„Te culci în fiecare seară cu Monstrul…” Ce-l ține treaz pe regizorul Jesus del Cerro, într-o confesiune tulburătoare despre nopți albe

Societatea Omului Sănătos este o comunitate formată în jurul obiceiurilor sănătoase, care își propune să promoveze echilibrul în toate aspectele vieții omului modern, dar și în relația pe care acesta o are cu mediul înconjurător. În 2021, Societatea Omului Sănătos a lansat habits, o serie de conversații contemporane despre trup, minte și spirit care pot fi urmărite online, lună de lună.

Astăzi, stăm treji cu Jesus del Cerro, regizor spaniol stabilit de 10 ani în România. Ne întoarcem de pe-o parte pe alta și privim în ochi, împreună cu el, dacă avem curaj, monstrul nopților.

Tulburările de somn constituie o epidemie globală în creștere care amenință sănătatea și calitatea vieții pentru 45% din populația lumii. 

Calitatea și durata somnului au scăzut în timpul pandemiei.

43% dintre români dorm insuficient, iar 60% se simt iritabili, anxioși și deprimați.

Insomnia este o boală dureroasă și de obicei cronică, care ne afectează viețile din ce în ce mai frecvent, cu o intensitate de mare angoasă. Starea insomniacă cu dorințele sale ar putea fi considerată o reprezentare metaforică a gândurilor noastre țesute în cotidianul rarefiat al pandemiei. Să pierzi controlul în fața unui inamic invizibil îți tulbură somnul, iar somnul îți tulbură întreaga viață, corpul slăbește, mintea se încețoșează, rutinele zilnice sunt perturbate, iar viața își pierde sensul cunoscut.

• „Somnul întunecat, fără vise, în plină uitare!” (D.H. Lawrence) - devine imaginea celei mai profunde și de neatins dorințe.

Ce te ține treaz noaptea?

4 personalități și-au răscolit nopțile pentru noi

• Jesus del Cerro – regizor
• Capucine Gross – artist vizual thestudiothatneversleeps
• Rafael Butaru - concertmaestru al Operei Naționale București și al Filarmonicii „George Enescu”.
• Nicolae Constantin Munteanu – dizident politic, Radio Europa Liberă

Astăzi, stăm treji cu Jesus del Cerro. Ne întoarcem de pe-o parte pe alta și privim în ochi, împreună cu el, dacă avem curaj, monstrul nopților.

Totul a început în urmă cu 5 ani, înainte ca regizorul să filmeze pelicula „Hawaii”. Atunci monstrul a apărut și l-a chinuit așa cum obsesia plecatului în străinătate i-a chinuit personajul din film (filmul Hawaii poate fi urmărit pe Netflix).

Jesus del Cerro (nume de buletin și nu doar de scenă) este regizor și producător spaniol. A venit în România cu un proiect cinematografic în urmă cu mai bine de 10 ani și a rămas aici. Filmele sale au ajuns probabil cele mai vizionate, în România - de la serialul „Vlad“, difuzat la ProTV, la filmul „Miami Bici“, la filmul ”Hawaii”. Recent, a publicat cartea „Peripețiile unui spaniol în România și în lume”.

Pe Jesus, l-am cunoscut recent, într-o cafenea, am râs mult, în ciuda insomniei care ne punea împreună. Concluzia comună a fost că insomnia nu are nimic prea creativ sau inspirațional în ea, că monștrii pot fi îmblânziți și că nu trebuie să luăm totul prea în serios. Nici pe noi înșine și nici insomnia. 

- Care este relația ta cu somnul?

- Până acum cinci ani am dormit foarte bine. Puteam dormi oriunde, ușor și repede. Îmi amintesc că duminicile mă trezeam la 2PM, mâncam ceva și apoi trăgeam un pui de somn lung (obiceiuri spaniole…). Aș fi putut dormi în cele mai ciudate locuri fără nici o problemă: mașini, autobuze, plajă, gări, scaune, lifturi... până la un moment în care totul s-a prăbușit. Acum cinci ani, am început să am probleme, adormeam bine, dar mă trezeam la miezul nopții, uneori la 5 AM și alteori la 2 AM și după ce mă trezeam, nu mai puteam adormi din nou. Acesta a fost începutul coșmarului.

- Artiștii găsesc insomnia creatoare/inspirațională, dar și chinuitoare în același timp, cum e pentru tine?

- Somnul pentru mine era ceva magic, în mod normal citesc cărți sau scenarii înainte de a mă culca. Nu am avut niciodată televizor în dormitor. Pregătirea pentru a merge la culcare era grozavă, citeam până când se întâmpla magia, simțeam cum mă las dus în somn. În ultima vreme însă, toate acestea au devenit un coșmar. Când am început să am probleme, am încercat aproape totul, fără cofeină, mănânc mai puțin, fac mai mult sport pentru a fi mai obosit, mă duc să dorm mereu la aceeași oră... nimic nu funcționează. Când a apărut insomnia dormeam din ce în ce mai puțin și asta mă făcea să fiu din ce în ce mai supărat. Trecuse ceva timp, cu nopți nedormite, iar asta se întâmpla fix înainte să filmez „Hawaii”. Nu puteam face un film în asemenea stare. Am fost la mai mulți medici și am început să dorm cu pastile, pastile extrem de puternice și datorită acestui lucru am putut să mă odihnesc și să fac filmul „Hawaii”. Nu a fost cea mai bună soluție, dar a fost singura soluție. După film, nu am mai luat pastile și m-am întors din nou la nopțile lungi de veghe. Pentru mine, insomnia nu a fost inspirațională în nici un fel, a fost practic o tortură.

- Cum îți petreci timpul atunci când nu poți să dormi?

- Merg prin casă, citesc ziare, cărți și într-o clipă decid să mă ridic și să lucrez. Nu beau niciodată cafea, dar locurile care se deschid devreme sunt cafenele. De exemplu, Starbucks-ul din Calea Victoriei era cafeneaua care se deschidea cel mai devreme aproape de casa mea. Așadar, în fiecare zi, pentru o vreme, am fost primul client acolo, puneam mult zahăr în cafea (asta pentru că nu mai băusem niciodată cafea înainte) și lucram, mereu la aceeași masă. Mi-a plăcut foarte mult această perioadă. În aceste ore de dimineață reușeam să fiu foarte productiv. Acolo am pregătit filmul „Hawaii” (chelnerii acestui Starbucks sunt trecuți la „mulțumiri” în creditele finale ale filmului). Tot acolo am terminat cartea „Peripețiile unui regizor spaniol în România și în lume” și tot acolo am pregătit și primul sezon al lui „Vlad”. Aceste ore de dimineață erau grozave, eram proaspăt, locul mă ajuta să mă concentrez și eram foarte creativ. Dar după ora 2 - 3 PM am începea să fiu din nou obosit și începeam să mă pregătesc psihic pentru o altă noapte.

- Am avut recent un interviu cu Michael Breus, care este considerat „America’s sleep doctor”, el mi-a spus că somnul este ca dragostea, când încetezi să o mai cauți, ea apare. Oricine a avut câteva nopți de nesomn, știe ca somnul devine o obsesie. Crezi că este posibil să nu mai fii obsedat de un somn bun?

- Am auzit despre asta, despre obsesia de a adormi. Dar pentru mine problema nu este să adorm, pentru mine asta este ușor. Problema este că s-ar putea să mă trezesc o oră mai târziu și nu mai pot dormi. Acum sunt mult mai bine. Dorm mai mult și am reușit să am nu prea multe nopți proaste. Acum cinci ani, toate nopțile mele erau nopți fără somn.

- Alan Watts obișnuia să spună că „Apele tulburi se lipezesc de la sine”/ „Muddy water is best cleared by leaving it alone”, așa ai facut și tu? Ai lăsat lucrurile să se aranjeze de la sine sau ai încercat diverse metode de a rezolva problema cu somnul? Ai niște sfaturi să ne dai pentru un somn mai bun?

- Am încercat toate trucurile posibile, 100 de km cu bicicleta în fiecare zi pentru a mă obosi, ceaiuri speciale, test de somn în spital pentru a verifica modul în care respir în timp ce dorm, fără cofeină, diferite paturi/saltele, case diferite, locuri diferite. Am călătorit în Tenerife în cel mai grav moment al insomniei mele și acolo am locuit cu prietenul meu Amancio și fiica lui Carmen și brusc am dormit mai bine. Trebuia stau acolo trei sau patru zile... Dar pentru că dormeam mai bine, am rămas o lună doar ca să pot să mai dorm. Realitatea este că încep să dorm mai bine puțin câte puțin fără vreun motiv anume sau poate din multe motive. Când a început insomnia, viața mea amoroasă era un dezastru, munca a fost mai mult sau mai puțin la fel. Încet, lucrurile au început să meargă mai bine și, ca și apa, totul a fost curățat. Nu dorm ca înainte, dar este mai bine.

- Dacă insomnia ar fi un bărbat/o femeie ce i-ai spune?

Aș întreba-o de ce mă urăște atât de mult. Acum nu dorm foarte bine, dar este acceptabil. Când am avut o episodul de insomnie severă, îmi aduc aminte ca era o tortură, mă tortura în cel mai rău și crud mod cu putință, așa că aș întreba: De ce?

- Dacă ar fi să te gândești la o carte, un film și o melodie care să te răscolească cum o face insomnia care ar fi aceea?

Simțeam panică când se apropia noaptea. Sentimentul de a fi epuizat după o noapte nedormită este același sentiment pe care l-am avut când am citit „Castelul” lui Franz Kafka. De asemenea, „Sixth Sense” sau filmele de groază îmi amintesc de sentimentul pe care l-am avut când intram în pat fără să știu cât de mult voi putea să dorm. Insomnia este un monstru care doarme cu tine, uneori te respectă, dar alteori te trezește în toiul nopții. Când suferi de insomnie, te culci în fiecare seară cu acest monstru.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp