Să recunoaștem că binele există și în educația din România. Iată câteva exemple

Foto: Guliver Getty Images

Am scris recent un articol despre binele din educația românească. M-am referit atunci în special la acei profesori care fac o treabă excelentă din motive care transcend recompensele primite ulterior. Ele sunt insignifiante, atunci când există (fie că e vorba de salariu, statut social sau alte avantaje posibile).

Printre ideile anunțate în acel articol era chiar aceasta: să recunoaștem că binele există. Că se face educație de calitate în România. Revin acum cu câteva exemple de persoane, instituții, inițiative care sprijină, promovează sau fac de-a dreptul educație de calitate în țară la noi.

• Teach for Romania, organizație ce și-a propus să rescrie viitorul educației. Recrutează români valoroși, îi pregătește ca învățători sau profesori model și îi sprijină pentru a deveni factori de transformare în educație. La noi sunt prezenți din 2013, au format până în prezent 4 generații de cadre didactice și au fost parte din scrierea viitorului a peste 7000 de elevi din medii defavorizate;
  
• ProiectulMerito, născut în 2015 la inițiativa Romanian Business Leaders, organizează anual o Gală prin care recunoaște și premiază meritele acelor profesori și dascăli care s-au făcut remarcați la nivel național pentru dăruirea de care dau dovadă în practicarea meseriei lor. Recent, acest eveniment de recunoaștere a excelenței în educație a intrat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României;
  
• Școala Ferdinand, care a deschis brațele colaborării cu diverse entități ce aduc în instituție proiecte diverse cu un impact pozitiv direct asupra calității actului educativ, asupra elevilor și personalului didactic implicat;
  
• Violeta Dascălu, director al școlii Ferdinand pentru ultimii 8 ani, recent premiată de Ambasada SUA la București cu distincția "Woman of Courage" pentru implicarea și spiritulul inovativ de care a dat dovadă în exercitarea funcției;
  

• Oana Moraru, care pe lângă că a pus bazele unor centre unde educația se face cu cap și cu drag, mentorează profesori, susține prelegeri publice, scrie articole, propagă informații, cunoștințe și înțelepciune într-un efort continuu de a își aduce contribuția la educația din România;
  
• Valeriu Nicolae, unul dintre nominalizaţii pe 2018 ai „Premiului Nobel pentru Drepturile Copilului", este omul ce a pus bazele organizației Policy Centre for Roma and Minorities, care luptă pentru incluziunea socială a minorităţilor etnice, în special cea Romă, prin programe educaţionale sustenabile. Recent s-a retras din mediul ONG și își continuă misiunea educativă pe cont propriu;
  
• Regretatul Solomon Marcus, deși pasionat de matematică și științele conexe, a publicat numeroase cărți și articole pe tema educației ajungând spre finalul vieții sale la o notorietate maximă în acest domeniu; Vezi aici, un articol în care dezbătea rolul educației și felul în care trebuie ea făcută;
  
• Sorana Stănescu, câștigătoare a Balkan Fellowship Award în 2012, este reporter la Decât o Revistă, unde scrie pentru rubrica de articole EduDoR pe tema educației. Sorana a documentat primul an al programului Teach for Romania, a vizitat și a scris despre școlile din Finlanda și despre multe subiecte arzătoare ale educației;
  

• Nație prin educație, o inițiativă ce aduce împreună elevi și studenți pasionați de Robotică au demarat în 2017 prin organizarea competiției First Tech Challenge Romania, ce a presupus 800 de concurenți și 33 de orașe care s-au întrecut în construirea unui robot de la 0.
  
• Seeding Knowledge, fundație înființată în 2016, selectează copii dornici de cunoaștere și evoluție, dar cu resurse materiale reduse și le oferă o educație completă, sprijin și îndrumare până când vor împlini vârsta de 18 ani cu scopul de a îi transforma în adulți împliniți, cu impact în societate;
  
• Domnica Boboc, profesoară la Școala nr. 149 din București, nominalizată la Gala Merito pe anul 2016; aici un interviu revelator pentru viziunea ei despre dascăli, educație și elevi;
  
• Octavian Soviany, membru al Uniunii Scriitorilor, cu mai multe cărți publicate, profesor de literatură universală ce susține orele cu deosebită pasiune și înflăcărare, pe care o transmite elevilor săi;
  

• Manuela Prajea, profesor de matematică la colegiul "Traian" din Drobeta Turnu-Severin nominalizată pentru prestigiosul premiu internațional Global Teacher Prize, ediția 2016;
  
• Gabriel Săndoiu, profesor de logică și filosofie la Colegiul Național „Sfântul Sava" din București și coordonatorul Centrului de Excelență în Filosofie. Centrul de excelență își desfășoară activitățile în cadrul Facutății de Filosofie din București și are la bază voluntariatul, iar cei ce activează sunt profesori, masteranzi, doctoranzi și studenți;
  
• Mihaela Enache este deopotrivă profesor de educație civică, diriginte și consilier școlar pentru un număr de elevi ce trece de 1000. Discută cu ei despre spiritul civic, sexualitate, îi sprijină pe aceștia sau pe părinții lor în depășirea momentelor critice și este mare susținător al dezvoltării personale;
  
• Alexandra Anton a studiat în Finlanda și s-a întors convinsă să aducă ceva din sistemul lor de educație la noi în țară. A înființat un centru de educație de inspirație finlandeză și organizează de 2 ani festivalul internațional FiEdu, care aduce laolaltă personalități marcante locale sau de peste granițe ale domeniului;
  

• Superteach este o inițiativă recentă, dar care a pornit cu forță în misiunea de a aduce inspirația în viețile celor care activează în educație. Adresându-se în special profesorilor, ei organizează conferințe la care sunt invitați specialiștii care împărtășesc din experiența și cunoștințele lor din domeniile de activitate;
  
• Abc Nutriție este o fundație care aduce mai aproape de elevi noțiuni cum sunt sănătatea, nutriția, hidratarea, importanța mișcării. Ei organizează ore tematice în școlile publice sub forma mai multor întâlniri deopotrivă educative și antrenante în care de multe ori sunt cuprinși chiar părinții, pentru maximizarea efectului pozitiv al ședințelor;
  
• Policy Centre for Roma and Minorities au desfășurat de la înființarea în 2008 până în momentul de față nenumărate proiecte care s-au înscris în misiunea lor, aceea de a ajunge să trăim într-o bună zi în o lume a incluziunii sociale a tuturor etniilor și minorițăților;
  
• Teodora Slobozeanu nu se împiedică de vârsta fragedă pe care o are iar în comunitatea pe care și-a construit-o, asta e chiar un avantaj. Este probabil mai cunoscută publicului sub pseudonimul de Tea scrie și citește, pagina ei de facebook unde promovează cărțile citite unui public tânăr, avid de discuțiii și recomandări literare;
  
• Anna Andronache, eleva care a luat atitudine și a înfruntat abuzurile, derapajele și nedreptățile din școala ei transformându-și experiențele proprii în acte de rebeliune, sursă de informare și ocazie de aprige dispute în mediul online și nu numai.
  
• Aș vrea să adaug acestei liste pe acei părinți, îngrijitori și tutori care își asumă și își exercită rolul lor de educatori primari ai copiilor pe care îi au în grijă fiind implicați, informați, empatici. Un exemplu cunoscut de asemenea persoane sunt cei ai părinților Annei Andronache, însă sunt multe asemenea, nerecunoscute public, care zi de zi acționează ținând ridicat standardul așteptărilor pe care îl avem vis-a-vis de educația din România;
  
• O altă mențiune specială o voi face pomenind materialele DoR despre educație, care sunt o sursă de informații și experiențe privind educația, de un jurnalism și calitate incontestabile.
  
• exemplele pot continua, sunt sigură, însă m-am oprit la acelea care mi-au venit imediat în minte.
  

Acești oameni nu așteaptă miracole de la guverne, sisteme înțepenite în trecut și oameni care țin cu dinții de puterea pe care o dețin sau din partea altor oameni de bine, ci acționează aici și acum, așa cum pot, determinând schimbare în cercurile lor de influență. 

Așadar, se pune problema că educația de calitate este inexistentă în România. Poate altele sunt "plângerile" ce se pot aduce: că nu sunt de ajuns oamenii care fac asta, că sunt prea puține inițiative, că acțiunile nu au forță la nivel național sau altele asemenea. Însă asta e o altă discuție.

Acceptând faptul că binele există în educația din România, dacă ne aplecăm și studiem mai mult cazurile enumerate sau altele similare, vom vedea că acești oameni care acționează fiecare în felul lui în numele educației în care au câteva lucruri în comun:

• nu așteaptă miracole de la guverne, sisteme înțepenite în trecut și oameni care țin cu dinții de puterea pe care o dețin sau din partea altor oameni de bine, ci acționează aici și acum, așa cum pot, determinând schimbare în cercurile lor de influență. Acest lucru pune sub semnul întrebării propria așteptare, dacă ea exista, ca vreo schimbare în bine să se întâmple de la sine, fără implicarea noastră și eventual cât ai pocni din degete. Nu va fi așa. Este nevoie de noi și nimic în bine nu se va schimba până educația nu devine "elodia" preocupărilor tuturor;
  
• nu așteaptă merite, premii ca recompensă pentru ceea ce fac, ba chiar se confruntă cu neajunsuri în mod constant; Asta iar ne fură toate scuzele posibile pe care le putem invoca pentru a sta deoparte. Pentru că ei pot în pofida obstacolelor de care se lovesc. Iar dacă am ajunge să le oferim acestor oameni ceea ce merită ar fi în primul rând un semn al propriei dezvoltări ca națiune;
  
• la ei există o aliniere între - valorile în care cred: educație, merit, evoluție și faptele lor care susțin educația meritul, evoluția. Iar când ajungi la acest nivel nu poți sta deoparte. Nu mai există scuze. Te "arde" să fii parte din educație, să contribui.
  

Dacă luăm exemplul acestor oameni de admirat și având adevărul în față - că educația ne e salvarea - mai putem găsi timp de așteptat vreun miracol? Mai putem să ne găsim scuze? Zic că nu. Iar un punct de plecare ar fi să îi recunoaștem pe oamenii valoroși din educație.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp