Sari la continut

De șase ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Cu șeful la psihiatru: când liderii traumatizați sunt la cârmă…

Șef nervos

Foto: Getty Images

Leadership și traumă

Întotdeauna am fost de părere că un lider nu poate acționa la nivelul maxim al potențialului său în business dacă la nivel emoțional este rănit sau dezechilibrat. 

Și am aici în vedere traume pe care le dobândim de-a lungul experienței noastre de lideri în business, în relația cu diverse culturi organizaționale și cu reprezentanții acestora. Sau ca antreprenori – înfruntând ceea ce Ben Horowitz (”tech legend”) numea: ”The Struggle” – suma dificultăților psihologice de care se lovesc antreprenorii/fondatorii. 

Prin urmare, când mă gândesc la traumă în leadership am în minte acele momente cruciale din experiența noastră de leadership care au lăsat cicatrici adânci în mentalul nostru, dar și în sufletul nostru și care, odată conștientizate și tratate cu atenție, pot deschide cu adevărat poarta către evoluția noastră.

În timpul unor crize extreme în business (ex. probleme financiare, lipsă de performanță, reduceri de personal, achiziții forțate etc.) liderii cu rol de CEO, liderii operaționali sau fondatorii unor start-up-uri se pot regăsi expuși la traumă cronică, mai ales dacă se confruntă cu situații ce generează constant teamă, probleme financiare stricte, comportament ne-etic sau presiunea de a avea un comportament contrar principiilor personale.

Gândește-te la astfel de momente în cariera ta. Care-ți sunt lecțiile dureroase care te-au făcut să te întrebi cu nesiguranță – „Și acum ce urmează pentru mine?” Care sunt acele momente care te-au făcut să te îndoiești de competențele tale de leadership? Care sunt acele situații cruciale care marcându-te la nivel emoțional – au schimbat modul în care acționezi în business sau te conectezi cu ceilalți?

Mă uit cu grijă în sertarul traumelor mele cronice, ca leader în business. Regăsesc acolo trauma respingerii fără explicații de la potențiala conducere a unui proiect cheie pentru business-ul în care activam. Trauma eșecului de a nu fi promovată într-o poziție de senior management, deși performanța și feedback-ul primit erau de excepție. Trauma de a-mi fi restructurat mascat rolul de senior leadership în timp ce eram în concediu de maternitate și fără posibilitatea de a acționa. Trauma de a realiza că în unele culturi organizaționale „Oamenii sunt cele mai prețioase resurse!” rămâne un simplu slogan și că de fapt în subsol se operează cu mentalitatea „oricine poate fi înlocuit”. 

Am și dezamăgiri mai „amuzante” ca atunci când am fost rănită efectiv de faptul că un Președinte Executiv dintr-o mare corporație pe care echipa mea de 200 de oameni îl aștepta în țară pentru a lua niște decizii importante pentru viitorul tuturor – nu a mai apărut pentru că asistenta nu-i găsise… locul preferat în avion și insul nu călătorea altfel. Promisese echipei că va fi acolo, de fapt nu a mai venit niciodată. Și decalajul acesta dintre ce credeam eu că înseamnă senior leadership și ce se întâmpla de fapt în realitate a tras niște cicatrici greu de cosmetizat în inima mea. Sunt doar câteva exemple care îmi vin în minte acum când scriu acest articol.

Am și dezamăgiri mai „amuzante” ca atunci când am fost rănită efectiv de faptul că un Președinte Executiv dintr-o mare corporație pe care echipa mea de 200 de oameni îl aștepta în țară pentru a lua niște decizii importante pentru viitorul tuturor – nu a mai apărut pentru că asistenta nu-i găsise… locul preferat în avion și insul nu călătorea altfel.

Ca antreprenor pe de altă parte, am un zbucium permanent legat de valoarea pe care o aduc constant în business, clienților, comunităților din care fac parte, legat de cum îmi definesc succesul, legat de cum gestionez momente critice din viața business-ului meu. Sunt de asemenea și zile în care teama de un eșec potențial, neîntâmplat încă, îmi dă târcoale.

Însumate se adună – unele devin lecții, altele pot deveni răni ce trebuie inventariate, acceptate, vindecate. În 24 de ani de carieră se pot acumula și bune, dar și rele. Așa cum cred că și tu ai acumulat astfel de exemple.

Ca leader, care îți sunt traumele ascunse cu grijă în mintea și corpul tău? Acele răni căpătate în tranșeele business-ului? Cât de mult timp ți-ai acordat pentru a le conștientiza și a te îngriji de fiecare rană în parte? Cât de deschis ești în acest moment de a le accepta și de a-ți asuma ceea ce stă în puterea ta să repari în interiorul tău pentru a deveni un leader mai bun pentru echipa ta, business-ul tău, comunitatea din care faci parte?

O altă perspectivă recentă legata de traumă în leadership afirmă că în timp ce traumele cronice necesită o revizitare a trecutului, traumele în leadership (în accepțiune recentă) necesită adresarea spaimelor legate de un potențial viitor traumatic. În acest caz liderii au momente de panică legate de ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor – ori conform cercetătorilor în neuroscience, acest gen de spaimă poate afecta aceeași parte a creierului ca în cazul experiențelor ce au loc în mod real.

Acest gen de traumă poate fi amplificat de ego-ul liderului care se poate vizualiza în viitor ca un „Corporate Hero”, acoperit de glorie sau ca personajul negativ – acoperit de rușine, izolat social. Din această perspectivă, liderii se pot confrunta cu teama de viitor sau de rușinea unui eșec viitor. Dacă în zona corporate liderii sunt ceva mai protejați, în zona antreprenorială nu există o astfel de protecție, nu întâmplător fondatorii unor start-up-uri au nevoie de 2-3 ani de recuperare psihologică/stress între start-up-uri.

Leadership și vulnerabilitate

În contextul COVID-19 s-a vorbit mult de sănătatea mintală și cât de important este să ne păstrăm abilitatea de adaptare la o lume dominată de V.U.C.A. Dar foarte puțin se vorbește de traumele liderilor (la început de drum sau seniori) acumulate în acest context dificil – este acesta un subiect tabu? Pentru multe din organizații încă da, ori nu s-au dezmeticit încă.

De prea mult timp s-a cultivat ideea că vulnerabilitatea și leadership-ul sunt două concepte care nu pot coexista la masa deciziilor. Foarte puțini lideri au curajul să vorbească deschis despre emoțiile, sentimentele, traumele lor ori despre eșecurile lor…

Dar cum liderii nu mai sunt văzuți demult în alb și negru – e util ca liderii de azi să-și scaneze mai bine atât resursele interioare, dar și blocajele. A stoca aceste blocaje în interiorul nostru, nu ne va face lideri mai buni, dimpotrivă.

Michelle Maldonado unul din profesorii mei de la Inner MBA – NYU afirma recent că „Trauma afectează capacitatea noastră de a fi prezenți cu adevărat”, așa că un prim pas este să ne tratăm pe noi înșine cu autocompasiune în această călătorie pentru că altfel putem deveni lideri prezenți cu adevărat.

Când liderii traumatizați sunt la cârmă…

Câte dintre deciziile companiilor sunt luate azi de lideri traumatizați? Lideri care sunt responsabili de sectoare vitale sau manevrează milioane de EUR? Impactul lor în business este greu de cuantificat. Adevărul este că start-up-urile nu vor fi ferite de stres vreodată, companiile vor continua să eficientizeze costuri și să reducă personal sau să automatizeze, mediul de business înseamnă în general și stres și emoții – diferența o vor face însă liderii care vor reuși să-și accepte trauma nu ca o vulnerabilitate, ci ca o oportunitate de a evolua, care se vor conecta cu alți profesioniști pentru a-și înțelege mai bine emoțiile, pentru a-și rezolva crizele chiar și în contextul unui stres extrem. Liderii cu un alt tip de prezență în viața companiilor lor, cu inteligență emoțională crescută și compasiune în acțiune și nu numai la nivel declarativ vor putea fi parte a soluției!

În contextul pandemiei, organizațiile acumulează noi tipuri de probleme emoționale cu care companiile nu s-au mai confruntat anterior! Mă întreb cu câte probleme emoționale noi se confruntă colegii tăi sau chiar tu și ce impact au ele astăzi asupra gradului de satisfacție al angajaților și performanței în business?

În opinia mea, tocmai acești lideri care învață deschis din propriile traume, vor putea crea un mediu propice în organizațiile lor – pentru a devoala trauma, pentru a o accepta și a oferi șansa vindecării organizaționale.

Articol preluat de pe blogul autorului

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "diferența o vor face însă liderii care vor reuși să-și accepte trauma nu ca o vulnerabilitate ci ca o oportunitate de a evolua " , nu cred ca "trauma" este cuvantul potrivit in acest context. Daca ai ajuns la "trauma" deja provocarile "meseriei te-au afectat, in acel moment trebuie sa te opresti sa vindeci trauma , si sa te gandesti daca esti sau nu facut pentru meseria respectiva. cred ca mai nimerit ar fi fost , "diferența o vor face însă liderii care vor reuși să-și accepte PROVOCARILE SI VICISITUDINILE intempinate , nu ca o piedica ci ca o oportunitate de a evolua ". Daca a ajuns sa te afecteze, inseamna ca deja ai suferit modificari care -ti creeaza handicap , psihologic in cazul nostru.
    • Like 0
  • Mr.Oh check icon
    Oamenii sunt oameni si nu resurse. Nu le intra unora nicicum in cap. O resursa e exploatata. Un om ar trebuie sa fie liber si nu exploatat.
    Unii au invatat cuvinte si le folosesc fara sa inteleaga semnificatia acestora

    Formularea de mai aus evidentiaza ideea ca angajatul e un sclav. Asa si este.
    • Like 0
    • @ Mr.Oh
      adevarat ! nu mai putem de corporatii, corporatisti si hr......hahahaha
      • Like 0


Îți recomandăm

Dove cover

De ce au nevoie adolescenții pentru a-și dezvolta o imagine sănătoasă de sine? De mai mulți factori protectori, dintre care cel mai important este relația de încredere și apropiere cu adulții din viața lor, cu precădere părinții.

Citește mai mult

Mădălina Stănescu

„Nu ar trebui să existe business de niciun fel care să nu aibă prezență minimă în online, iar aici mă refer la website în primul rând și apoi la pagini pe rețelele de socializare. Încă mai sunt afaceri care au numai prezență pe Facebook, iar noi le spunem că nu e sănătos să-ți pui tot ce ține de identitatea și brandul tău pe o singură platformă, care, iată, acum ceva săptămâni, a picat 6 ore, nu a mai funcționat deloc”, spune Mădălina Stănescu, fondator Optimized,

Citește mai mult