Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Profesor: „Vă fac o mărturisire. Niciodată, dar niciodată nu am completat rubrica aia din catalog referitoare la ocupația părinților”

Catalog de școală

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Vă fac o mărturisire.

Niciodată, dar niciodată nu am completat rubrica aia din catalog referitoare la ocupația părinților. Am sărit peste ea ca și când nu ar fi existat. Am completat cataloage atât în școli de stat, cât și în școli particulare. Nu am vrut, pur și simplu, să știu cine, ce fac părinții copiilor de care am eu grijă.

Nu știu de ce a fost pusă rubrica aia. Știu însă cum a fost interpretată de-a lungul timpului. Îmi amintesc și acum o replică a unuia dintre foștii mei profesori. 

- Bartic! Ia zi, bă! Ce e tac-tu? Ceferist, ai? 

- Da, dom' profesor.

- Aha.

Și un zâmbet dintr-ăla disprețuitor de te ustura la ficați...

Știu de prin cancelariile prin care am trecut ce discuții erau pe tema asta. Ce invidii erau pe cei care aveau clase cu copii mai bogați. Mai un medic, mai un patron de nu știu ce magazin sau cu vreo firmă de construcții. Hai, bă, nu te plânge, ai tăi au bani, nu mor ei de la... și suma varia în funcție de ce necesități erau la clasă. Uneori, nici nu era nevoie de vreun suport financiar. Pur și simplu, se uita profesorul în catalog și era suficient:

- Bine, băi, Vasile, maică-ta e profesoară de matematică și tu încă nu știi fracțiile, dă-o încolo de treabă!

Am urât din toți rărunchii momentele astea.

Nu mă interesează și nici nu vreau să știu ce fac părinții copiilor pe care-i am la clasă. M-am purtat la fel cu elevii mei, indiferent că am fost profesor pe malul Prutului sau în Pipera. Că uneori e nevoie de un pic de exigență, de o notă mai mică, de o încurajare sau o vorbă bună, atitudinea mea a fost aceeași indiferent de școala în care predam.

Felul în care se raportează școala la elevii ei nu ar trebui să aibă legătură cu ocupația părinților. Știu, comportamentele copiilor sunt influențate de mediul familial. Sunt situații în care școala, profesorul, dirigintele poate avea o discuție cu părinții cu privire la condițiile în care crește copilul, factorii care-i pot perturba dezvoltarea emoțională, în general, lucruri care pot fi de folos în actul educațional.

Câți bani câștigă mami sau tati însă nu e ceva care să mă ajute.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Vă felicit, domnule profesor! Pentru mine acea rubrica este ,, comunistă". Copii trebuie să fie egali și tratați în mod egal, nu prin prisma a "ce e mami și tati". Din păcate, putini profesori, gândesc așa!
    • Like 0
  • Ca fost profesor timp de 36 de ani in sistem Imi permit sa nu-l cred pe autor cand spune ca nu a completat niciodata rubrica!!! Amintesc doar faptul ca noul catalog trebuia completat de catre diriginte in 3-4 saptamani maximum de la inceperea anului scolar. Daca nu o facea risca o sanctiune. Daca nici asa nu completa documentul, pentru ca, in definitiv , catalogul este un document oficial, cel mai important din scoala, la sfarsit de trimestru/semestru acesta trebuia predat directorului completat in totalitate, altfel nu pleca in concediu/vacanta.... Problema nu consta in a ne impauna ca am completat sau nu rubrica unui document, ci in ce masura munca noastra de dascali a fost influentata sau nu de datele personale ale copilului, adica daca s-a profitat sau nu de pozitia sociala a parintilor sau daca elevii au fost selectati in clase in functie de aceasta, ori daca au primit note ori un anumit tip de comportament preferential sau nu tot din pricina datelor aflate din acea rubrica....
    • Like 0
  • Toate cataloagele trebuie completate corespunzător și apoi ștampila si semnătura director.Nu se pot preda oricum .
    • Like 0
  • Nu stiu unde si cand a fost dascal autorul articolului, dar n-are importanta. Tot asa de ,,bine", eu cine sunt eu, nu trec in catalog notele pe care le dau elevilor. De ce sa stie si altcineva notele acordate de mine? Eu sunt mai DASTEPT decat ,,cretinii" care au inventat rubricile catalogului.
    • Like 0
  • Raul pleaca de la cel/cei ce au gandit/aprobat intocmirea catalogului. Ministerul educatiei/invatamantului. Totul a fost conceput pentru urmarirea obtinerii unor foloase necuvenite pentru scoala/profesori/diriginti. Evident ca selectia elevului, comportamentul si notarea lui, atitudinea fata de eventualele abateri disciplinare se face in functie de "valoarea", atat sociala cat ,mai ales, materiala a parintilor. Ii numeri pe degete pe profesorii care nu tin cont de aceasta rubrica. Valabil si pentru "ieri", dar mai ales "azi".
    • Like 2
    • @ Mircea Zugravu
      Vladov Vladov check icon
      Da, e foarte ciudat.
      De ce trebuie acea rubrica ???
      Mi se pare nu numai inutila, dar si discriminatorie.

      Chiar as fi curios daca cineva poate aduce un argument pentru necesitatea acelei rubrici !
      Daca in programele nationale scolare nu exista metodologii de predare sau evaluare diferentiate in functie de profesia parintilor (nici nu ar avea cum, nu suntem in nazism sau comunism), de ce trebuie acea rubrica ?

      Domnule profesor Bartic (daca ma adresez gresit, imi cer scuze, sa ma corectati), se pot initia campanii pentru astfel de masuri simple si elementare. Exista ONG-uri pe tema GDPR si/sau discriminarii, exista e-petitie, exista mass-media, etc. Trebuie doar ca cineva din domeniu sa le atraga atentia pentru ca sa le initieze si cred ca vor avea raspuns.
      Nu cred ca cineva doreste neaparat sa mentina acea rubrica cu orice pret, terbuie doar ca unii functionari din minister sa fie scuturati din somn.


      Altfel, ramanem din nou la nivelul "vorbim discutii" prin articole.
      • Like 1
  • Vladov Vladov check icon
    Am simtit din plin si eu diferentele astea, mai ales in liceu.

    Tarziu, dupa ani de zile, am aflat si un alt rost al acelei rubrici.
    La acea rubrica (nu mai stiu daca era in catalog sau in alta parte), pe vremea lui Ceausescu invatatoarea mea avea grija sa aiba toata gama necesara de meserii utile pentru acea vreme: de la medici,farmacisti,, militieni si activisti de partid pana la vanzatori de carne, soferi de masini de alimente sau combustibil, cizmari, etc.

    Bineinteles ca, copiii erau tratati pe masura "rangului parintilor",, unii dintre ei umiliti in sensul care scrie in articol dar ce conta, toti erau mandri ca erau in "clasa doamnei Nica".

    Si acum este la fel, poate mai rau.
    Vremurile se schimba, obiceiurile au ramas ale noastre.
    • Like 3


Îți recomandăm

Stinge lumina!

Consumerismul nostru a lucrat în compensare. Ne-am cumpărat frigidere mari și le-am burdușit cu mâncare. Ne-am vârfuit cărucioarele la supermarket, cumpărând produse la ofertă de care nu aveam nevoie și care ni s-au stricat în cămară. Ne-am construit clădiri de sticlă pe care le-am luminat feeric, așteptându-ne ca factura la curent s-o plătească sfântul CEO. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Carlos Moreno

„Logica e simplă de fapt - cu cât se construiesc mai multe drumuri pentru mașini, cu atât vom avea mai multe mașini, iar cu cât vom construi mai multe piste pentru biciclete, cu atât vom avea mai multe biciclete, de asemenea, cu cât vom face mai multe spații pentru oameni, cu atât va veni mai multă lume să facă activități”, spune Carlos Moreno. (Foto: ARCEN)

Citește mai mult

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult