Viața lui Radu la Toshiba, în Tokyo: „Dacă-ntrebi un japonez despre România îți răspunde făcând un gest comic și spunând: Comăneci!”

Radu Berdan este ieșean. A crescut printre cercetători. Este fiul omului de afaceri Marian Berdan, fondatorul Electra, prima firmă autohtonă care are ca obiect de activitate dezvoltarea sistemelor de interfonie. Radu a terminat liceul la Iași. Și-a continuat studiile la Londra și și-a luat doctoratul la Imperial College London. A creat un start-up. De doi ani este în Japonia, cu o bursă de cercetare la Toshiba. În timp ce tatăl său caută piețe de desfacere pentru produsele firmei în afara României, Radu Berdan vrea să se întoarcă acasă și să pună Iașul, Moldova și România pe harta industriei de AI din lume.

Radu Berdan este modest, nu se ferește să spună „Nu știu”. Recunoaște că nu a avut niciodată o afinitate pentru subiectele umaniste. De când era mic dezasambla jucării ca să recolteze motorașe electrice mici, ca apoi să construiască altele, mașini telecomandate sau roboți simpli. La școală l-au atras apoi științele și matematica. Celelalte subiecte, mai puțin. Radu Berdan povestește că a fost o alegere foarte simplă și naturală să studieze electronica. De fapt, spune că nu avea nicio altă alegere care să îl satisfacă.

Cum ai explica Inteligența Artificială unui filosof?

Inteligența artificială este un domeniu de cercetare care se ocupă cu dezvoltarea de sisteme electronice care „învață” într-un mod similar creierului animal. Sistemele AI sunt folosite în domenii în care este nevoie de procesare de cantități imense de date în scopul de a găsi și a folosi diverse modele (ascunse sau nu). De exemplu: indentificarea unei fețe a unei persoane într-o serie de poze; traducerea dintr-o limbă în alta; găsirea de corelații între prețuri de produse financiare pentru a te poziționa avantajos pe bursă.

Tradițional, programatorii programează. În schimb, sistemele AI nu sunt programate explicit cu reguli rigide de funcționare. Din contra, ele sunt făcute să se ajusteze treptat în funcție de datele introduse. Astfel, ele „învață” reguli despre lumea la care sunt expuse (domeniul de operare – video, sunet etc). Acest lucru este făcut posibil de structura plastică a sistemului construit din „cărămizi” funcționale inspirate din sistemul nervos: neuroni artificiali comunică prin sinapse artificiale în rețele neuronale artificiale vaste.

Domeniul se află, momentan, în creștere accelerată și putem să ne așteptăm să facă parte din viața noastră de zi cu zi (conștient sau nu) în viitorul apropiat.

Bursa în Japonia. Noroc sau muncă?

Dacă nu ești vorbitor de japoneză, sau vorbitor nativ de limba engleză, este destul de dificil să obții un loc de muncă în Japonia. Cazul meu a fost unul relativ norocos. Am ajuns să lucrez la Toshiba prin intermediul Toshiba Fellowship Programme, un program de cercetare prin care Toshiba angajează temporar un cercetator dintr-o instituție din UK (și cu naționalitate UE) pentru a lucra pentru un an în Toshiba Corporate Research and Development Center din Kawasaki.

Domeniul meu de cercetare s-a potrivit perfect pe un domeniu propus de Toshiba la acest program în anul 2017. În plus, s-a nimerit ca un reprezentant al companiei să fie prezent la o prezentare de-a mea la o conferință in Montreal, Canada, cu un an în urmă. El m-a contactat apoi și mi-a propus să aplic la acest program. Am avut interviu în aprilie 2017 și din fericire am fost selectat, apoi în noiembrie 2017 m-am mutat în Tokyo și am început munca.

Ce ai învățat de la tatăl tău?

Marian Berdan este un workaholic standard. Omul acela nu stă niciodată liniștit. Pe sora mea și pe mine ne-a influențat prin exemplu. Am avut noroc să primim o educație de etică de muncă foarte bună. „Munca cinstită, facută cu cap, mai devreme sau mai tarziu aduce roade, trebuie doar să ai rabdare”. Electra este al 3-lea copil, posibil și cel preferat.

Memristor. Sau mica istorie a unei invenții

Radu Berdan și-a făcut doctoratul la Imperial College London din decembrie 2012 unde a lucrat pe componente electronice pe care le caracterizează ca „interesante”. „Memristorii” sunt componente care pot fi folosite ca sinapse artificiale în sisteme hardware AI. A dedicat o mare parte din timp dezvoltării unui instrument de măsurare care s-a transformat apoi într-un produs și bază a unui start-up. A fost un traseu anevoios care in final l-a ajutat să obțină un fellowship în Japonia.

Cum s-a născut ArC ONE?

Începusem să lucrez pe „memristori” în timpul unui master, tot la Imperial College London. Fiecare student are un proiect individual de cercetare pe toata durata anului, iar al meu a constat în găsirea de utilizări noi ale acestor componente în domeniul electronic. Fiind cercetare predominant experimentală, majoritatea timpului trebuia să folosesc instrumente mari, scumpe pentru a măsura memristori, când în realitate, aceste instrumente erau mult prea complexe pentru modul de funcționare a memristorilor. În timpul liber frecventam clubul de robotică al universității unde construiam diverse sisteme electronice simple, iar într-un proiect anume, a trebuit să facem niște măsurători similare în stil cu ce făceam la universitate. Mi-a picat fisa într-o seară și m-am apucat să construiesc un sistem de măsurare simplu, folosind componente electronice ieftine și versatile, ca să-mi fac măsurătorile necesare mult mai rapid și mult mai ușor. Într-o săptămână am reușit să colectez niște date noi pe care le-am publicat la scurt timp după într-un jurnal OK. Mi-am îmbunătățit și teza de master care m-a ajutat apoi să obțin un premiu pentru cercetare și o bursă la doctorat tot la Imperial College London.

Mi-am continuat doctoratul pe același domeniu. O mare parte din timp am dedicat-o dezvoltării acestui sistem de măsurare (numit atunci mCAT – memristor Characterisation and Testing Tool), mai mult pentru a-mi face mie munca mai ușoară. Încetul cu încetul am început să împrumut acest sistem colegilor mei care au validat faptul că le aduce un beneficiu net muncii lor de cercetare. În timp, grupul nostru a reușit să publice în jurnale precum Nature Communications și Scientific Reports.

În mai 2015, împreună cu doi profesori și un coleg, am pus bazele unui start-up numit ArC Instruments prin care ne-am propus să comercializăm sistemului mCAT (redenumit acum ArC ONE) altor grupuri de cercetare din lume active în domeniul memristorilor. A urmat o perioadă intensă de dezvoltare în care a trebuit să transform un sistem care a devenit cu timpul complex și pe care îl cunoșteam numai cei din grup, într-un sistem simplu de folosit pentru toată lumea. Pe lângă partea tehnică, a fost o perioadă interesantă de învățare a cum înregistrezi o companie în UK, cum deschizi un cont business în bancă, cum te expui pe un website, cum faci promovare într-un domeniu super nișă, cum, cât și când plătești taxe, cum faci export în UE sau în afara UE. Nu aveam fond mare de start, nu ne-am permis consultanți sau să angajăm contabili, așa că de majoritatea lucrurilor m-am ocupat eu.

Ne-am lansat produsul ArC ONE la o conferință în domeniu în Montreal, Canada în iunie 2016. Cu ajutorul unei campanii de emailing am reușit totuși într-un an să vindem în 12 țări, și la clienți precum HUAWEI în Zhejiang, China, National Institute of Standards and Technology (NIST) în Maryland, USA și TOSHIBA în Tokyo, Japonia. Crearea acestui produs m-a ajutat apoi să obțin fellowshipul de cercetare la Toshiba, unde în primele săptămâni am folosit un ArC ONE să măsor niște memristori noi. 

Ce se știe despre cercetarea în domeniul inteligenței artificiale în Romania?

Nu consider că sunt expert în domeniul inteligenței artificiale și cu siguranță nu cunosc toată activitatea din România. În schimb, înțeleg că sunt grupuri de cercetare în universități din Timișoara, Cluj, Arad, București și Iași. Există și câteva start-up uri care activează în domeniu, probabil cel mai cunoscut este UI-Path, singurul „unicorn” din România (un „unicorn” este o companie valorată la peste 1 miliard de dolari, n.n.) care folosește AI pentru a automatiza niște procese din IT. Consider că România poate deveni un lider regional pe piață de AI datorită pregătirii ridicate a inginerilor pe software și pentru că piața locala este destul de mare (cea mai mare populație din regiune).

Despre stilul de viață din Tokyo. Ai putea trăi în Japonia?

În Tokyo locuiesc în ceva ce poate fi descris ca un „depozit de oameni”. O clădire înaltă numai cu apartamente (garsoniere) de o persoană, care de altfel împânzesc orașele japoneze. În „unit-ul” tău ai tot ce iți trebuie și este foarte curat. Vecinii meu au vârste între 20-60 de ani.

Japonezii sunt foarte amabili, politicoși și disciplinați. Lucrurile merg strună. Străzile sunt curate, transportul în comun este punctual și comod. Ești salutat cu respect oricând intri într-un magazin, restaurant sau bancă. Ca străin care nu știe japoneza, este puțin mai dificil să te descurci, dar din fericire japonezii fac efortul să te ajute negreșit. Cititul este aproape imposibil, și astfel toate semnele și simbolurile din jurul tău nu au nici o însemnătate. Asta consider că este cel mai ciudat, să umbli prin oraș, să citești meniuri și să nu ai nici măcar o fărâmă de idee a ceea înseamnă.

Din punct de vedere cultural, m-am „pregătit” de mutare în Japonia urmărind diverse clipuri pe YouTube cu experiențele altora care s-au mutat din vest în Japonia. Am aflat câteva chestii interesante: nu îți sufli nasul în public, nu vorbești la telefon în tren, mergi pe partea stângă a străzii ca pieton. În general, regula de bază e să te gândești tot timpul la cei din jurul tău și să nu-i deranjezi. Este un mediu de trai foarte plăcut, printre oameni în general cumsecade, dar diferența de cultură, de limbă și de… script te face să te simți străin, mult mai străin ca într-o țară vestică. Nu m-aș putea muta definitiv în Japonia.

Vreau să mă întorc acasă, la Iași. Japonia merită vizitată. Este a treia economie din lume care și-a dezvoltat cultura aproape independent de restul globului. Mutatul și trăitul în Japonia nu sunt cel mai ușor lucru, dar asta depinde de dorința fiecăruia: dacă vrei o experiență în care fiecare zi poate aduce ceva nou, atunci da, merită.

Cum vezi viitorul românilor în Marea Britanie dupa Brexit?

Nu știu. Lucrurile sunt încă foarte vagi, chiar după 2 ani de la referendum. O cerință a UK este să stopeze libera circulație, deci probabil va fi mai dificil pentru români și alți europeni să obțină viza de muncă. Se vorbește și de o slăbire a economiei britanice în orice tip de scenariu Brexit (cu înțelegere sau fără înțelegere), ceea ce va însemna o scădere a salariului mediu care va afecta pe toata lumea. Nu e roz deloc.

Planuri de viitor?

Voi continua sa lucrez în Japonia pentru toata durata proiectului din care fac parte, care se va termina în 2020. Vreau să duc la bun sfârșit ce am început aici. Plănuiesc apoi să mă întorc la Iași. Pe termen lung vreau să continui să învăț și să lucrez în AI pentru a dezvolta produse noi care aduc valoare societății. Consider că România are potențial în a deveni un lider regional în această industrie care va fi probabil cel mai valoros domeniu de lucru în 10-15 ani.

Cine muncește mai mult?

Cu siguranță japonezul! Nu se plânge și nu se enervează niciodată. Politicos și disciplinat de la 8 la 8.

Despre Romania

Dacă întrebi un japonez despre România o să-ți răspundă făcând un gest comic și spunând: Comăneci! Acum câțiva ani un comedian japonez faimos a avut-o ca invitată pe Nadia Comăneci, iar în timpul emisiunii a inventat acest gest amuzant care a devenit cumva faimos. În afară de asta, lumea este în general uimită să cunoască pe cineva din România. În Japonia, România este țara exotică. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp