Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea
Vă fac o mărturisire.
Niciodată, dar niciodată nu am completat rubrica aia din catalog referitoare la ocupația părinților. Am sărit peste ea ca și când nu ar fi existat. Am completat cataloage atât în școli de stat, cât și în școli particulare. Nu am vrut, pur și simplu, să știu cine, ce fac părinții copiilor de care am eu grijă.
Nu știu de ce a fost pusă rubrica aia. Știu însă cum a fost interpretată de-a lungul timpului. Îmi amintesc și acum o replică a unuia dintre foștii mei profesori.
- Bartic! Ia zi, bă! Ce e tac-tu? Ceferist, ai?
- Da, dom' profesor.
- Aha.
Și un zâmbet dintr-ăla disprețuitor de te ustura la ficați...
Știu de prin cancelariile prin care am trecut ce discuții erau pe tema asta. Ce invidii erau pe cei care aveau clase cu copii mai bogați. Mai un medic, mai un patron de nu știu ce magazin sau cu vreo firmă de construcții. Hai, bă, nu te plânge, ai tăi au bani, nu mor ei de la... și suma varia în funcție de ce necesități erau la clasă. Uneori, nici nu era nevoie de vreun suport financiar. Pur și simplu, se uita profesorul în catalog și era suficient:
- Bine, băi, Vasile, maică-ta e profesoară de matematică și tu încă nu știi fracțiile, dă-o încolo de treabă!
Am urât din toți rărunchii momentele astea.
Nu mă interesează și nici nu vreau să știu ce fac părinții copiilor pe care-i am la clasă. M-am purtat la fel cu elevii mei, indiferent că am fost profesor pe malul Prutului sau în Pipera. Că uneori e nevoie de un pic de exigență, de o notă mai mică, de o încurajare sau o vorbă bună, atitudinea mea a fost aceeași indiferent de școala în care predam.
Felul în care se raportează școala la elevii ei nu ar trebui să aibă legătură cu ocupația părinților. Știu, comportamentele copiilor sunt influențate de mediul familial. Sunt situații în care școala, profesorul, dirigintele poate avea o discuție cu părinții cu privire la condițiile în care crește copilul, factorii care-i pot perturba dezvoltarea emoțională, în general, lucruri care pot fi de folos în actul educațional.
Câți bani câștigă mami sau tati însă nu e ceva care să mă ajute.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
De ce trebuie acea rubrica ???
Mi se pare nu numai inutila, dar si discriminatorie.
Chiar as fi curios daca cineva poate aduce un argument pentru necesitatea acelei rubrici !
Daca in programele nationale scolare nu exista metodologii de predare sau evaluare diferentiate in functie de profesia parintilor (nici nu ar avea cum, nu suntem in nazism sau comunism), de ce trebuie acea rubrica ?
Domnule profesor Bartic (daca ma adresez gresit, imi cer scuze, sa ma corectati), se pot initia campanii pentru astfel de masuri simple si elementare. Exista ONG-uri pe tema GDPR si/sau discriminarii, exista e-petitie, exista mass-media, etc. Trebuie doar ca cineva din domeniu sa le atraga atentia pentru ca sa le initieze si cred ca vor avea raspuns.
Nu cred ca cineva doreste neaparat sa mentina acea rubrica cu orice pret, terbuie doar ca unii functionari din minister sa fie scuturati din somn.
Altfel, ramanem din nou la nivelul "vorbim discutii" prin articole.
Tarziu, dupa ani de zile, am aflat si un alt rost al acelei rubrici.
La acea rubrica (nu mai stiu daca era in catalog sau in alta parte), pe vremea lui Ceausescu invatatoarea mea avea grija sa aiba toata gama necesara de meserii utile pentru acea vreme: de la medici,farmacisti,, militieni si activisti de partid pana la vanzatori de carne, soferi de masini de alimente sau combustibil, cizmari, etc.
Bineinteles ca, copiii erau tratati pe masura "rangului parintilor",, unii dintre ei umiliti in sensul care scrie in articol dar ce conta, toti erau mandri ca erau in "clasa doamnei Nica".
Si acum este la fel, poate mai rau.
Vremurile se schimba, obiceiurile au ramas ale noastre.