Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Vinerea, clătitele Alexandrei sunt mai bune. Cât de simplu e să faci un copil fericit

Clatitaria Clatos, Alexandra Lipovan

În urmă cu trei ani, Alexandra Lipovan a început să lucreze ca voluntar cu copiii orfani de care au grijă niște măicuțe catolice din Satu Mare. Avea 23 de ani pe atunci, era studentă și a încercat să le ofere, măcar o zi pe săptămână, ce a simțit că le lipsea mai tare: atenția și grija unui adult. 

„Ne jucăm împreună, învățăm împreună. E incredibil să vezi că din timpul puțin pe care îl ai, poți să bucuri atâtea suflete. Doar cu o prezență. Ei nu au pretenții materiale ca alți copii de vârsta lor care au acasă tot ce le trebuie. Ei au nevoie de prezența ta. Le lipsesc atât de mult afecțiunea și dragostea”, a văzut Alexandra Lipovan. 

Tot atunci, în 2012, tânăra a început o mică afacere care își are rădăcinile într-o amintire fericită de copilărie, în acele momente în care făcea clătite împreună cu mama ei. Azi face clătite franțuzești, într-o trăsură de lemn amplasată în centrul orașului Satu –Mare, dar latura sa antreprenorială, de masterand în Management, se îmbină cumva cu alta, cu acel ceva care o ține cu gândul la copiii ocoliți de șanse în viață.

„Fiind înconjurată de copilași, vizitându-i aproape în fiecare săptămână, am luat decizia ca în prag de sărbători să încerc să fac ceva pentru copii”, spune Alexandra Lipovan. În luna decembrie, clătităria ClaTos derulează campania „O clătită pentru o cauză nobilă”, prin care donează profiturile obținute vinerea unor copii. 

Campania este deja la a doua ediție. „Invităm clienții să cumpere clătite de la noi și am ales o zi a săptămânii în care donez profitul realizat unor copilași care provin din medii defavorizate. Am ales ziua de vineri, deoarece lumea iese mai mult la cumpărături decât în alte zile ale săptămânii și profitul este mai mare. Mergem la diferite familii, cu patru copii, cu șase copii, și le ducem produse alimentare, hăinuțe, jucării. Feedback-ul este foarte bun”, spune Alexandra Lipovan. Din timp în timp, clătităria devine o sursă de încântare și pentru copiii orfani căreia tânăra le oferă ore din timpul ei liber, fiindcă la zile speciale aceasta le face torturi din clătite. Iar trăsura din centrul localității este vizitată uneori de copii nevoiași care au parte de mici momente de bucurie. 

Premiată de Ambasada SUA

Ideea sa a fost premiată de Ambasada SUA la București, care i-a acordat în iunie titlul de antreprenorul lunii. „Înarmată cu mai mult decât pasiunea sa pentru a găti și cu economiile modeste de pe urma unui job part-time, Alexandra Lipovan a început această microintreprindere, în timp ce era studentă la Cluj. 

Și-a transformat pasiunea pentru clătite într-o afacere de succes, care angajează doi oameni. Domnișoara LIpovan și-a folosit succesul pentru a îmbunătăți viața copiilor aflați în grija serviciilor sociale, prin campania sa „O clătită pentru o cauză nobilă””, a scris atunci, într-un comunicat, Ambasada SUA, amintind și de inițiativa umanitară a Alexandrei Lipovan.

Înainte să pună bazele afacerii, a făcut un curs în Franța, pentru a învăța de la sursă tehnica preparării clătitelor. Tot de acolo a achiziționat și echipamentele pe care le folsește astăzi. 

„Piața oferă foarte multe alte alternative, produse congelate, covrigi, plăcinte și voiam să fac ceva diferit, ceea ce se găsește în restaurante. Clătitării de sine stătătoare nu prea sunt la noi în țară. Am așternut toate ideile pe foaie, am început să fac un rețetar, am chemat prietenii la degustare, am ales ce era mai bun dintre cele toate și apoi am început să caut locul potrivit. Din motive financiare, m-am rezumat la o afacere stradală, ne desfășurăm activitatea într-o trăsură rustică”, povestește antreprenoarea.

Și-ar dori ca pe viitor să ajungă să-și extindă afacerea, dar spune că orice ar face va continua acțiunile de voluntariat. „Din punct de vedere al businessului, ca orice antreprenor, am vise mari, vreau să-mi extind acest proiect la nivel național. Din punct de vedere caritabil, voi continua acțiunile de voluntariat, pentru că mă hrănesc, mă încarcă. Cred că orice ajutor pe care tu îl oferi te împlinește”, spune Alexandra Lipovan. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O idee excelenta pentru un scop nobil ;)
    • Like 0
  • Nicolae check icon
    O mica pata de culoare in griul asta nesfarsit. Felicitari !
    • Like 0


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult