Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Turismul românesc la munte. Cum ne sufocă prostia și urâțenia la fiecare pas

Această poză nu este un trucaj. Nu este o exagerare. Este o decorațiune tipică dintr-un restaurant cu așa-zis specific românesc de la munte. Aș zice chiar că e emblematică, deși nu aș putea să o descriu. Ea întâmpină cu entuziasm feroce, după cum se vede în poză, turiștii care ajung la restaurantul de la Cota 1400, din Sinaia.

La intrarea în cârciuma care se laudă de la intrare că are ciorbițe și „vestiții papanași”, printre altele, se mai găsește și o gheretă cu clătite de unde muzica duduie: Carla’s Dreams, Jason Derulo, în fine, ce e în topuri acum.

Asortați priveliștii dezolante sunt românii supraponderali care vin cu mașinile până sus, parchează pe stradă, în afara parcării, pentru a evita taxa de 20 de lei pe zi, apoi bagă o ciorbiță, ce altceva?, o tochitură sau un șnițel, iar la final, verifică dacă papanașii își merită renumele. Uneori, ei urcă ghiftuiți cu telecabina, își fac o poză, apoi se întorc. De la 1400, se urcă iar în mașini, că atât au înțeles ei din munte: vii, te uiți, mănânci și pleci. Sunt ușor dezamăgiți, desigur, parcă la mare trece altfel timpul, stai pe plajă, mai mănânci o gogoașă, o înghețată. La munte, nu ai nimic de făcut, li se pare. 

Hotelurile din zonă se împart în două categorii: alea multe și urâte cu spume și alea puține în care e relativ decent. Dintre cele urâte cu spume, avem variantele cu mobilier vechi, cu camere care put îngrozitor și mobilier care scârțăie și se strică sub ochii tăi, dar și cele recent renovate în care camerele arată pregătite pentru videochat, cu pereți roșii sau albastru-cerneală, paturi cu baldachine sau cadre metalice cu înflorituri amețitoare vopsite în auriu și jacuzzi lângă ele. 


Restaurantele se luptă pentru supremația titlului de „acolo de mănâncă excelent” cu preparate care te îngrașă și dacă le privești doar. Totul înoată în ulei, e prăjit sau are o tonă de smântână, iar carnea tocată are loc sfânt, fie că vorbim de mici sau cârnați de toate felurile. Mai sunt locuri care vor să iasă în evidență în stațiunile montane, cu preparate italienești sau cu specific mediteranean, dar aceiași bucătari, se pare, încearcă noi rețete, iar rezultatul este mediocru. Eu în weekend-ul trecut mi-am luat inima în dinți și am comandat o salată recomandată de ospătar, cu „brânzeturi”, care avea doar o brânză: danish feta, poate știți ce e aia, o chestie procesată, imitație de feta. Am zis să dau o șansă și unui restaurant italienesc mai fițos, cu prețuri mari, dar pastele cu somon erau inundate în smântână de gătit, fără niciun gust, nicio gândire, doar un condiment: niște busuioc uscat pus deasupra. 

Aceste derapaje nu sunt amendate însă de clientul român care, la rândul lui, vrea să mânânce mult, nu neapărat bine. Sau nici nu știe ce însemnă să mânânce bine? Patronii vor profit mare cu ingrediente ieftine, bucătari neinstruiți și/sau prost plătiți, fără investiții în hoteluri sau restaurante, fără vreun respect față de loc sau oameni. Cine să se plângă? Turiștii au bifat un weekend, sunt mulțumiți că își primesc ciorbița, porția imensă de mămăligă și cârnați și pleacă acasă. Nici nu își pun problema să se plimbe puțin pe munte, iar dacă o fac, se duc în șlapi și cheamă salvamontul, nu înainte de a arunca gunoaie pe traseu. Iresponsabili, inconștienți și, dați-mi voie!, idioți.

Este o complicitate periculoasă, lipsa de cultură de ambele părți, acest miserupism, ghiolbănism, prostie, cum vreți să îi spunem, se întinde ca un cancer peste tot și toate. Suntem în țara lui “pune o panseluță”, când șoseaua are gropi, țara lui „stau la cel mai scump hotel”, chiar dacă e cel mai urât, „am doctorat“, deși e cumpărat. Suntem din ce în ce mai puțin bineveniți aici, marginalizați, sufocați.

Nu că mi-aș dori să trăiesc într-o țară în care un comitet ne spune ce e frumos și e urât, mai bine liberi și proști, decât supuși și înregimentați, dar oare nu exista nimic între aceste extreme? Nu se poate să existe reguli flexibile, dialog, planuri gândite de oameni de cultură care să inspire și antreprenorii, și turiștii? De unde începem, cu școala primară, cu reforma învățământului, cu planul guvernamental, cu bani europeni, cu alegeri, cu ce? 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Imi pare rau ca am ceva de zis impotriva curentului de mai sus, si ca o sa fiu impotriva acestui articol, dar simt sa comentez, inclusiv comentariile, pentru ca eu vad lucrurile altfel. Pentru ca nu acolo este problema, in faptul ca unii vin la munte sa manance si sa bea, in faptul ca proprietari de pensiuni nu au suficient simt decorativ si arhitectonic, nici suficienti bani ca sa creeze locatii ca in occident. Acestea sunt iertati-ma, simple slabiciuni. Nu suntem la acel nivel dorit de cei care iesind pe afara, au vazut intr-adevar standardele inalte de acolo. Pentru cei de dincolo, tot respectul, Insa sa observam la noi adevaratele probleme, dintre care eu resimt una, aceea a gunoaielor. Acestea sunt peste tot, acestea sunt imaginea pe care o vad cum fac 2 pasi in orice directie. Aceasta este ceea ce trebuie sa judecam, sa analizam, sa ridiculizam si impotriva a ce trebuie sa luptam, iar dupa ce facem din tara noastra o tara fara gramezi de haine aruncate prin paduri, lunci, poieni. fara saci de gunoaie si fara gunoaie fara saci, sa luam la analizat ce kitch a putut face cineva in holul sau receptia sau sala de mese a pensiunii sale. Dupa...
    • Like 0
  • Asa , este dupa cum bine scrie autoarea in articol ,inteligent si util ,doar asa este posibil ca ,ne vom mai civilza ,odata !
    --Multi cei cu bani multi prefera sa mearga ,in Muntii Austriei caci este relativ aproape , Ei acolo ,confratii nostri ar avea multe de invatat ,obiceiuri culinare, civilizatie ,stil de viata , curatenie -ordine etc,
    --Dar ptr aceste lucruri avem mare nevoie de un nivel de educatie sanatos ,
    ---Ori dca vii cu auto si dai boxele la max, cu manelele lu guta, sau ,acel minune ,Nu mai are rost sa comentam ,altceva Urmeaza gunoaiele peste tot ,,pretentii cu carul dar , obligatii zero ,,Din pacate ,in asa Lume traim .
    • Like 1
  • Claudiu check icon
    Cred ca avem asteptari de civilizatie prea mari de la conationalii nostri. Ganditi-va ca pana acum 150 ani de ani majoritatea mai umblau in salvari si iminei caci am fost 400 de ani sub turci. La ce va asteptati ca manifestari dupa o asemenea ocupatie?? Si nemtii ca popor erau acum sute de ani mai nesimtiti, mai "romani" asa, ma intelegi dumneavoastra, ca sa vorbesc ca tatuca Caragiale. Zic asta ca sa avem o referinta .... Pana la urma vorbim de o populatie rurala adusa cu arcanul acum 50-60 ani de nea Ceasca la oras ca sa industrializeze tara. Rezultatul este ca nici tarani nu mai sunt in sensul bun, si nici oraseni nu au ajuns, sunt un fel de "ornitorinci" dpdv al civilizatiei, adica un fel de "fiecare pentru el, si sictir la toti ceilalti!".
    Carevasazica zic eu, sociologic si antropologic discutand, in vreo 200-300 ani se civilizeaza si bizonul mioritic ... Singura intrebare este doar daca va mai exista Romanica atunci ... :)
    • Like 0
    • @ Claudiu
      Scumpule, nu noi am fost 400 ani sub ocupatie turceasca; populatia adusa cu arcanu nu mai exista sau sunt centenari! si nu era adusa ci era interesata. Te-a influentat un articol din care ai cules cateva idei despre evolutia poporului roman dar asta nu inseamna ca cei care merg azi la scoala nu au voie sa citeasca si o carte reducand timpul in conversatii pe retelele de socializare! Si apoi cine nu ne lasa sa ne educam spiritual, civic, daca nu am fi ignoranti? Cat timp constiinta civica doarme in fiecare dintre noi si ne rezumam doar la umplerea stomacului la un pret avantajos, nu vom evolua. Poate si politica actuala dezvoltata de semialfabeti va adauga in istorie calitatea poporului roman. Totul e la indemana fiecaruia dintre noi doar sa vrem sa ne aplecam asupra bunului simt etic, social. cultural!
      • Like 1
    • @ Galina Nedelcu
      Sunt curios dacă funcționează "în masă" procesul acesta de invățare: părintele nu arată niciun semn de spirit civic, nu citește nicio carte, se comporta ca un ghiolban, etc. Iar copilul vine și zice: eu vreau sa arăt spirit civic, nu o sa stau pe FB şi Insta, ci o sa citesc o carte, iar cand ies in lume o sa comport ca o lady sau un gentleman.
      • Like 1
  • Doar turismul practicat la Cota 1400 e de plâns sau în general turismul românesc cu excepțiile de rigoare bineînțeles ? Sau „turiștii„ români ? Probabil ambele categorii și, este de fapt în ambele cazuri vorba de...educație. Cum spune „francezul„ : niet kultur, niet pretenții. Nu trebuie să ne apuce durerile de inimă precum că avem așa de mulți și așa de needucați concetățeni. Avem ceea ce am votat în ultimii 30 de ani.
    • Like 3
  • Articolul asta imi aduce aminte de o experienta de prin anii 1998 - 1999 din Piatra Craiului. Hotarasem intr-o dimineata sa nu o luam pe cararile obisnuite ci sa ajungem unde ne-am propus explorand oarecum necunoscutul. Dupa vreo doua-trei ore de catarat pe pietre, strecurat printre multitudinea de arbusti care mai de care mai teposi, am dat de un luminis de cativa metri patrati unde am hotarat sa ne odihnim si sa luam o gustare. Nu mica ne-a fost mirarea cand am gasit urme "umane" in zona: cutii ruginite de conserve. Primul lucru la care m-am gandit a fost urmatorul: daca si aici, unde nu se putea ajunge usor si se presupune ca esti un iubitor de munte hotarat sa faca ceva efort sa cunoasca natura, gasesti urme de "civilizatie", e greu de crezut ca zone cu turism de masa pot fi civilizate.
    Cred ca bun simt fara educatie si sanctiuni severe timp de cateva generatii e un deziderat aproape imposibil ...
    • Like 5
  • Sa mergi "la munte" ca sa maninci mi se pare un sacrilegiu! Dupa o zi de "traseu" adevarat, ORICE mincare este cea mai buna din lume, dar asta o inteleg numai iubitorii muntelui.
    Din pacate virsta ma impiedica sa mai parcurg trasee cu mai mult de 1000m diferenta de nivel, dar amintirile de pina acum un deceniu ramin de nesters.
    • Like 3
  • Cand citesc articole despre munte, despre mare, despre Delta, in care sunt descrise lucruri care ma nemultumesc si pe mine, ma gandesc ca probabil suntem minoritari cei care ne dorim altfel de turism. Daca nu ar fi pe placul celor mai multi, astfel de pensiuni/restaurante nu ar mai exista. Mai sunt cateva locuri civilizate, doar insule izolate din cauza drumurilor proaste, a lipsei atractiilor din zona, a inexistentei unui oficiu de turism local care sa faca recomandari de petrecere a timpului sau a unor preturi prohibitive pentru multi turisti civilizati dar care nu au vouchere de vacanta sau cateva mii de euro de cheltuit pe sejur.
    • Like 2
    • @ Viorica Ionita
      Am preferat sa -mi pastrez amintirile frumoase din muntii nostri si sa ma indrept acum spre alte meleaguri, unde oamenii respecta muntii si pe cei care-i strabat. Culmea tristei ironii este ca pe acolo este chiar mai ieftin decit in muntii nostri slutiti de lacomie si badaranie!
      • Like 1
  • Se numeste savoir faire mioritic, doar copii mai pot fi gasiti vinovati de normalitate in tara asta si din pacate prea putini dintre ei.
    • Like 2
  • românii supraponderali care vin cu mașinile până sus, ..., apoi bagă o ciorbiță, ce altceva?, o tochitură sau un șnițel, iar la final, verifică dacă papanașii își merită renumele.
    Splendid!!!!!
    • Like 4
    • @ Florin Ch
      Nume check icon
      Intr-adevar frumos scris, dar trist si adevarat... Cam acesta este turismul de masa care s-a dezvoltat in ultimii ani datorita cresterii puterii de cumparare si a voucher-elor guvernamentale. Iar cu banii economisiti s-au cumparat trening-uri (eventual cu turul lasat) si pantofi sport (neparat NB ) care sunt emblema turistului roman de week-end. Si as mai adauga pungile de seminte...Acum ceva timp faceam o plimbare cu bicicleta si pe un drum forestier am gasit un grup numberos de vajnicii turisti romani care faceau o plimbare in aer liber - care chiar daca stateau unul langa altul nu vorbeau, ci strigau - poate pentru ca era prea multa liniste in zona - si intre doua strigaturi mai scuipau niste seminte...
      • Like 2
  • Foarte bun articolul. Eu, ca iubitor de munte, nu pot decat rezona cu cele scrise. Chiar nu inteleg cum oamenii pot trece atat de nepasatori pe langa frumusetea si maiestuozitatea acestor forme de relief si cum totul se rezuma doar la berica rece si micul consumat in sange (pentru ei).
    • Like 3


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
sound-bars icon