Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Traseul Camino Litoral, de la Eforie Nord, la Mangalia: un altfel de turism în această vară la malul mării

Camino Litoral - Cristian Lica

„Camino” înseamnă drum, însă „a merge pe Camino” a devenit o formă de meditație, accesibilă chiar și celor deloc experimentați. În fond, este vorba despre parcurgerea unui drum, de către un „pelerin”, în solitudine sau în compania altor oameni. Poate fi privit ca un scurt repaos din viața cotidiană agitată sau ca o experiență sportivă, care testează ambiția. Însă, sensul cel mai profund este resimțit de cei trecuți de prima tinerețe, cei pentru care Camino devine un prilej de reflecție la corectitudinea alegerilor pe care le-am făcut în trecut sau a destinației drumului pe care ne aflăm în viață.

Foarte mulți oameni nu reușesc să se desprindă într-o viață întreagă de activitățile care le ocupă tot timpul, pentru a-și pune câteva întrebări esențiale referitoare la propria existență. Mai sunt planurile mele, cele de la 18 ani, de actualitate? Îmi place ceea ce fac? Mă face fericită partenerul meu? O mulțime de întrebări esențiale zac în cufere închise, pe care oamenii nu au timp sau curaj să le deschidă. 

Camino este contextul perfect pentru abordarea curajoasă a unor dosare grele, despre noi înșine. Pe drum, în plimbare, creierul se oxigenează, iar dacă grijile, responsabilitățile și ceilalți factori de stres cotidian reușesc să fie reduse la tăcere, chiar și pentru câteva ore, atunci deducțiile logice ale minții pot apărea cu mai multă ușurință. Aceste deducții logice ale creierului aerisit se mai numesc, superficial, revelații.

Tot în cufere închise zac și sutele de amintiri relevante colectate într-o viață, și care așteaptă, prăfuite, răsfoirea lor. Substanța nostalgiei poate fi provocată din plin pe Camino, prin accesarea unor cămăruțe dosite ale memoriei, dar pline de amintiri. Rememorarea călătoriilor, a profesorilor, a vecinilor, a iubitelor sau a cărților care te-au marcat în viață poate fi o îndeletnicire plăcută, pentru cei melancolici, ca mine. Cu toții am trăit momente memorabile, care ar fi la mine Top 5? Ce erori majore am făcut? Mai cred mesajul tatuajului meu? Răsfoirea amintirilor ne ajută să înțelegem cât de mult am evoluat, cât de naivi am putut fi sau cât de ușor am trecut până la urmă peste toate crizele din trecut.

Trendul pelerinajelor moderne este susținut în ultimii ani de Camino de Santiago, celebrul drum al Sfântului Iacob din nordul Spaniei. Traseul complet are peste 800 km, iar mie mi-a luat 29 de zile să-l parcurg în întregime. La origini un drum de pelerinaj religios, el a devenit în ultimii ani, pentru aventurieri din toată lumea, o experiență personală de libertate. Unii o văd ca pe o experiență spirituală, o provocare a conștiinței, iar alții ca pe un test de anduranță, dublat de posibilitatea de a socializa cu pelerini prietenoși sau chiar o încercare a minimalismului.

Limpezirea gândurilor și eventualele revelații pot fi obținute și pe canapeaua din propriul apartament sau plimbând animalul de companie prin parc. Însă pe canapea se instalează inerent sentimentul de inutilitate, iar el este toxic pentru demersul de meditație. Mersul, efortul fizic moderat, ne dă iluzia sensului, pentru a nu ne simți vinovați de inutilitate. Mergând 20 de km pe zi și atingând un obiectiv propus avem senzația că „am făcut ceva”, că am fost utili, nu doar am stat pe gânduri și atât. În plus, desprinderea temporară de mediul în care trăim este primul pas al ieșirii din zona de confort.

Că mersul pe jos este bun pentru sănătate e clar pentru toată lumea, așadar n-am să dezbat aici. Însă mersul pe jos poate fi și o experiență spirituală. Buddha ar fi reușit să atingă iluminarea prin mai multe metode, iar una dintre ele ar fi fost “walking meditation”. Astfel el ar fi mers în jurul ficusului din Bodhgaya, timp de o săptămână, până și-a desăvârșit iluminarea. La fel ca și cei asemănători lui, de la Isus și Mahomed și până la Gandhi și Osho, cu toții au călătorit mult, pe jos, pentru a-și promova viziunile, în căutare de adepți noi și experiențe diverse. Toți marii înțelepți au avut mult de umblat, adică au avut mult timp să se gândească la ale lor.

Vara asta, turismul internațional o va lăsa mai moale, e clar. Foarte mulți români vor rămâne să-și facă vacanțele în țară. O experiență în miniatură a Marelui Camino poate fi Camino Litoral. Eu l-am străbătut pentru prima oară anul trecut, mi-a plăcut foarte mult și l-am promovat corespunzător, ca un susținător al trendului plimbărilor regulate pe jos și al rezultatelor sale benefice.

Camino Litoral este un traseu practicabil, dar nemarcat încă, pe malul Marii Negre, de la Eforie Nord și până la Mangalia. Întregul traseu are circa 40 de km, iar peisajul include o deschidere continuă de 180 de grade către mare. Durata optimă de parcurgere a sa este de 2 zile, așadar o înnoptare la Costinești (jumătatea drumului) este potrivită. Returul se poate face cu trenul, înapoi la Eforie Nord, sau direct către casă. 

Ziua 1

Plecare: Eforie Nord (zona de nord – Steaua de Mare)

Oprire: Costinești

Ziua 2

Plecare: Costinești

Ocol: casa de protocol de la Olimp blochează culoarul de plajă, așadar trebuie ocolită prin interiorul stațiunii.

Sosire: Faleză Mangalia

Durata plimbării pe plajă este de aproximativ 5-6 ore în fiecare zi. Intervalul optim este 8-14. În prima zi, după-amiaza din Costinești poate fi folosită la plajă, la plimbări prin stațiune sau la jocuri de grup între participanții la traseu.

Dificultatea traseului este redusă. Singura variabilă este nivelul fiecăruia de anduranță la căldură. În afara stațiunilor, aleea de pe plajă este practicabilă, chiar dacă nu este asfaltată decât pe câteva segmente. Sunt zone lungi asfaltate însă sunt și segmente cu nisip sau scoici. Traseul implică câteva mici escaladări, deloc periculoase. Recomandări: pantofi de sport (nu șlapi), pantaloni scurți, ochelari și pălărie de soare.

Traseul se poate parcurge oricând, însă intervalul recomandat este martie-noiembrie. În afara sezonului estival, este necesară o organizare bună a cazării și a meselor întrucât turismul convențional este în vacanță. Traseul se poate face individual sau în grupuri organizate.

Camino Litoral este o experiență excelentă pentru un week-end de vară. Este o plimbare de plăcere, cu picioarele înmuiate în spuma mării, pe sub stoluri gălăgioase de pescăruși inofensivi. Traseul are potențial de a deveni foarte popular atât printre români, cât și pentru străini, în anii următori. În opinia mea, nu trebuie decât să fie încercat, iar review-urile vor confirma beneficiile sale. Pentru cei interesați, am lansat un grup de facebook, unde pelerinii pot posta experiențele lor pe Camino Litoral, iar inițiatorii de grupuri își pot organiza propriile trasee.

Într-un scenariu optimist, dacă atât experiența în sine, cât și grupul de facebook vor deveni suficient de populare, vom putea încerca să ne organizăm mai bine pentru amenajarea corespunzătoare a traseului. Cu borne, indicatoare și marcaje corspunzătoare, la fel ca pe Camino de Santiago. Unele hoteluri și restaurante ar putea încuraja fenomenul, cu oferte personalizate pentru pelerini. Până și birocrația primăriilor locale ar putea fi învinsă de un demers corect, iar fondurile europene ar putea contribui la amenajarea unui traseu de agrement, la fel de european.

Nu fiți triști dacă vara asta călătoriile internaționale s-au complicat. Avem o experiență superbă, chiar aici, la îndemână. Camino Litoral este cool, easy, safe și gratis.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cand se va organiza si cand va atrage fonduri, poate fi luata in calcul strabaterea integrala a litoralului romanesc. Adica de la Vama Veche la Sulina sa zicem. Singurul punct mai dificil ar fi traversarea Dunarii la Sf. Gheorghe. In rest curentii sunt destul de molcomi pentru inot sau trecere cu un caiac. Ce vezi de la Corbu incolo e fix miezu calatoriei. Singura conditie ar fi 0lata accesului in RBDD care e vreo 10 lei de om si este necesara de la Vadu spre Sulina.
    • Like 1
  • Nume check icon
    Cum adica? sa pierd doua zile sa merg la nebunu cate 20 km/zi in loc sa ma inghesui pe plaja, sa mananc seminte, sa beau bere la halba, iar seara sa ma indop cu cartofi prajiti si ceafa si un kil de busuioaca sau o mancare de fasole facuta pe resou in camera de 5 stele?
    Sau pentru simandicosi sa merg in club si sa imi cumpar o roaba cu sampanie?
    Nu mai faceti astfel de propuneri ca sunteti impotriva curentului mainstream si nu avem cu ce se ne "laudam" cand ne intoarcem la servici si la ZOOM. Ce fac daca ma intreaba colegii ce am facut in week-end? Am mers 40 de km pe malul marii? O sa zica ca am inebunit?!
    P.S. Iar in paralel cu acest drum sa existe si un drum de biciclete. Ar fi superb! Daca nu se vor gasi ceva oameni inimosi pe litoral care sa se asocieze si sa convinga autoritatile locale ca macar "da bine" la imagine nu se va intampla nimic pentru ca litoralul este renumit ca nimic nu se intampla daca interesele financiare nu sunt indeplinite.
    • Like 5
  • Exceptionala idee. Poate multi vor adopta initiativa asta. Ar fi super, va tare ne-am lenevit multi dintre noi! Le-o voi sugera si altora. Va multumim!!!
    • Like 1
  • In plus se poate prelungi drumul din Mangalia - 2 Mai in Vama Veche https://www.youtube.com/watch?v=3JYuzfzVSfo
    • Like 2


Îți recomandăm

Fetiță la laptop

Situația se poate schimba în orice moment și școli aflate acum în scenariul verde sau galben pot trece de pe o zi pe alta în scenariul roșu, dacă în cadrul lor vor fi confirmate 3 cazuri de Covid. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult

Scoala din valiza

„Educația digitală nu înseamnă neapărat distanțarea între copil și profesor. Și aici îmi vine în minte un alt exemplu: profesorii dintr-o școală din Ialomița, care au devenit dependenți de copiii pentru a putea să folosească mijloacele digitale și s-au apropiat de copii”.

Citește mai mult

Andreas Lier - BASF

„Mă duc aproape în fiecare dimineață cu bicicleta la birou, pe o distanță de 3-4 km, în timp ce vecinii mei adoră să-și conducă SUV-urile, să stea în ambuteiaje, să polueze aerul, lăsând o amprentă mare de carbon doar pentru a se simți foarte confortabil și a afișa simboluri de statut social”, dezvăluie Andreas Lier, CEO al BASF România, într-un interviu pentru Republica.

Citește mai mult

O afacere cu cânepă

Ionuț a plecat în India în toamna lui 2017 ca să viziteze cele șapte orașe sfinte. A luat această decizie după un an și jumătate în care a lucrat pentru o companie elvețiano-britanică din Praga, unde ajunsese ca proaspăt absolvent al unui masterat în Olanda, care nu și-a găsit nimic de lucru în țară.

Citește mai mult

Andrei Pitis

Andrei Pitiş, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din industria locală de IT, a investit până în prezent în 15 startup-uri, după ce în 2018 a demarat un proiect prin care vrea să ajute 100 de români să ajungă milionari în euro din startup-uri în tehnologie.

Citește mai mult
sound-bars icon