fața pubelei selective, sa iei la mana fiecare bucată, și să o bagi cu mânuța în gaura corespunzătoare? Asta... când? După ce ai stat o ora în trafic venind de la job, o oră la supermarket, și încă o vreme pe la grădiniță sau școală să-ți ridici copiii de care trebuie să te ocupi când ajungi în sfârșit acasă? Asta la o națiune care nu a fost niciodată obișnuită cu reciclarea? Oublie ça, cum s-ar zice în Quebec.

Pe lângă educație, pentru a funcționa, recilarea trebuie să fie facilă, accesibilă, ușor de realizat pentru toți cetățenii. De aceea, cred că reciclarea selectivă în mediul rezidențial nu ar funcționa la parametrii acceptabili, chiar și dacă ar exista infrastructura necesară.

Curba de învățare și efortul ar fi prea mari și ar însemna sărirea primei etape, cea de a recicla pur și simplu. E ca și cum ai alerga înainte de a ști să mergi. Nu e practic, pur și simplu.

Eu nu știu dacă legea prevede strict reciclarea selectivă la sursă, iar dacă da, ea se poate aplica doar instituțional, unde se lucrează zilnic cu anumite materiale (ambalaje la un mare magazin, metale la o fabrică etc), dar în mediul rezidențial reciclarea selectivă ar însemna ca fiecare apartament sau casă sa se transforme într-o micro-stație de sortare a reciclabilelor, ceea ce nu este fezabil, practic, sau ușor de implementat, de acceptat.

Reciclarea nu e un domeniu complicat precum trimiterea omului pe lună, sau explorarea altor planete; nu necesită investiții exorbitante, aparatură ultramodernă. Varianta simplă și de bun simț, cea folosită și în Canada, necesita doar un coș în plus în casa fiecăruia, unde se aruncă la grămadă tot ce e de reciclat (excluzând, bineînțeles, materialele speciale precum bateriile etc), un set de pubele verzi afară, la doi pași, unde depozitezi ce s-a adunat prin casă, și o mașină care să colecteze o dată pe săptămână și să le ducă la un centru de sortare. Gata!

Mi-e rușine să le spun amicilor canadieni că aici nu reciclez; cred m-ar desconsidera. Îmi aduc aminte și acum cu jenă momentul când am aruncat un PET într-un coș stradal și cum m-au beștelit două colege studente pentru că nu l-am dus cu mine acasă sau la o pubelă specială: „Cum, tu nu reciclezi!?" m-au întrebat dojenitor. Mi-am zis ca tot e mai bine decât să-l fi aruncat pe stradă. Dar practic, aruncându-l în pubela respectivă a fost mai rău decât dacă l-aș fi aruncat pe stradă, pentru ca de pe stradă l-ar fi reciclat cineva, dar așa a ajuns probabil pe câmp.

Mi-e greu să nu pot face un lucru de minim bun simț cum ar fi să arunc un banal ambalaj separat față de resturile menajere. E o activitate care m-am obișnuit în cei 10 ani în Canada și fără de care mi-e greu sa trăiesc. Reciclarea nu e o modă, nu e ceva fancy cu care te lauzi prietenilor precum un nou serviciu de streaming sau o noua platforma socială. Într-o lume cu resurse limitate, într-o lume puternic industrializată și suprapopulată, într-o lume în care tot ce mâncăm, tot ce purtăm, și în general tot ce cumpăram vine ambalat în plastic sau hârtie, reciclarea e o necesitate absolută. Reciclarea e, până la urmă, o chestie de bun simț. Un PET nereciclat va sfârși inevitabil în ocean, când ar putea fi foarte ușor refolosit. De ce să tai un alt copac pentru a face câteva zeci de plicuri, când cel pe care tocmai l-ai aruncat se poate remodela în alt plic? De ce nu reușim să reutilizăm resursele care abundă în jurul nostru, care valorează miliarde, dar care neutilizate omoară fauna, mediul... viața? 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • De ce esti atit de sidetat ca-n Romania nu se recicleaza ?Trebuia(cind ai stat in Canada) sa arunci o scurta privire peste granita de sud.Si ai fi aflat ca nici in USA nu se recicleaza gunoiul.Pui totul in sacul de gunoi si-l arunci in tomberon.Atit...si cu toate astea se traieste mai bine in USA decit in Canada.S-ar parea ca de acolo ai ramas numai cu hipsterelile si marxismul care emana din toate articolele tale,de parca ai fost pe Marte,nu intr-o tara cocosata de taxe si socialism.Asteptam urmatorul articol in care sa-l ridici in slavi pe impotentul de Trudeau.
    • Like 0
    • @ antonioro
      Benchmarking cu o tara care este mai subdezvoltata decat multe tari vest-europene nu ajuta Romania.
      • Like 0
  • Doua puncte:
    1. Reciclare selectiva se poate face usor acasa. Pui sticla, plastic si aluminiu, hartie in pungi diferite si o data pe saptamana le duci la un centru de colectare.
    2. Un PET nereciclat nu ajunge inevitabil in ocean decat daca il arunci intr-o apa curgatoare sau direct in mare. Altfel ajunge in pamant, la groapa de gunoi.
    • Like 0
  • Foarte bun articol, surprinde drama reciclarii la noi! Chiar ieri am strans ceva sticle sa le duc la aparatul de la Kaufland dar, din pacate, acesta nu functiona...fusese vandalizat probabil de boschetari. La fel, am mers la un punct de colectare sa duc vreo duzina de cartoane de pizza, surpriza, nu colectau cartoane, doar hartie...
    • Like 0
  • Foarte interesant subiect, reciclarea. Mai putin interesant e faptul ca in Canada judecatorii au decis că parintii NU au niciun drept să-și împiedice copiii minori sa ia hormoni pentru a deveni altceva decat ceea ce sunt, fiind transexuali adica. Atata va mai preocupa curatenia si starea drumurilor incat treceti cu vederea complet mizeria din sufletul omului si toate deviatiile devenite litera de lege in aceasta tara esuata condusa de un dereglat liberal pe nume Trudeau. Asta arata halul in care am ajuns noi ca oameni, complet impasibili la distrugerea valorilor morale - care alcatuiesc nucleul identitar al oricarui individ - dar foarte activi la alte lucruri precum reciclarea. In Canada, poti face PUSCARIE daca nu esti de acord cu TEORIA GENULUI , nu mai vorbesc de dictatura protectiei copilului. As vrea sa vad si eu un articol onest pe Republica despre depravarea din Canada despre care nimeni nu vorbeste dar stiu ca e doar un vis.
    • Like 2
    • @ Paul Lozzie
      Paul Lozzie, dvs. traiti in Canada? Nu am remarcat aspectele pe care le subliniati. Ati putea indica niste surse? Dar nu facebook. Multumesc.
      • Like 1
    • @ Paul Lozzie
      Delia MC Delia MC check icon
      Eu știam că părinții hotărăsc și vaccinurile dar și tratamentele pe care le iau copiii, în calitate de tutori legali. După majorat poate lua ce vrea. Îmi pare curios ce spuneți de aceea vă rugăm linkuri. Dacă unul cu idei crețe propune ceva anume nu înseamnă că așa și e.
      Asta nu înseamnă că nu ar trebui să reciclăm! Nu înseamnă că tot ce vine din lumea (mai) civilizată e rău.
      • Like 0
  • Despre RECICLARE se pot scrie tone de hartie, fie ea si reciclate. La noi nu se prinde.
    Am fost uimit de modul de colectare a gunoaielor in Japonia. Totul se facea pe zile si tip de deseu. Luni sa zicem hartie, marti plastice, miercuri, metale, joi sticla etc.Totul pana la ora 7 dimineata. Se scot in fata locuintei, trec masinile si le colecteaza. Pana la 7 pentru ca la 8 trec copii la scoala si nu trebuie sa vada sacii. Nu ai dus luni hartia, o scoti lunea urmatoare. Obligatoriu totul sa fie curat, spalat pus in saci.
    La noi se pun in mgeneral de-a valma chiar daca sunt tomberoane afectate, pana dimineata trec cautatorii de comori si fac vraiste dupa care trec masinile si le pun toate gramada ca e mai simplu.
    De fapt pe Romani nici nu-i intereseaza asta ca nu primesc nimic in schimb.

    Privim cu jind la Luna si planeta Marte. Sa le populam. De ce? Sa le umplem si pe acelea cu gunoaie????? Avem o planeta care are toate conditiile de viata. De ce le distrugem? Natura se lupta cu noi. Am poluat aerul, am distrus vegetatia, am poluat apele iar acum ne plangem ca vanturile ne distrug locuintele, ca apa de baut e poluata, ca animalele ne bantuie locuintele in cautare de hrana, ca aerul a devenit irespirabil...
    As putea scrie multe despre acest aspect dar... ma aude cineva?????
    • Like 2
  • Pentru mine sfarsitul reciclarii a fost decizia consiliului meu local de la Londra de a ridica gunoiul o data la trei saptamani.

    Hai sa zicem ca poti sta cu resturi de mancare in casa cateva zile. Trei saptamani? Nu. Cu siguranta, nu.

    Sa nu mai pomenesc separarea plasticului de hartie plasticata si de polistiren. Era un termen pe care il foloseam - recyclophobia, the fear of not knowing which part of your ten way bin your coffee cup should go into.

    In Bucuresti, trebuie ca sticlele de orice fel sa fie spalate inainte de a fi duse la reciclare. Ma scuzati? C'est qoui, ca?
    • Like 1
  • Opinion check icon
    Eu cred ca toate primariile ar trebui sa fie obligate sa infiinteze un serviciu de colectare selectiva a deseurilor in vederea reciclarii. Este inadmisibil ca inca se arunca munti de gunoaie in paduri, in lacuri, in valcele, in albia raurilor. Si ne plangem apoi ca uite ce mizerie e in tara asta…
    • Like 2
  • Opinion check icon
    Probabil ca multi sunt dispusi sa colecteze selectiv deseurile si sa le dea la reciclat, dar trebuie sa aiba si unde.
    Eu, unde am locuit inainte, asa procedam. Era usor, aveam tomberoane pentru colectat selectiv in fata blocului. Surpriza a fost sa constat ca minim 3 sferturi din gunoaie erau astfel reciclabile. Ce ramanea oricum era in mare parte materie organica, biodegradabila.
    Acolo unde m-am mutat nu dispun de posibilitati de colectare a deseurilor pentru reciclare pe o raza de mai multi km. Si asa imi pare de rau sa arunc toate PET-urile si sticlele si cartoanele la comun...
    • Like 0


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult