Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Am cunoscut câțiva milionari români din top 50. Am găsit niște oameni rudimentari, primitivi, pasionați numai și numai de bani

bogatie

Foto: Guliver/ Getty Images

Am cunoscut câțiva milionari de top din România, chiar din top 50 (vorbim de sute de milioane de euro). Știind despre situația asta m-am dus cu interes și curiozitate la respectivele întâlniri de serviciu. Am fost foarte deschis să văd cum arată și cum gândesc oamenii ăștia. Oricât aș fi de înțelegător trebuie să vă spun că am fost profund dezamăgit. Am găsit niște oameni rudimentari, primitivi, pasionați numai și numai de bani. Nu am observat ca bunăstarea materială să-i fi făcut mai buni, mai generoși, mai înțelepți decât restul oamenilor, din contra. Am fost interesat să văd cam ce calități i-au adus în poziția asta. În niciun caz școala. Calitățile lor erau exact cele pe care oamenii le detestă și le denumesc imorale dacă nu chiar ilegale, minciuna, hoția, șantajul, escrocheria etc. Toate cu un singur scop, banii, cât mai mulți bani. La astea se adaugă înfumurarea, tupeul, aroganța, ignoranța, obrăznicia. Discuțiile lor sunt numai despre averea lor, despre proprietăți, mașini, elicoptere, puterea derivată din toate acestea. Este la limita suportabilului să ai o discuție cu asemenea oameni. Eu între clanurile mafiote și oamenii ăștia nu am văzut nicio diferență.   

Am citit de curând un articol despre cei mai dificili colegi de celulă din pușcărie. Un fost deținut povestea că a avut un coleg și au avut o dispută referitoare la elfi și limba elfilor. În urmă acestei contradicții colegul de celulă l-a snopit în bătaie. Cu toate astea povestitorul era fericit, a considerat că bătaia încasată a demonstrat că el a știut adevărul, fapt ce l-a enervat la culme pe colegul lui. Uneori dacă știi mai multe lucruri decât alții, îi poate enerva la culme pe aceștia, chiar dacă tu nu îți dai seama, ei vor fi în stare să facă lucruri ieșite din comun, din frustrare.

Chiar dacă eram în comunism oamenii simțeau nevoia să se îmbogățească, să se diferențieze prin avere. Bineînțeles că nu erau posibile acumulările de astăzi, însă tot existau diferențe materiale semnificative. Erau unii care după serviciu mai făceau ciubucuri, alții care se ocupau cu bișnița, mici negustorii ilegale, agricultura și creșterea animalelor în față blocului după program etc. În perioada aia de îndoctrinare, prin propagandă și organele de represiune, am auzit expresia: „și ce dacă au școală, noi avem bani”.

M-am întâlnit cu un fost coleg de școală, un mediocru cu multă indulgență. Nu ne mai văzusem de peste 30 de ani. Am discutat zece minute. În răstimpul ăsta mi-a expus toată averea lui, faptul cum că el lucrează pe un post supercălduț la stat pe un salariu baban și cum și-a îmbogățit colecția de diplome de la fabricile private de hârtii. În rest, mi s-a părut absolut neschimbat, doar mai bătrân.

Am tot fost educat cu proverbul „ai carte, ai parte”. Pot să constat acum însă că vorbele astea nu au acoperire în realitate. Colegii ăia din fundul clasei, repetenții, sau ăia care nici măcar nu veneau la școală, s-au pus pe făcut bani cu un singur scop, să le arate premianților că n-or avea ei note bune, dar sunt băieți deștepți. Ai bani ești deștept, n-ai bani ești prost, deviza complexaților.  Majoritatea niște elevi slabi care au vrut să demonstreze ei lumii. De exemplu, milionarii de la începutul acestui text, nu au frecventat școala primară și gimnazială decât sporadic, atât cât să-și ia notele minime de trecere. Ulterior și-au cumpărat toate diplomele necesare, doar erau capabili să-și cumpere o universitate cu totul. Oricum hârtiile astea nu le folosesc decât pentru a mima o anumită pregătire.

Având în vedere geneza milionarilor de carton de la noi, aceștia niciodată nu vor aprecia un om cu pregătire, un om educat. Îl vor invidia, îl vor dușmăni, vor încerca să-l distrugă, să-l marginalizeze, să-l minimalizeze. Un needucat ajuns în vârful piramidei se va da exemplu și se va înconjura de oameni ca el, fiind ferm convins că a descoperit calea. Cum poate unul care are școala vieții să-l înțeleagă pe altul care are școală pe bune? Este evident că în permanență va fi ros de invidia generată de neputință. Nu pot avea valori comune și ca urmare nu pot colabora armonios și sincer.    

Pentru a fi corect până la capăt am să vă spun că am întâlnit și o altă categorie de oameni bogați, extrem de discreți. Sunt atât de discreți, încât nu-mi dau seama dacă sunt mulți sau puțini. Au preocupări interesante, citesc literatură, văd filme bune, călătoresc, vizitează muzee, merg la concerte, vorbesc câteva limbi străine, au cunoștințe solide de cultură generală și niciodată nu vorbesc de bani. Sunt generoși, emană o energie pozitivă, cunosc și susțin cele mai noi idei de reformare a societății și sunt cuplați la tendințele internaționale din statele civilizate.

În occident de foarte multă vreme oamenii cu bani nu își afișează bogăția. Ei știu că e supărător pentru ceilalți și ține de educație să nu faci așa ceva. Eu cred că averea nemăsurată are ceva vulgar în ea, iar afișarea ei este dezgustătoare.

Rămâne vechea dilema: omul pe ban sau banul pe om?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Partea cea mai rea e că având acesti bani urât mirositori(chiar dacă se spune că banii nu au miros) își trimit urmașii la scoli cu nume sonore (nu neapărat renume).Nu știm exact cum si ce se prinde de ei,Cu banii si smecheria s itupeul
    părinților si acea diplomă vor accede la funcții în stat..Din toți cei în aceasta postură(multe exemple) nu a iesit nimic în benefic societății civile și au devenit noua nomenclatura. Asa zisa noua clasa politică a rămas cu mentalitatea părinților. Cum zice vorba din popor *așchia nu sare departe de copac.
    • Like 0
  • Problema îmbogățiților de după război nu este că sunt bogați ci cum s-au îmbogățit. În general nu printr-o înclinație deosebită pentru afaceri ci fie ocolind legea fie printr-un sistem corupt, din care făceau parte, care nu numai că i-au ajutat dar i-au și protejat, Apoi sun bogații care au hălăduit în sistemul de stat (vezi parlamentari, miniștrii etc.) răsplătiți regește nu pentru marile lor performanțe ci pe cu totul alte criterii. Cu adevărat mojicia, expunerea grotescă în mediul public, imposibilitatea de a folosi o exprimare cât de cât coerentă , toate acestea țin de un nivel precar nu numai de educație dar și de pregătire minimă școlară..
    p.s. în comunism nu erau milionari. Era aristocrația roșie la început, cei cu 4 clase maxim 7 clase, apoi fii lor trimiși la anumite școli și apoi în străinătate la studii.
    • Like 1
  • Pentru ca in Romania este încurajată această atitudine. Este chiar susținută. După 50 de ani de comunism si 30 de ani de post-comunism noaptea din mințile noastre a iesit la suprafață si se manifesta din plin. Cand timp de 80 de ani trăiești într-o noapte continua, rezultatul nu ar trebui să ne mire. Mojicia, nesimțirea, badaranismul, etc, sunt firești. Inclusiv mass-media sadeste in fiecare zi acest tip de gândire și comportament. Si o face cu multă bucurie si nesabuinta. 80% din media românească e sub orice limita a bunului simt. Este grotescă. Dacă ne gândim doar la asa-zisele show -uri mizerabile si la toate acele seriale de o prostie incalificabila din Turcia, India, America de Sud. În care vezi cum o mână de super bogați scuipa efectiv in capul celor multi si săraci, totul imbalsamat într-o mare de intrigi de mahala. La toate astea se uita 70% din nație. Apoi totul se încheie cu nenumăratele reclame la jocurile de noroc. E ceva incredibil. Cei normali la cap, adică cei 30% sunt acoperiți cu totul de această majoritate compactă, indestructibilă formată nu numai de persoanele in varsta, adică cei care au trăit din plin comunismul, ci si de cei tineri care sunt educați de filmele mai sus mentionate si de jegul din restul emisiunilor gen Acces direct. Asa s-a format clasa politica, clasa asa-zis bogata. Bogată prin furt, mojicie, escrocherii. Suntem o țară bananiera si atat.
    • Like 2
  • E o doza de aroganta aici, o condescendenta păguboasă. Ce ar trebui sa fie oamenii de afaceri de succes? Cărturari? Buni “coseurs”? Spirite enciclopedice? Erudiți? Sunt oameni de afaceri și măsura succesului lor sunt banii, proprietățile, “asset”-urile. Este o diviziune a muncii. Unii crează idei, iar alții fug cu ele si le dau valoare. “ Cine are carte are parte” reflecta o mentalitate învechita, ridicarea copilului de țaran prin învățătura si educație deasupra condiției predecesorilor săi sau, ridicarea unei generații spontanee de “educați” de către regimul comunist ca sa înlocuiască imperfect si incomplet decimată elita intelectuala românească.. Trăim acum in “the knowledge economy” si emanciparea nu este din tarlaua agricolă sau din atelierul mecanic, nu contează educația, atât de mult cât contează ce faci cu ea si poate proporția dintre domeniile cunoașterii pe care le utilizezi. Succesul este supraviețuire, proiecția bunăstării către generațiile viitoare, ca familie si ca nație. Intelectualul mândru si condescendent care depinde de granturi și subvenții si in ultima instanța de un salariu votat de politicieni care nu sunt nici educați nici antreprenoriali este vulnerabil inclusiv in probitatea intelectuala fata de un antreprenor “ rudimentar” care și-a asigurat viitorul lui si al câtorva generații de dupa el care, dacă vor avea aspirații, ar putea îmbogățiți știință si cultura.
    • Like 1
  • Nucule, stii care e problema cand te pui sa judeci caracterul altora?

    Ca judecata asta spune mai mult despre tine decat despre cei la care te referi.
    • Like 1
  • Gabriei check icon
    Eu văd o problema cu proverbul asta “ai carte ai parte”. Se pare ca mulți îl interpretează de maniera ca dacă ai învățat bine la scoala automat ar trebui sa se reverse peste tine toate bogățiile lumii. Nu e așa! Asta poate era valabil in societatea socialista unde dacă făceai o facultate primeai “o repartiție” și apoi era suficient sa te duci “la servici” și îți luai salariul.
    Imtr-o societate competitiva nu prea mai conteaza ce scoala ai decât dacă vrei sa te faci profesor sau cercetator. In rest conteaza doar “ce sti sa faci” și cât de “orientat” ești. Scoala este doar o oportunitate unde ar trebui sa înveți lucruri care sa-ți folosească in viața. Și pentru ca in mare parte scoala românească nu reușește sa facă așa ceva, apare frustrarea unor “premianți” care realizează ca după ani de scoala nu prea reușesc sa țină pasul cu “Repetenții” care fără carte s-au descurcat mai bine...
    • Like 4
    • @ Gabriei
      MC check icon
      "Intr-o societate competitiva nu prea mai conteaza ce scoala ai decât dacă vrei sa te faci profesor sau cercetator."
      Uitati, se pare, ca exista numeroase alte profesii care necesita urmarea unor studii superioare si dobandarea unor competente solide. Amintesc doar cateva dintre acestea: cea de doctor, farmacist, chimist, inginer, arhitect, specialist IT (administrator de sistem, arhitect IT, programator), economist, psiholog etc. Pe langa acesti specialisti, societatea are nevoie si de meseriasi precum electricieni, instalatori, sudori, tamplari etc. Dar si pentru practicarea acestor meserii trebuie o oarecare specializare, trebuie sa stii sa te exprimi, sa ai niste cunostinte minime de matematica sau de fizica, de exemplu. Sunt putini aceia care, fara o pregatire intr-un domeniu, fara niste abilitati speciale si/sau circumstante favorabile ajung sa aiba succes. Un antreprenor, de pilda, trebuie sa stie sa comunice, sa inteleaga un pic economia, sa aiba niste cunostinte de management si de marketing. Din pacate, multi dintre "descurcaretii" despre care vorbiti dumneavoastra, ""repetentii" care fără carte s-au descurcat mai bine", fie s-au folosit de relatiile pe care le-au avut ca sa ajunga in tot felul de posturi caldute, fie, la nevoie, nu s-au dat in laturi nici de la incalcarea legii.
      • Like 4
  • Sa intelegem ca pentru a te imbogati este suficient sa fii rudimentar, primitiv si pasionaț numai de bani? ... fals, nu vi se pare ca ar fi prea usor? ... Oamenii acestia nu v-au spus adevaratul secret al averii lor, va spun eu care este... acesti oameni au o ruda sau un apropiat intr-o functie importanta, ceva gen director de combinat, ministru, prefect, primar intr-un mare oras, etc si aceste persoane importante-i ajuta sa faca bani usor, sa faca diverse jmecherii gen le dau contracte preferentiale platite foarte bine ceva gen vopsesti copacii din parc si primesti 10 milioane de euro. Parvenitii nu spun niciodata ca de fapt toata averea lor se bazeaza pe o ruda care ocupa un post important.
    • Like 8
    • @ Petrescu Mariannv
      Subscriu total asa este stimate Domn , dar mai completez ,lista beneficilor ,celui de sus !
      -- De multe ori cel ,care ofera acele contracte, primeste partea leului mascata !
      --Aceste aspecte ,tin de nivelul de educatie al Individului din Romania ,!
      --In tarile , cu democratie veche ,,putine cazuri de acest gen ,se intampla ,,in Suedia ,Norvegia, Danemarca , Japonia ,etc, De obicei acolo unde nivelul de educatie este unul ridicat , si popii sunt doar simpli cetateni ,si nu sunt CEI MAI CORUPTI , LACOMI DUPA BANI , si nu fac politica, acolo oamenii voteaza pe cine trebuie ,iar cel votat isi face treaba ,,,a la Carte ,,
      • Like 2
  • Da, e frumos sa fii discret cu banii pina cind vine un papagal colorat de clima temperat continentala sa-ti spuna ca esti un nimenea. Atunci n-ai ce face, ii spui cum ai fost primul la olimpiada pe tara, cum esti un inginer de top in State, si cum ai facut 5 milioane in 20 de ani ca inginer in State, prin munca si talent. Cu astia care maninca rahat despre Diaspora trebuie sa te cobori la nivelul lor. Niu stiu cum se face insa in America nimeni nici n-ar intui nevoia asta de a pune la punct ratati de-ai Patriei. Dar diferenta e ca aici, in State, fiecare sta in banca lui.
    • Like 6
    • @ Cristian Paduraru
      Personal cunosc o fam de tigani-romi ,care aveau pe cineva ,,acolo sus la politie,, si ei faceau comert-bisnita in Pietele agro -alimentare cu marfa ,fara documente ,
      Asa au reusit sa adune sume imense, din camparari cu 1 leu si vanzari cu 3-4 ptreturi , Apoi ,,casa cu turnulete,, si servitori la masa , femeie -doica la puradei ,, aur la maini si la gat ,etc,,Toate acestea din , EVAZIUNEA CARE INCA ESTE IN PIETLE AGRO-ALIMENTARE DIN ROMANIA ,
      Cum poate explica un ,,vanzator tuciuriu , care vinde banane ,portocale , rosii din Turcia ,ca el este ,,Mare Producator agricol ??? Cumpara marfa de la tyrul fara acte si le vinde la fel ,fara bon fiscal ! Asta-i Romania !
      • Like 6
  • Cineva a descoperit apa caldă.
    Prin natura muncii am avut parte de întreaga paletă a puternicilor și bogaților, de la șefi de stat la șefi de clanuri.
    De la nimeni genealogic la prinți și moștenitori de averi de top.
    Recunoșteai ușor pe cel născut-crescut în prosperitate, pe cel care nu a trebuit să deie tunuri ca să facă averi, fiindcă le aveau, doar le administrau, ERAU MODEȘTI, zici că-și cereau scuze că sunt în topul puterii și bogăției.
    • Like 5
  • Nici nu e de mirare! Orice persoană care și-a strâns averea în mai puțin de o generație nu are cum să fie altceva decât un parvenit (cu foarte puține excepții). Este extrem de simplă explicația - aceste persoane au fost preocupate să facă bani și nu au mai avut timpul necesar să se educe, să devină persoane cultivate. Abia copiii parveniților sau chiar copiii copiilor lor pot spera să dobândească și ceva clasă, rafinament, dacă părinții știu la ce școli să-i trimită și în ce fel de educație să investească pentru copiii lor. Cele mai multe dintre persoanele bogate care nu-și etalează ostentativ averea nu sunt recent îmbogățite. Asta e diferența dintre old money și new money.
    • Like 8


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult