Traseul Camino Litoral, de la Eforie Nord, la Mangalia: un altfel de turism în această vară la malul mării

„Camino” înseamnă drum, însă „a merge pe Camino” a devenit o formă de meditație, accesibilă chiar și celor deloc experimentați. În fond, este vorba despre parcurgerea unui drum, de către un „pelerin”, în solitudine sau în compania altor oameni. Poate fi privit ca un scurt repaos din viața cotidiană agitată sau ca o experiență sportivă, care testează ambiția. Însă, sensul cel mai profund este resimțit de cei trecuți de prima tinerețe, cei pentru care Camino devine un prilej de reflecție la corectitudinea alegerilor pe care le-am făcut în trecut sau a destinației drumului pe care ne aflăm în viață.

Foarte mulți oameni nu reușesc să se desprindă într-o viață întreagă de activitățile care le ocupă tot timpul, pentru a-și pune câteva întrebări esențiale referitoare la propria existență. Mai sunt planurile mele, cele de la 18 ani, de actualitate? Îmi place ceea ce fac? Mă face fericită partenerul meu? O mulțime de întrebări esențiale zac în cufere închise, pe care oamenii nu au timp sau curaj să le deschidă. 

Camino este contextul perfect pentru abordarea curajoasă a unor dosare grele, despre noi înșine. Pe drum, în plimbare, creierul se oxigenează, iar dacă grijile, responsabilitățile și ceilalți factori de stres cotidian reușesc să fie reduse la tăcere, chiar și pentru câteva ore, atunci deducțiile logice ale minții pot apărea cu mai multă ușurință. Aceste deducții logice ale creierului aerisit se mai numesc, superficial, revelații.

Tot în cufere închise zac și sutele de amintiri relevante colectate într-o viață, și care așteaptă, prăfuite, răsfoirea lor. Substanța nostalgiei poate fi provocată din plin pe Camino, prin accesarea unor cămăruțe dosite ale memoriei, dar pline de amintiri. Rememorarea călătoriilor, a profesorilor, a vecinilor, a iubitelor sau a cărților care te-au marcat în viață poate fi o îndeletnicire plăcută, pentru cei melancolici, ca mine. Cu toții am trăit momente memorabile, care ar fi la mine Top 5? Ce erori majore am făcut? Mai cred mesajul tatuajului meu? Răsfoirea amintirilor ne ajută să înțelegem cât de mult am evoluat, cât de naivi am putut fi sau cât de ușor am trecut până la urmă peste toate crizele din trecut.

Trendul pelerinajelor moderne este susținut în ultimii ani de Camino de Santiago, celebrul drum al Sfântului Iacob din nordul Spaniei. Traseul complet are peste 800 km, iar mie mi-a luat 29 de zile să-l parcurg în întregime. La origini un drum de pelerinaj religios, el a devenit în ultimii ani, pentru aventurieri din toată lumea, o experiență personală de libertate. Unii o văd ca pe o experiență spirituală, o provocare a conștiinței, iar alții ca pe un test de anduranță, dublat de posibilitatea de a socializa cu pelerini prietenoși sau chiar o încercare a minimalismului.

Limpezirea gândurilor și eventualele revelații pot fi obținute și pe canapeaua din propriul apartament sau plimbând animalul de companie prin parc. Însă pe canapea se instalează inerent sentimentul de inutilitate, iar el este toxic pentru demersul de meditație. Mersul, efortul fizic moderat, ne dă iluzia sensului, pentru a nu ne simți vinovați de inutilitate. Mergând 20 de km pe zi și atingând un obiectiv propus avem senzația că „am făcut ceva”, că am fost utili, nu doar am stat pe gânduri și atât. În plus, desprinderea temporară de mediul în care trăim este primul pas al ieșirii din zona de confort.

Că mersul pe jos este bun pentru sănătate e clar pentru toată lumea, așadar n-am să dezbat aici. Însă mersul pe jos poate fi și o experiență spirituală. Buddha ar fi reușit să atingă iluminarea prin mai multe metode, iar una dintre ele ar fi fost “walking meditation”. Astfel el ar fi mers în jurul ficusului din Bodhgaya, timp de o săptămână, până și-a desăvârșit iluminarea. La fel ca și cei asemănători lui, de la Isus și Mahomed și până la Gandhi și Osho, cu toții au călătorit mult, pe jos, pentru a-și promova viziunile, în căutare de adepți noi și experiențe diverse. Toți marii înțelepți au avut mult de umblat, adică au avut mult timp să se gândească la ale lor.

Vara asta, turismul internațional o va lăsa mai moale, e clar. Foarte mulți români vor rămâne să-și facă vacanțele în țară. O experiență în miniatură a Marelui Camino poate fi Camino Litoral. Eu l-am străbătut pentru prima oară anul trecut, mi-a plăcut foarte mult și l-am promovat corespunzător, ca un susținător al trendului plimbărilor regulate pe jos și al rezultatelor sale benefice.

Camino Litoral este un traseu practicabil, dar nemarcat încă, pe malul Marii Negre, de la Eforie Nord și până la Mangalia. Întregul traseu are circa 40 de km, iar peisajul include o deschidere continuă de 180 de grade către mare. Durata optimă de parcurgere a sa este de 2 zile, așadar o înnoptare la Costinești (jumătatea drumului) este potrivită. Returul se poate face cu trenul, înapoi la Eforie Nord, sau direct către casă. 

Ziua 1

Plecare: Eforie Nord (zona de nord – Steaua de Mare)

Oprire: Costinești

Ziua 2

Plecare: Costinești

Ocol: casa de protocol de la Olimp blochează culoarul de plajă, așadar trebuie ocolită prin interiorul stațiunii.

Sosire: Faleză Mangalia

Durata plimbării pe plajă este de aproximativ 5-6 ore în fiecare zi. Intervalul optim este 8-14. În prima zi, după-amiaza din Costinești poate fi folosită la plajă, la plimbări prin stațiune sau la jocuri de grup între participanții la traseu.

Dificultatea traseului este redusă. Singura variabilă este nivelul fiecăruia de anduranță la căldură. În afara stațiunilor, aleea de pe plajă este practicabilă, chiar dacă nu este asfaltată decât pe câteva segmente. Sunt zone lungi asfaltate însă sunt și segmente cu nisip sau scoici. Traseul implică câteva mici escaladări, deloc periculoase. Recomandări: pantofi de sport (nu șlapi), pantaloni scurți, ochelari și pălărie de soare.

Traseul se poate parcurge oricând, însă intervalul recomandat este martie-noiembrie. În afara sezonului estival, este necesară o organizare bună a cazării și a meselor întrucât turismul convențional este în vacanță. Traseul se poate face individual sau în grupuri organizate.

Camino Litoral este o experiență excelentă pentru un week-end de vară. Este o plimbare de plăcere, cu picioarele înmuiate în spuma mării, pe sub stoluri gălăgioase de pescăruși inofensivi. Traseul are potențial de a deveni foarte popular atât printre români, cât și pentru străini, în anii următori. În opinia mea, nu trebuie decât să fie încercat, iar review-urile vor confirma beneficiile sale. Pentru cei interesați, am lansat un grup de facebook, unde pelerinii pot posta experiențele lor pe Camino Litoral, iar inițiatorii de grupuri își pot organiza propriile trasee.

Într-un scenariu optimist, dacă atât experiența în sine, cât și grupul de facebook vor deveni suficient de populare, vom putea încerca să ne organizăm mai bine pentru amenajarea corespunzătoare a traseului. Cu borne, indicatoare și marcaje corspunzătoare, la fel ca pe Camino de Santiago. Unele hoteluri și restaurante ar putea încuraja fenomenul, cu oferte personalizate pentru pelerini. Până și birocrația primăriilor locale ar putea fi învinsă de un demers corect, iar fondurile europene ar putea contribui la amenajarea unui traseu de agrement, la fel de european.

Nu fiți triști dacă vara asta călătoriile internaționale s-au complicat. Avem o experiență superbă, chiar aici, la îndemână. Camino Litoral este cool, easy, safe și gratis.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp