Rău cu Putin, dar mai rău cu Prigojin? Omenirea stă cu sufletul la gură: ce se întâmplă când o putere nucleară intră în trepidație

Foto: Profimedia Images

Din toată criza care a cuprins Rusia, prezint doar câteva elemente pe care le consider importante în înțelegerea situației:

1. În Rusia, o mare putere nucleară (securitatea armamentului nuclear este o problemă crucială) și o putere globală/regională de prim rang, aflată în plin război de agresiune în Ucraina, avem o criză politică majoră, care vizează autoritatea: chiar dacă Prigojin a vizat în atacurile sale doar conducerea Apărării (Șoigu & Gherasimov), discursul lui Putin este elocvent: puterea este amenințată de o lovitură de stat. În acest context, apar problemele de: 

a) stabilitate (o rebeliune armată degenerată în război civil creează haos într-una din cele mai mari state din lume, putere nucleară); 

b) securitatea internă a Rusia și efectele externe ale acestei instabilități: securitatea armamentului nuclear rusesc; securitatea internă militară, respectiv efectele unui război civil; securitatea socio-economică a Rusiei; cel mai important, aspectul politic: chiar și o Rusie condusă de un dictator ca Putin și implicată într-o agresiune care pune în pericol securitatea europeană este de preferat (din punct de vedere al stabilității) unei Rusii pradă haosului politic, cu imprevizibilitatea accesului la putere a unor grupuri iresponsabile sau cu efecte interne privind pierderea atribuțiunilor statale, chiar destrămarea Rusia. Contrar jelaniilor false ale Kremlinului, niciun lider responsabil din Vest nu dorește o asemenea situație, instabilitatea degenerată în haos generând situații de securitate imprevizibile și periculoase la nivel global (numai dacă ne gândim la securitatea, respectiv controlul asupra armelor nucleare ale Rusiei - Rusia este cea mai mare putere nucleară a lumii!)  

2. Centrul de greutate politic este Moscova. Probabil, Putin va căuta, în continuare, o soluție politică, dar discursul său arată că, până în acest moment, a eșuat, iar șansele unei asemenea înțelegeri sunt reduse. Deși Putin a prezentat rebeliunea lui Prigojjin ca pe o trădare a unui grup de persoane (nu a menționat numele lui Prigojin, ci a vorbit de trădători care au declanșat o rebeliune armată de gravitatea revoluției din 1917), puterea de la Moscova, respectiv Putin, se confruntă cu o rebeliune armată a unui warlord (creat chiar de Putin), care are o forță armată rezonabilă (25.000 de militari cu experiență și având coeziunea necesară - sunt gata să lupte și să moară pentru cauza lor, mai degrabă, pentru șeful lor), lucru care nu se poate spune cu multă probabilitate despre multe unități de luptă ruse. Oricum, cu o minimă coeziune, Armata Rusă are capacitatea de a bloca drumul lui Prigojin spre Moscova. Probabil, chiar Wagner va evita să se ajungă la un conflict armat, nu doar pentru că nu ar avea șanse împotriva unui aparat militar de stat (dacă acesta arată coeziunea minimă necesară), ci și pentru că există un minim al căderii: rusul nu trage în rus, trauma 1917 - 1920 este prezentă în memoria colectivă, iar Rusia este, dincolo de faptul că a fost călcată în picioare exact de cei care trebuiau să aibă responsabilitatea majoră față de ea,… Maica Rusie a fiecărui rus. 

Problema este că ambele părți se prevalează de asta: Prigojin se erijează în apărătorul soldatului rus trimis la moarte de conducătorii militari incompetenți, cinici și lipsiți de patriotism, iar Putin a vorbit de trădarea și necesitatea ca toate structurile de forță să reacționeze așa cum trebuie, în slujba puterii și zdrobirea rebeliunii armate (aducerea în prim plan a dezastrului istoric 1917 este avertismentul că puterea nu trebuie contestată, mai ales printr-o rebeliune armată - aceasta este acuzația adusă de Kremlin lui Prigojin). Prigoijin are sprijinitori în rândul elitei, inclusiv în armată și structurile de forță (chiar generalul Surovikin, cel care a apelat la Prigojin să înceteze rebeliunea, este simpatizant de-al lui Prigojin… dacă se va găsi o soluție de compromis, înainte ca lucrurile să degenereze în conflict deschis, Surovikin va fi parte din soluție). De aceea, putem vorbi despre acțiunea lui Prigojin, încă, până se deschide focul, ca pe o demonstrație de forță militară menită să-i confere puterea necesară pentru a-și negocia o victorie politică, ce, foarte probabil, nu se va rezuma la îndepărtarea celor doi, dar va implica și multe altele: lideri militari fideli lui, un statut pentru Wagner neschimbat… să nu uităm că, la baza conflictului, se află încercarea lui Șoigu de a aduce sub controlul MAp a Wagner-ului… decretul prin care toți voluntarii (mercenarii Wagner intră la această categorie) trebuie să semneze contracte cu MAp, aceștia urmând să fie soldați subordonați lui Șoigu. Însă, decretul a fost aprobat chiar de Putin, el este decidentul, de aceea problema politică, chiar dacă pare că este între Prigojin și Șoigu, este, de fapt, între Prigojin și autoritatea din Rusia, iar singura autoritate din Rusia este Putin și numai Putin.

4. Centrul de greutate militar este în sud, unde Prigojin a reușit să-și realizeze o bază de putere, fără să ajungă la lupte cu trupele rusești din Rostov pe Don. În acest moment, avem o rebeliune armată, dar nu am ajuns la război civil (dar nu suntem departe de război civil: Prigojin declară că Wagner ar fi doborât un elicopter care ar fi deschis focul asupra coloanelor sale). Prigojin și-a mobilizat foarte rapid trupele (pare că a existat o premeditare, indiferent dacă baza Wagner a fost atacată cu rachete sau nu de către forțele armate ruse), a trecut frontiera dintre teritoriile separatiste anexate din Ucraina și Rusia (echivalentă cu o trecere a Rubiconului) nestânjenit (trupele de frontieră ruse, care țin de FSB, nu s-au opus) și a cucerit, fără să întâmpine niciun fel de rezistență armată, sediul Comandamentului Strategic Întrunit Sud (Regiunea Militară Sud), de unde a transmis comunicatul în care se erijează în purtătorul dreptății pentru soldații ruși (o repetare a primului comunicat de ridicare la arme împotriva autorității, chiar dacă erau menționați doar Șoigu și generalul Gherasimov). 

Este surprinzătoare capacitatea Wagner de a proiecta puterea la nivel operativ - tactic (din locurile de bazare, în vederea refacerii, ale Wagner, din Donbass în Rostov pe Don sunt aproape 100km, parcurși într-o noapte de o coloană). Prigojin a umilit conducerea militară a CSÎ SUD (modul în care îi tratează pe cei doi generali (locțiitorul comandantului CSÎ SUD și locțiitorul șefului GRU, serviciul militar de informații rusesc) este relevant. Între timp, Prigojin caută să-și asigure controlul asupra aerodromurilor deoarece aviația este singura forță care îl îngrijorează, rezistența trupelor terestre ruse, fie ele armata, Rosgvardia, chiar cele de frontieră (ținând de FSB) sau de miliție, practic, neexistând până în acest moment. Rămâne de văzut dacă Prigojin poate proiecta forța Wagner la nivel operativ-strategic, între Rostov pe Don și Moscova fiind o distanță de 1000 km. Există informații (neverificate) că o coloană Wagner ar fi ajuns, deja, la Voronej, la jumătatea distanței (circa 500 km de Moscova). Chiar dacă este, deja, catalogată ca fiind o rebeliune armată (Procuratura Generală și FSB-ul au deschis dosar penal pe numele lui Prigojin cu această acuzație), încă, practic, avem de-a face cu o periculoasă demonstrație de forță militară. Însă, imediat ce Wagner va întâmpina rezistența armată și se va deschide focul, intrăm în faza războiului civil. 

Cum nicio parte nu dorește acest lucru (avem de-a face cu o ceartă în familie, toți actorii fiind personaje ale puterii putiniste, de fapt, chiar generați ca centre de putere de către Putin), s-ar putea să avem medieri intense, chiar dacă discursul lui Putin nu lasă loc de întors (dar Putin nu a menționat numele lui Prigojin… iar în universul rus, ceva între sufletele moarte ale lui Gogol, demonii lui Dostoievski, maestrul și Margareta lui Bulgakov, suntem mereu cu diavolul la masă și orice soluție și întorsătură este posibilă, asta până se începe războiul civil, pentru că odată ce vorbesc armele, oamenii vor tăcea până când noul raport de putere rezultat din confruntarea armată le va defini pozițiile și puterea).  

4. Efectul imediat este în Ucraina. Rusia este în război în Ucraina, în pofida tuturor potemkiniadelor lui Putin cu specialele operații ale lui, iar Kievul nu va ezita să capitalizeze pe această sincopă majoră a rușilor, mai ales că atacurile care au inițiat contraofensiva nu au dus la străpungerea liniilor fortificate de apărare rusești pe esențialul front Zaporojie (condiția necesară, care, alături de cea suficientă - înfrângerea rezervei mobile a rușilor, ar asigura atingerea obiectivului operațional major, eliberarea Melitopolului, cu efect strategic: tăierea culoarului sudic care leagă cuceririle rusești din Donbass de anexata Crimee). Foarte probabil, ucrainenii vor urmări mișcările rușilor și vor acționa în funcție de mișcările acestora. Probabil, rușii vor fi obligați să redisloce trupe din Ucraina pentru a-i face față lui Prigojin, dacă acestea vor avea coeziunea necesară. Prin faptul că a spus public adevărul despre situația de pe front și condițiile grele în care luptă soldații ruși, conduși incompetent și cinic de către îndepărtați (fizic, dar și cu inima) comandanți, Prigojin are simpatia unei mari părți din soldații de pe front. Mai grav, Prigojin se bucură de simpatia unor generali ruși, precum generalul Surovikin (acesta este și motivul pentru care a primit ordin să transmită un mesaj înregistrat video către Prigojin & Wagner).

În următoarele ore, vom avea câteva evoluții:

• militare în Rusia - Prigojin va căuta să profite de situația actuală (surpriza, superioritate locală, claritatea unui plan în fața unei puteri confuze), iar Moscova va căuta să genereze o forță capabilă să stopeze demonstrația de forță a lui Prigojin;
• politice - Putin urmând să încerce negocierea unei soluții, dar găsirea acesteia va ține nu numai de viclenia sa politică și puterea reale pe care o are (Putin este ceva între Beria și Al Capone, Prigojin fiind doar un lider rebel din Cosa Nostra), ci și de raportul între forțele din teren, respectiv situația din teren (Kremlinul are, teoretic, forțe armate suficiente să-l zdrobească Wagner, dar vor avea acestea coeziunea necesară să-i înfrunte pe mercenari, mai ales în condițiile actuale, în care aceste trupe știu că Prigojin, nu Șoigu sau chiar Putin spun adevărul despre tragedia de pe front? Factorul cheie este cât de mult reușește Kremlinul să blocheze demonstrația de forță militară a lui Prigojin;
• militare în Ucraina - Kievul urmând să încerce exploatarea vulnerabilității majore rusești apărute (lanț de comandă paralizat, confuzie la toate eșaloanele, incertitudine politică și militară internă). În rezumat: când rușii se luptă între ei, nu mai au timp și de ucraineni. Mai ales, dacă are în vedere faptul că această instabilitate s-ar putea încheia repede (puțin probabil, dar nu poate fi exclus), Kievul trebuie să acționeze rapid și determinat, dar numai în măsura în care identifică vulnerabilități locale generate de această vulnerabilitate globală a rușilor.
• Vestul (adică noi, inclusiv cei de la noi care mare grijă au pentru Putin, mai mare chiar decât interesele națiunii și statului român) - va urmări cu atenția și îngrijorarea corespunzătoare unei asemenea crize majore la nivel politic în cea mai mare putere nucleară a lumii și puterea militară convențională agresoară în Europa, după principiul stabilitatea primează (securitatea politică și militară a Rusiei, mai ales securitatea armamentului nuclear rusesc). Spusă pe scurt, „este mai rău fără rău". Paradoxul face ca hulitul Vest să fie mai interesat de stabilitatea Rusiei decât actorii puterii de la Kremlin, care, preocupați fiind de soarta lor în jocul puterii, au cam uitat de Rusia și ruși, iar asta nu de astăzi, ci de mult.

Ultimele știri: 1) Kremlinul apelează la luptătorii Wagner să nu îl urmeze pe Prigojin (cel puțin, în această fază, a demonstrației de forță, fără lupte majore, sunt șanse reduse ca aceștia să se dezică de Prigojin… mare paradox, dacă nu rușine: coeziunea unor trupe de mercenari, bandiți plătiți, dar care au luptat împreună, este mai mare decât coeziunea lanțului de comandă militar rus, cu mulți generali politruci avansați la cafele, și, mai grav, coeziunea unei puteri ce se prezenta ca fiind atotputernica putere legitimă (dar fără alegeri libere și corecte) a inventatei „democrații suverane" și realei „verticale a puterii" (și corupției, asta-i marea problemă); 2) Moscova și Voronej (deci este ceva adevăr în avansul coloanei Wagner înspre Voronej) au fost declarate regiuni în care se desfășoară operațiuni contrateroriste. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp