Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Cheltuielile lunare ale tinerei care a avut „obrăznicia” să ceară la angajare un salariu de 500 de euro pe lună. 3 povești despre motivarea angajaților

Tânără la interviu de job

Foto: Guliver/ Getty Images

Acum vreun an și jumătate un reportaj Pro Tv relata despre criza de ciobani de pe piața muncii, prezentând problema în felul următor:

„Epoca tehnologiei lovește în oierit. Proprietarii de stâni se confruntă cu o mare problemă din cauză că nu mai găsesc oameni dispuși să lucreze ca ciobani. Aceștia susțin că sunt dispuși să ofere chiar și 2.000 de lei pe lună, plus mâncare și chiar băutură și țigări. Cu toate acestea, nu există doritori, unii dintre posibilii ciobani refuzând pentru că nu există Internet.”

Reportajul prezenta în continuare și eforturile de recrutare făcute de bacii de prin țară:

„Caut cioban, pe perioade mai lungi, oferim mâncare, tigări, cafea și să fie foarte serios. Se dau și țuică și vin, cu moderație", suna un anunț dat pe Internet de proprietarul unei stâne. 

Un fermier cu 400 de oi arăta că avusese ciobani, „dar au plecat la muncă în Italia, pe 1.000 de euro pe lună, tot la stână”.

Un alt baci dădea vina crizei de ciobani pe dificultatea slujbei: „Nu mai vine nimeni, că e cea mai grea meserie. Ziua le păzești, te plouă, te ninge, te bate vântul, noaptea iar le păzești, că vine ursul, vine lupul. Salariu cel mai mic să fie 20 de milioane, cel mai mic, mâncare și condiții, ca să mai vie ciobani".

„Obrăznicia” de a cere un salariu de 500 de euro

Cu vreo jumătate de an în urmă am văzut pe o rețea de socializare postarea unei tinere absolvente de facultate care povestea experiența pe care o trăise participând la o selecție pentru un post. Când a venit momentul omniprezentei întrebări „Ce așteptări salariale aveți?”, tânără a avut obrăznicia să ceară nici mai mult nici mai puțin de 500 de euro. Obrăznicie la care recruiter-ul i-a replicat că nici nu poate fi vorba de un asemenea salariu pentru o persoană cu o experiență redusă ca a ei. Postarea tinerei a atras o serie de comentarii. O parte dintre ele o încurajau, urându-i succes în găsirea unui job bun, în timp ce altele o apostrofau, subliniind că mulți tineri fără experiență au tupeu și emit pretenții salariale exagerate înainte de a demonstra ceva în plan profesional.

Postarea nu semnala vreo situație ieșită din comun, ci una destul de des întâlnită în selecțiile la care participă tinerii absolvenți din România. Ceea ce o făcea deosebită era replica dată de tânără la apostrofările primite. A explicat că obrăznicia ei era cauzată de situația cheltuielilor lunare:

⦁ Chirie, întreținere și utilități: aprox. 300 de euro;

⦁ Internet, telefon, transport, produse de igienă și ceva haine: aprox. 100 de euro;

⦁ Ceva de mâncare: suta de euro rămasă.

Tot cam acum vreo șase luni, în cadrul unei conferințe de presă, un om de afaceri (destul de prezent de-a lungul timpului pe la emisiuni tv de stimulare a spiritului antreprenorial sau prin conducerile a diferite asociații patronale) a avut o sclipire de geniu și a găsit explicația crizei forței de muncă din economia românească:

„Avem o problemă cu forţa de muncă, fără doar şi poate, dar nu suntem singurii. Germania are o problemă şi mai mare cu forţa de muncă. Eu cred că principalii vinovaţi pentru această chestiune sunt oamenii de afaceri, nu statul. (...) Un tânăr sau un om care iubeşte pleacă pentru că primeşte ceva mai mulţi bani în altă parte? Nu, nu pleacă! Când eşti îndrăgostit, rămâi. Acum vin şi îi întreb pe antreprenorii români: îi facem pe oamenii ăştia să-şi iubească meseria? Profesorii din România îi fac pe copii să-şi iubească şcoala, să-şi iubească învăţătura? Oraşele şi-au pus problema dacă oamenii iubesc oraşul?"

Și autocritica nu se oprește aici, continuă lăsând să se întrevadă și posibilele soluții care dacă nu au fost aplicate în trecut ar putea să mai salveze probabil ceva prin aplicare în viitor:

„Noi, prin modul în care am înţeles să ne comportăm în general în ultimii 30 de ani, suntem prima generaţie de antreprenori a României. Noi am făcut oamenii să-şi iubească într-adevăr compania? Să-şi iubească meseria? Eu vă spun că nu. Noi nu am făcut lucru ăsta. Ne-am dus noi către şcoli active să facem sistem dual, către profesori? Nu. Stăm acasă şi aşteptăm să ni se dea forţă de muncă. Mentalitatea antreprenorului român, de regulă, este că eu ştiu totul, eu fac totul, eu sunt şi menajeră, şi contabil, iar tu să faci, tu să faci, tu să faci ! Acest lucru nu generează iubire şi atunci am o problemă destul de gravă cu mentalitatea noastră".

După care omul de afaceri a continuat manifestându-și nemulțumirea față de majorările salariului minim pe economie și impactul negativ al acestor majorări asupra afacerilor din turism.

Încă de actualitate, în ciuda unor limite, și cu o largă aplicabilitate în motivarea pentru muncă, Piramida Trebuințelor, cunoscută și sub denumirea de Piramida lui Maslow, după numele psihologului american care a elaborat teoria, este destul de prezentă și în foarte multe dintre training-urile de management sau de motivare a angajaților de pe piața românească. Nu atât de prezentă încât să fi auzit de ea și bacii din primul caz prezentat mai sus, dar suficient de prezentă încât să fi auzit cei care o apostrofau pe tânăra din exemplul al doilea și persoana care dă lecții de management și antreprenoriat, din exemplul al treilea.

Iată cum arată teoria lui Maslow într-o ilustrare grafică care redă categoriile de trebuințe, principalele trebuințe aferente fiecărei categorii, ordinea manifestării (de la bază către vârf) și ierarhia funcție de impactul asupra activității (maxim la vârf):

Cum ar putea fi redată cât mai simplu teoria lui Maslow din punct de vedere al motivației pentru muncă?

În primul rând oamenii se duc la muncă pentru că este principala modalitate legală prin care pot obține banii necesari pentru satisfacerea nevoilor fiziologice și de securitate pe care le resimt ei și (după caz) membrii familiilor lor. În al doilea rând, atunci când sunt sătui, sănătoși, odihniți, îmbrăcați, au un acoperiș deasupra capului și se simt în siguranță față de ziua de mâine, oamenii muncesc pentru a conserva toate aceste lucruri, dar încep s-o facă și pentru că munca este o activitate care le satisface nevoia de relaționare socială și de a dobândi stimă și diverse statute în diferite grupuri și în societate în general. În al treilea rând oamenii pot ajunge (sau nu pot, nu e obligatoriu) să muncească din iubire pentru profesie și/sau pentru că prin muncă și prin rezultatele obținute în plan profesional simt că se realizează în viață și se simt împliniți ca personalitate.

Desigur că sunt și persoane pentru care primele patru niveluri au o importanță minoră, necesitând o satisfacere extrem de redusă și pentru care motivația reală pentru muncă o constituie trebuințele de la nivelul din vârful piramidei. Dar aceste persoane constituie o excepție și de cele mai multe ori ele nu muncesc în firme și nu realizează activități economice ci în alte tipuri de organizații și în cu totul alte domenii ale activității umane.

Ce au în comun cele trei cazuri prezentate mai sus din punctul de vedere al Teoriei lui Maslow?

Toate trei sunt despre satisfacerea prin muncă doar a trebuințelor de la baza piramidei, resimțite de cei care ar presta munca respectivă. Și nici măcar nu vizează satisfacerea lor la un nivel de saturație ci la unul minimal, de supraviețuire.

Vorbim despre ciobani care trebuie să muncească 16 ore pe zi, șapte zile pe săptămână, în niște condiții extrem de grele pe care le subliniază chiar unul dintre potențialii angajatori, de o tânără care pentru a debuta în profesie și pentru a-și satisface celelalte niveluri ale motivației pentru muncă (pe care sunt convins că le resimte din plin) vrea doar să aibă unde dormi noaptea și să mănânce de 3.3 euro/zi și despre cameriste și alte tipuri de angajați din turism care muncesc de la răsăritul și până la apusul soarelui, în zi de vară, pentru salariul minim pe economie.

Toate trei cazurile se soldează cu același rezultat: ciobanii au emigrat deja, angajații pe care-i are sau cei pe care și i-ar dori antreprenorul emigrează în ritm susținut și foarte probabil tânăra debutantă în profesie va alege să debuteze cu un salariu de vreo 1500 de euro într-o țară în care nu va fi apostrofată pentru că a avut vreodată pretenția de a trăi modest din propria muncă.

Ce le diferențiază din punct de vedere al Teoriei lui Maslow?

Proprietarii de oi nuanțează trebuințele fiziologice și în mod abil pun accentul în campaniile de recrutare pe satisfacerea viciilor potențialilor angajați.

Persoanele care o apostrofează pe tânără e posibil să creadă că aceasta se va căli dacă va resimți aceleași frustrări pe care le-au resimțit ei la începutul carierei, iar angajatorul la care aplicase tânăra duce pragul motivării debutanților sub nivelul traiului decent, probabil pentru că nu înțelege suficient de bine relația dintre motivația pentru muncă, satisfacerea ei și performanță.

De departe abordarea antreprenorului de succes (care se vrea abilă dar nu e) este cea care tăvălește Piramida Trebuințelor până reușește s-o răstoarne cu vârful în jos și pune dragostea pentru profesie mult înaintea necesității satisfacerii unor trebuințe vitale. E posibil să fie o incapacitate de a recunoaște că angajații îl părăsesc nu din lipsă de respect și iubire față de meserie ci pentru că sunt insuficient plătiți. Sau poate pur și simplu e vorba doar de viziunea romantică despre motivația pentru muncă a unei persoane care a depășit de mult timp nivelul de la baza piramidei.

Ce e îngrijorător dacă ne uităm la viitor?

Că proprietarii de oi par a fi mai conștienți de problemele pe care le au cu motivarea salariaților decât recruiter-ul și firma care făceau selecția la care participase tânăra sau decât antreprenorul cu notorietate națională care amestecă problema forței de muncă din România cu cea din Germania (deși sunt complet diferite, iar sensul migrației e către Germania și nu invers) și crede că angajații pot supraviețui doar cu pasiunea pentru meserie.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Gabriei check icon
    Ori de câte ori vine vorba de salariile mici din România vinovatul de serviciu este angajatorul și care de regula e un tip hrăpăreț, lacom, needucat, insensibil, și cam nesimțit.
    Totuși oamenii ar trebui sa știe și ca un angajator care plătește 500 de euro net unui angajat trebuie sa plătească in plus taxe de aproximativ 450 de către stat. Ce afacere din România este atât de profitabila încât pentru fiecare salariu net trebuie sa mai plătească aproape încă un salariu către stat in taxe? Și ce afacere din România își poate permite sa plătească aproape 1000 euro pentru un debutant care se știe foarte clar ca cel puțin in primii 3 ani va contribui foarte puțin sau deloc la profitabilitatea firmei ba chiar crează alte costuri suplimentare pe lângă salariu și taxe cu training, instruire etc.?
    Oamenii ar mai trebui sa știe ca de fapt nu angajatorul determina salariile ci chiar clienții și beneficiarii serviciilor și produselor vândute. Orice mărire de salarii este reflectata in prețuri.. Deci atunci când vrem salarii mai mari in România trebuie sa fim pregătiți in mod inevitabil si pentru prețuri crescute..
    Iar dacă prețurile ni se par deja mari și salariile mici înainte sa-l arătam cu degetul pe angajator, poate ar trebui sa ne uitam in primul rând la cei 43% taxe pe care statul le încasează din salariul fiecăruia dintre dvs. și la cei 9-19% pe care ii plătiți statului pentru fiecare lucru pe care îl cumpărați.
    PS
    Ar fi interesant de știut dacă domnii proprietari de stane din articol își angajează ciobanii cu contract de munca înregistrat in REVISAL și le plătesc toate taxele așa cum cere ANAF-ul adică inclusiv pentru veniturile in natura respectiv țigările, cafeaua, mancare etc pe care le oferă ciobanilor pe lângă salariu.
    • Like 2
  • Mihai check icon
    Acum 7 ani am angajat in Bucuresti o "bunica" ; interna, 24/24, 5 zile/saptamana, ca sa aiba grija de copil+facut mancare+spalat si calcat rufe, fara curatenie. 63 de ani, pensionara, dintr-un oras mic si prapadit din procincie, lucra pe 800 lei/luna+pensia pe care o avea oricum. Daca i-as fi dat 1000 lei , venea imediat, pentru ca era 25% in plus fata de cat castiga. Locuia la bloc in 2 camere, cu fata ei+ginerele+fetita lor, adica tare inghesuit, ea trebuind sa doarma cu copilul intr-un dormitor de 12 mp. I-am dat 2.000 lei in loc de 1.000 lei. La asta se adauga 4 calatorii dus-intors acasa la ea /saptamana, si cateva vacante in strainatate, oriunde am fost si noi cu copilul. Este tratata exact ca o bunica, cu respectul cuvenit, este parte din familie. De 7 ani nu i-am marit salariul iar ea a fost si este in continuare multumita. E o femeie extraordinara, suntem oameni norocosi. Morala acestei povestiri este urmatoarea: ca sa fie o buna emisie, trebuie sa fie si o buna receptie. Daca eu si sotia eram hapsani, ii plateam 1000 lei/an 1, 1.200 lei/an 2, 1400/an 3 si 4, etc, etc. Dar noi am preferat sa-i dam mult mai mult din prima, fara sa-i marim ulterior, iar ea a avut mintea si bunul simt sa inteleaga acest lucru si sa faca o treaba foarte buna. I-am dat ocazia in acest fel sa-si rezolve si niste urgente de sanatate (dantura, etc). Nici o companie vreodata nu va face asta cu angajatii sai si nici un angajat nu se va simti vreodata "overpaid", ci va considera ca merita orice reuseste sa "negocieze". Iar acest lucru se intampla pentru ca relatia angajat-angajator este una vicioasa, pentru ca se bazeaza exclusiv pe "cat iti dau-atatat imi dai". Nu exista recunostinta nici de-o parte nici de cealalta, nu exista incredere. Este pur interes de ambele parti, nimic mai mult. Orice alte lucruri sunt doar strategii de HR sau PR prin care companiile mint in cuvinte frumoase si deghizate ca lor le pasa de angajati. Nu le pasa, si ar trebui ca acest lucru sa fie predat inca din scoala. La fel de adevarat este ca un angajat se duce la competitia "de peste strada" pentru 2-300 lei in plus, poate euro daca salariul este deja mare. Asa ca , sincer nu inteleg de ce oamenii asteapta vreun fel de "omenie" din partea angajatorului, mai ales cand nu-l cunoaste pe viitorul potential angajat; nu exista o baza emotionala pentru acest lucru. Nu cred ca este cinism in ceea ce spun, ci doar un indemn la realism. O companie nu este 1 om, ca sa apelezi la emotiile lui si sa poti discuta "omeneste" cu el. O companie exista pentru 1 singur motiv : profit. Chiar si cei foarte bogati, gen Bill Gates, care dau sume colosale in actiuni caritabile, nu-i vor plati unui om 1 dolar in plus peste cat "poate piata sa duca". Este o pozitie de forta, fie din partea angajatorilor (pana acum ceva timp), fie din partea angajatilor (criza de personal), si asa va ramane atata timp cat relatiile de munca nu vor fi reglementate prin lege sa includa si alte ingrediente.
    • Like 2
  • Un articol de bun simt, eu ma intreb care dintre angajatorii romani cunoaste Piramida Maslow? Cati recrutori fac o mica socoteala cam cat ar trebui sa ofere unui angajat, fie el si la primul job, ca sa acopere macar nivelurile inferioare - adica omul sa isi poata plati darile, sa manance si sa se imbrace decent? Gandul lor e cum sa faca cat mai multe economii pentru firma - dar oare a da salarii mici este o economie reala pentru firma? ca dupa ce castiga ceva experienta, si daca are putin noroc, angajatul pleaca intr-un loc mai bine platit, si trebuie iar recrutare, chetuieli cu trainingul, etc....
    • Like 1
  • Mie articolul mi se pare foarte bun. Dar comentariile, câte le-am citit, mă înspăimântă: aproape că nu e unul care să fi înțeles despre ce este vorba.
    • Like 0
  • La o vărstă de 60 de ani ,nu mai satisfac normele HR și cad .Pentru că în Romănia s-a născut competența ,ca să înlăture cauze și defecte în Managementul unor afaceri.Normele HR sunt drastice ,iar sclavii care mișună în preajma unor instituții ,sunt triați la sănge de către recrutori.
    Am peste 30 de locuri de muncă accesate ,iar CV ul meu nu este pe placul nimănui mai ales că la ocupație scrie strungar universal cu cunoștințe bune de sudură.Legislația scrie că la 65 de ani se iese la pensie.Recrutorii refuză omul care a împlinit 60 de ani.La 60 de ani am ocazia să devin ucenic și să mă categorisesc cu un biet nacăjit care nici milă nu primește dar baremite drepturi.Ce fac pănă la 65 de ani cănd trebuie să primesc pensie, pentru că trenul a ajuns la ultimă stație?Dar dacă omul care a muncit non stop ,a ajuns la 60 de ani ,la locul de muncă a căpătat o boală profesională la coloană ,mai are șanse să primească o reconversie profesională?Nu
    Casa de pensii spune că nu ea este aceea care se ocupă de acest aspect, Casa de asigurări nu se ocupă. Cei de la șomaj nu se ocupă decăt de șomeri, cu indemnizație sau fără indemnizație,
    Am primit bilet de tratament ,pe baza unor acte depuse la casa de pensii in perioada cand aveam calitate de angajat?Dar nu pot dispune de bilet acum pentru că nu mai am calitate de angajat ,nu mai am calitate de asigurat, îți luăm biletul, taie frunze la căini. Vreau un consult la doctorul de medicina muncii ,nu se poate pentru că nu am calitate de asigurat.Am muncit 34 de ani ,să fiu sănătos , m-am înbolnăvit muncind ,la fel ,banii mei contribuție la sistemul de asigurări de sănătate sunt în eter.
    Astfel omul nostru caută un loc de muncă .Ajunge la o firmă de pază ,loc unde pute a securiștii lui Ceaușescu.Semnează un contract, lucrează o zi ,este mulțumit că are un servici.Dar la finele acelei zile constată cu amărăciune că Alpha Security nu este o soluție de supraviețuire în Tg. Mureș.
    -lipsă apă potabilă în post.
    -lipsă salariu decent,1300 RON cu prommisiunea că poate să crească dacă se fac 230 de ore la program ,12 cu 24.Net.
    -lipsă toaletă la postul de pază, agentul poate oferii un program televizat prin camera de luat vederi ,cum se deșartă de materii fecale ,în direct intre boscheții de lăngă gardul instituției Azomureș ,TG. MUREȘ.
    -lipsa de autoritate a agentului ,*Mai trec pe poartă șefi, să ai grijă să le deschizi ,au mașina lor .nu ai treabă cu ei.Porțile de la calea ferată ,cele trei porți le lași deschise tot timpul ,fac manevre cei de la CFR marfa. Nu ai cum și de ce să îi controlezi.*( Am analizat ,am sesizat că pericol de efracție este la mașina șefilor instituției Azomureș ,plus la vagoanele de tren inclusiv locomotivă .Agentul de schimb, a afirmat că nu știe dacă seful care controlează noaptea se supără sau nu dacă doarme în post.)
    Acum mă gandesc ca un copil ,după ce am refuzat prin demisie postul, că dacă intervine amenajarea locului de muncă ,postul de pază, intervine justiția vezi Doamne, merg înapoi la post.Cum să merg inapoi ,cănd patronul firmei de pază ,,Cenan ,a promis la angajare că mă pune la un calculator pt. înregistrare de date ,pe baza cursului de operator validare ,introducere date ,ce l-am absolvit,primesc mașina de serviciu pt. că am cat.b carnet de conducere.M-a pus să păzesc un sector neîngrijit tehnic din punct de vedere al securității unei întreprinderi care se ocupă de substanțe foarte toxice și foarte periculoase,explozive, deorece a văzut la mine ,că sunt o valoroasă dramă ,care poate să-i asigure o acoperire a unui post de pază problemă.
    S-a încheiat ,de patru luni nu primesc nici un ban ,de la nimeni, nici o veste de o posibilă ofertă.Sunt în real pericol.Cum să fac , ce să fac?SOS.
    • Like 1
    • @ Ioan Asoltanei
      Leo check icon
      O persoană care la 60 de ani, după măcar 30 de ani de activitate, nu mai are căutare pe piața muncii, înseamnă că și-a irosit viața și merită să ocupe o funcție de paznic, la care să câștige bani mărunți.
      Îmi pare rău că sunt oameni care ajung în situații precum cea descrisă de dv, însă eu nu pot să am milă pentru cineva care și-o face cu mâna lui.
      • Like 1
    • @ Ioan Asoltanei
      Domnule Asoltanei sunt autorul articolului si va rog frumos sa-mi transmiteti datele dumneavostra de contact pe adresa de email popdoncila@gmail.com. Voi incerca sa fac tot ceea ce pot in calitate de consultant de cariera pentru a va ajuta sa depasiti situatia dificila in care va aflati. La multi ani!
      • Like 2
    • @ Leo
      Domnu' Leo,
      Sunt autorul acestui articol. In general nu intervin in dezbaterile cititorilor cu privire la articolele pe care le postez. Dar raspunsul dumneavoastra la postarea domnului Asoltanei m-a socat.
      Ca sa va raspund totusi intr-o nota politicoasa va recomand sa cititi articolul meu de pe Republica: "Mic ghid despre cum și când să postezi pe internet. Cum era să devin eu însumi un troll de prima clasă" ( https://republica.ro/cum-era-sa-devin-eu-insumi-un-troll-de-prima-clasa?fbclid=IwAR2Pa342014KdJ0KL-oj1Bj3xe5jy_QXBcNma2tlt2o7_dB2y3plwELJ0Y0 ).
      In ajun de an nou va urez sa aveti succes in cariera si fericire, invers proportionale cu nivelul de ura si lipsa de umanitate pe care il are raspunsul dumneavoastra.
      • Like 3
    • @ Leo
      Marga check icon
      @ Leo Situatiile de viata sunt diferite. Nu toti oamenii, chiar daca muncesc, au aceleasi sanse native, oportunitati sau dificultati.
      Aceasta este realitatea, este foarte greu sa fii angajat dupa o anumita varsta. Mediul de lucru este frecvent abuziv. Nu putem fi toti patroni sau PFA. Cu ce isi face cineva cu mana lui, in conditiile in care a muncit 30 de ani? Este halucinant sa condamnam niste oameni, si fara sa stim situatia concreta, ca muncesc in, sa zicem, niste slujbe mai modeste. Si sa le negam acestora dreptul la munca si la un trai decent.
      • Like 4
    • @ Marga
      Leo check icon
      Sunt conștient de diferențele care ne caracterizează și accept faptul că fiecare om este diferit.
      Ce nu accept sunt scuzele pe care și le găsesc unii care, după 30 de ani de muncă - indiferent ce au muncit - devin inutili (accidentele fac parte din altă discuție).
      În orice meserie, după ce acumulezi experiența anilor, ai capacitatea să oferi consultanță, dacă fizic nu mai dai randament (dau exemplul foștilor sportivi - sportul fiind o activitate care necesită un efort fizic intens - care devin antrenori, consultanți, lucrează în transferuri, conduc cluburi etc); vei spune că un lăcătuș e greu să se facă manager de firmă - de acord, însă firmele au nevoie de expertiza lui ca să angajeze forța de muncă necesară, de exemplu, sau ca să o antreneze pe cea existentă.

      Când însă, muncitorul își distruge creierii la televizor și prin bodegi, sigur că ajunge paznic pe undeva la 60 de ani...

      Înțeleg fenomenul, am grijă ca angajații mei să nu ajungă acolo, însă nu pot să am milă pentru cei care au ales - cu bună știință - să-și bată joc - la nivel profesional - de propriile vieți.
      • Like 1
    • @ Pop-Ionel Doncila
      Leo check icon
      În primul rând, îmi voi permite să ignor recomandarea dv.
      În al 2-lea rând, ura este un sentiment care presupune o atitudine negativă și/sau acțiuni care să afecteze negativ persoana care reprezintă obiectul acțiunii, or nimic din ceea ce am spus eu nu denotă așa ceva; iar existența umanității - a compasiunii pentru o persoană (care, dacă ați fi avut curiozitatea să citiți ce am scris eu înainte de a vă fi exprimat, ați fi descoperit că există) - nu înseamnă că trebuie să sprijin și acțiunile greșite ale altor persoane (e ca și cum mi-ați spune că sunt lipsit de umanitate, pentru că susțin pedepsirea unui infractor).

      Și nu în ultimul rând, vă rog, „domnu' autor”, să păstrați condescendența pentru alte situații; faptul că avem păreri diferite nu ne dă dreptul să-i tratăm de sus pe cei cărora ne adresăm.
      Un an frumos vă doresc tuturor!
      • Like 1
    • @ Ioan Asoltanei
      Cam asta este acum in Romania, iar dl Asoltanei este un exemplu elocvent, ca si mine de altfel. La 55 ani, la ultimul interviu, angajatorul mi-a spus ca am un CV impresionant si m-ar fi angajat in prima secunda, dar daca as fi venit in urma cu 15 ani. Din discutia care a urmat a rezultat ca e mai mult interesat sa angajeze persoane cu varste pana in 30-35 ani, cu experienta. Asta a fost cireasa de pe tort, drept pentru care am luat decizia sa plec din tara. La primul interviu am fost angajat exclusiv pe baza experientei, fiind evidenta lipsa de relevanta a varstei. Problema fortei de munca in Romania nu se rezolva pana cand angajatorii nu vor renunta la conceptul pagubos de a prefera la angajare tineri de 25-30 ani dar care sa aiba 20 de ani de experienta...
      • Like 2
    • @ Gabriel Benescu
      Leo check icon
      Ultima persoană cu care am început colaborarea este un tânăr pensionar.
      Situațiile diferă de la caz la caz.
      • Like 1
    • @ Leo
      M0sh0o check icon
      Prost în cap, ceva, doar zic. Patroane, oare mai știi cam cum se face un șurub? O piuliță? O mașină de găurit prin coordonate? Un cui??? O roată sau ceva centrală nucleară? Iti mai amintești? Plecai plin de rulmenți în buzunar la turci și te-ntorceai cu blugi.. turcești. Maaare bișnițar. Angajator. Patron. Si-acum te crezi o zână sau ceva. Bișnițar de duzină. Profesional, io unu' nu te-aș angaja după 30 de ani de bișnităreală de-asta de-a ta nici măcar pe un salariu minim pe economie. Pentru că doar din cauza ta și-a altora ca tine pleacă romanii pe afară.
      • Like 0
    • @ Leo
      M0sh0o check icon
      (Postare fără "Like", ceva, sau ce-o mai crede troller-ul ăsta că ar fi necesar, doar ca să scriu ce vreau). Încep Patroane, încă n-ai priceput că tu ești de fapt un "nimeni" pe aici?: Nu ești chiar miezul din dodoască? De fapt tu ești doar un alt bișnițar care-a gonit romanii, ciobani, medici, ingineri, lăcătuși sau mineri spre alte țări.
      • Like 0
    • @ M0sh0o
      Leo check icon
      Probabil că ați greșit persoana căreia îi răspundeți, pentru că eu nu sunt patron, eu sunt un simplu întreprinzător, însă vă răspund.
      Nu, eu nu știu să fac piulițe și nici nu am de gând să învăț; scopul meu în cadrul firmelor este să găsesc oamenii care știu să facă „piulițe”, să le pun la dispoziție „mașini de găurit” și să-i plătesc ca să mi le facă.
      Până când vom ajunge în postura de a avea eu nevoie de un job de la dv și dv de a analiza dacă să mă angajați sau nu, vă transmit faptul că, sub administrarea mea, statul și-a primit toate taxele la timp (cu o singură excepție când am întârziat 1 zi) și sunt mai tânăr decât dv (pentru că nu îmi amintesc cum „plecam cu rulmenți în buzunare la turci”, prima mea afacere fiind în domeniul tehnologiei informației); ceea ce înseamnă că, până atunci, taxele plătite de mine îi permit/îi vor permite statului să vă ofere o pensie (care vă doresc să vă ajute la bătrânețe, pentru că, din câte am văzut, acesta este scopul dv în plan profesional).
      • Like 1
  • 400-500 euro ar trebui să fie nivelul de salariu entry level. Dar în schimb miaună antreprenorii pe toate gardurile că nu găsesc oameni pricepuți să angajeze și lucrează cu ce apucă fiindcă majoritatea sunt plecați la muncă în Vest. Păi cred și eu că sunt plecați dacă aici trebuie să-și sacrifice viața pe altarul companiei între 3 și 5 ani cel puțin ca să ajungă la salariul de 500 euro, minim necesar pentru un trai rezonabil.
    • Like 2
  • Leo check icon
    Angajații și angajatorii sunt parteneri pe termen lung și salariul - costul muncii - trebuie negociat în parametrii parteneriatului de care vorbesc.
    De ce i-ar păsa angajatorului că angajatul plătește 300€ chirie când poate angaja o persoană care nu plătește chirie?
    Pe de altă parte, de ce i-ar păsa angajatului că un angajator nu-i poate oferi un salariu care să reflecte valoarea muncii sale, indiferent că vorbim de 500€ sau de 50.000€?

    În stabilirea costului muncii nu au ce căuta criterii subiective - cât e chiria (pentru ambii), cât costă hainele, care este prețul stocurilor, cât costă un contabil etc - ci doar criteriile obiective: „fac cutare, cutare și cutare iar munca mea/timpul meu valorează atâți lei”.
    Nu mai trăim în comunism; munca este o marfă ca orice alta și fiecare este liber să o vândă la ce preț dorește, iar dacă nu-i place prețul primit, are posibilitatea să o facă mai scumpă prin creștere valorii (studiu, experiență etc), prin marketing (referințe, voluntariat, titluri pompoase etc) sau prin orice alt instrument al economiei de piață.
    • Like 3
    • @ Leo
      corne check icon
      amice, teoretic e asa cum spui. practic, "romania are probleme cu forta de munca". de asta ar trebui sa i pese angajatorului. sigur, si germania are probleme, dar si le rezolva atragand inclusiv romani. ce inseamna asta? ca nemtii stiu sa "negocieze in termenii parteneriatului" de care vorbesti, romanii - nu. ar trebui sa le pese? nu, ca nu le dai matale voie cu teoria. ma rog, mai putin proprietarul ala de oi si fraierul de angajator care ii tot dadea cu iubirea.
      ai si matale un butic si esti un negociator de succes?

      sa nu uit: angajatorului nu trebuie sa i pese de cheltuielile angajatului, ii pasa angajatului si de aceea cere o leafa in care include cheltuielile, fix asa cum face si angajatorul cu ale sale cand le baga in pret, desi nici cumparatorului nu-i pasa de cheltuielile alea. asta pe de o parte. pe de alta, criza fortei de munca nu se manifesta in mediul rural sau mic urban, ci in aglomerarile urbane, spre care aflueaza surplusul fortei de munca, asadar cei care trebuie sa plateasca chirie (si de pe urma carora beneficiaza si o alta categorie de afaceristi, mai mari sau mai mici). de ce se produce afluenta? pentru ca populatia locala, cei care nu au de platit chirie, nu e suficienta pentru a acoperi cererea. ce poate face angajatorul? fie isi muta afacerea in mediul rural, fie ridica stacheta salariilor. cu sau fara informatii despre cauze, ca doar angajatorului roman trebuie sa i se falfaie, n-are vreme de fleacuri.
      • Like 4
    • @ corne
      Leo check icon
      practic, "romania are probleme cu forta de munca"

      Probabil că vă referiți la firmele din România, nu la țară cu totul.
      Dacă da, vă asigur că greșiți: firmele din România au la dispoziție peste 200 milioane de oameni pe care să-i angajeze.
      Nu știu ce experiență aveți dv cu forța de muncă... în anumite ramuri economice salariul oferit nu este suficient ca să găsești angajați (de valoare care să producă, pentru că angajați cu numele găsești câți vrei); oamenii pleacă, pentru că ajung foarte ușor în weekend la plajă, pentru că au 5 concerte pe săptămână din care să aleagă, pentru că au ștranduri acoperite și încălzite etc, și rămân, pentru că nu le-au murit încă părinții, pentru că nu au încredere în ceea ce știu să facă, pentru că sunt prea leneși etc.

      „ii pasa angajatului si de aceea cere o leafa in care...”
      Sigur, am spus că este dreptul fiecăruia să-și vândă munca cu ce valoare dorește - oricine este liber să ceară nu doar 500€ pe lună ci 1 mil de € pe secundă din partea mea - însă mi se pare absurd să motivezi salariul cerut prin prețul chiriei plătite. E treaba ta ce faci cu banii - poți să-i spargi pe semințe, să-i arzi, să-i investești; pe mine - angajatorul - mă interesează ca cheltuiala salarială să acopere valoarea adusă de salariați în cadrul firmei și voi plăti salarii doar în funcție de acel parametru.
      Înțeleg că salariatul meu are nevoie de un confort material și - aici vorbesc doar în numele meu - fac totul ca să-l aibă, însă n-am să-i dau niciodată unei persoane fără experiență (o persoană pe care trebuie să o școlesc cam 3 luni pe banii mei) mai mult decât minimul pe care mi-l permit să-l pierd.

      Vezi dumneata, în cadrul oricărei firme salariile se află, angajații care îmi aduc valoare vor vedea că un coleg de-ai lor primește mai mult decât merită și pot ajunge la concluzia că ar fi cazul să-și găsească alt angajator. Păi ce fac apoi eu: îmi folosesc tot capitalul pentru plăcerea de a-i „plăti chiria” unui angajat? Atunci mie cine-mi mai plătește „chiria” când o firmă care-și folosește capitalul ca să inoveze mă scoate din piață?
      • Like 2
    • @ Leo
      Marga check icon
      Ca plateste sau nu plateste chirie, fiecare adult are nevoie de o casa. Nu sa stea cu parintii. Nu plateste chirie, poate are nevoie sa plateasca o rata la casa.
      • Like 1
    • @ Marga
      Leo check icon
      Sigur că are, dar nu e treaba mea să-i dau angajatului banii necesari pentru plata chiriei, dacă munca lui NU VALOREAZĂ cât îmi cere.

      Uite un exemplu simplu: eu plătesc pentru serviciile de curățenie de la unul din sedii cam 400 lei pe lună (iar dacă fac o investiție de 800€, îmi reduc și mai mult costurile); oricât de bine ar face o persoană curățenie, aș fi tâmpit să cheltui 2280 lei ca să o angajez, chiar dacă persoana respectivă - așa cum bine spui - are nevoie să plătească chiria.
      • Like 2
    • @ Leo
      Pai v-ati dat singur raspunsul ! De asta duc lipsa antreprenorii romani , de competitivitate, care este influentata in principiu de 2 factori principali :
      1. Managementul ( care intre noi fie vorba lipseste la multi antreprenori)
      2. Inovarea
      Acum sa dezvolt putin : e logic sa conteze cheltuielile strict necesare ale salariatului pentru ca traieste in mediul respectiv si daca nu-si poate acoperi necesitatile traiului de zi cu zi din salariu are extrem de putine alternative ( transferul la alt angajator sau emigrarea). Acum povestea hilara cu cei 200 de milioane de potential viitori angajati ( probabil v-ati referit la forta de munca din UE) nu va va da satisfactie pentru ca trebuie sa aveti in vedere ca desi salariul minim crescut prin lege e criticat de majoritatea antreprenorilor totusi este cel mai mic din UE ( deci toti ceilalti potential viitori angajati nu vor veni in Romania) asa ca va trebui sa negociati cu forta de munca autohtona. E logic sa conteze un minim de 500 de euro/luna devreme ce preturile sunt la fel ca in Germania sau Elvetia unde salariul minim sare de 1400 de euro. Acum revenind la cei 2 factori care influenteaza competitivitatea unei companii ( deci care determina pretul unui produs/serviciu pe piata) trebuie sa spun ca metodele moderne de management sunt arareori prezente in companiile romanesti ( unde patronul e un fel de factotum , el le stie pe toate si sta in mijlocul activitatii pe care o dirijeaza prin decizii sortate in functie de urgenta) ca sa nu mai spun ca multi patroni nu stiu care sunt functiile si subsistemele manageriale si de aia firmele lor au un randament scazut si atunci incearca sa compenseze lipsa de competitivitate cu salarii cat mai mici in speranta mentinerii pe linia de plutire.
      2. Inovarea e evident ca nu poate veni de la salariati platiti cu minimul/economie si de aia vin din import produse/servicii mult mai ieftine din tari cu salarii de 3-5 ori mai mari ca la noi.
      Ca sa inchei as vrea sa respund la ultimul "citat"al dvs (pe mine - angajatorul - mă interesează ca cheltuiala salarială să acopere valoarea adusă de salariați în cadrul firmei și voi plăti salarii doar în funcție de acel parametru) e destul de vaga formularea si ascunde de multe ori situatii comice ( cum evaluati acea valoare cand in costurile multor firme mici si mijlocii romanesti sunt incluse ratele la vila, BMW si postarile din Maldive ale patronilor ?) si atunci indiferent cat de mult efort depune salariatul respectiv sau ce calificari are nu va conta prea mult la salariu nu-i asa ?
      • Like 2
    • @ Rusu Liviu
      Leo check icon
      Vă apreciez comentariul chiar dacă nu sunt de acord cu logica din spatele lui.

      Educația fiecăruia dintre noi este determinată de doi factori principali: oamenii și mediul.
      Ce le scapă multora din vedere este faptul că managerii, acționarii, politicienii, funcționarii, medicii etc sunt crescuți în societatea noastră românească; unii aleg să învețe de la profesori/mentori/părinți valoroși, alții de la p/m/p mai puțin valoroși; unii sunt mai adaptabili, alții mai puțin adaptabili. unii mai inteligenți, alții mai puțin inteligenți; unii pleacă la studii/la muncă în alte țări apoi se întorc, alții își iau diplome de la SH sau nu și le iau deloc etc; însă toți suntem reprezentanții acestei societăți, cu bunele și cu relele ei.
      Eu am să vorbesc doar despre mine.
      Mă întâlnesc cu un candidat proaspăt absolvent de facultate, deci care nu știe să facă absolut nimic, pentru că școala românească „scoate tâmpiți” (am prea mulți ani de școală ca să-mi spuneți că nu e așa) - cu sensul de absolvenți ale căror cunoștințe dobândite sunt atât de anacronice, lipsite de substanță și rupte de realitatea economică (cine nu mă crede, să se uite la rezultatele testelor Pisa) încât știu din start că măcar 3 luni (în cel mai bun caz) îl plătesc ca să învețe - și atunci îmi fac un buget care să țină cont de acest aspect. Din păcate, rata de angajare definitivă este atât de mică (pleacă lumea din România pe capete - ca să dau doar unul din motivele pentru care se întâmplă acest lucru) încât, fără un proces strict de recrutări, devine mai costisitor să mă adresez absolvenților decât persoanelor cu experiență (pe care, sigur, le plătesc altfel).
      Absolventul a trăit 19/22 de ani fără venituri salariale - a stat la cămin, locuiește cu părinții, a primit o bursă care să-i acopere cheltuielile etc - deci cum îl incomodează încă 3 luni cu un salariu minim, timp în care învață cât mai mult și îmi arată că are valoare?

      București are un pib (ca putere de cumpărare) mai mare decât multe orașe importante din Europa (adică un bucureștean își permite să cumpere mai multe dintr-un euro câștigat decât își permite un berlinez de exemplu - iar prețurile sunt la fel doar dacă nu ați călătorit în afara României); plus că ești aproape de familie, ai parteneri sexuali care vorbesc aceeași limbă, îți educi copiii în cultura țării tale etc.

      Legat de ce cei doi factori am două lucruri foarte scurte de spus:
      1. management: nimeni nu ține angajatul într-o firmă în care managerul este nașpa; plecați de acolo și lăsați acele firme să dea faliment - angajații sunt cei care au puterea.
      2. inovarea rareori vine de la absolvenți; aceștia (ca și angajații vechi) se uită pătrat la mine când le spun să bage datele în crm, le este frică să vorbească, pentru că profesorii nu le-au excitat imaginația; au o capacitate fantastică - eu sunt primul care recunoaște că noile generații sunt formate din oameni mult mai inteligenți decât suntem noi - și mă ocup - atât cât știu și pot să lucrez cu ei, însă o pot face doar dacă activitatea lor are valoare, pentru că și eu, și ceilalți angajați trebuie să mâncăm.

      Și închei, explicând și partea cu BMW-ul: vedeți dv, firmele sunt ale mele, eu plătesc toate investițiile, eu îmi bat capul să găsesc capital, eu iau linii de credit (cu dobânzi de 4-5 ori mai mari decât firmele din Germania) pe care le garantez uneori și cu bunurile personale, eu plătesc toate amenzile pe care le primește firma din cauza unui angajat miserupist, eu discut cu acționarii ca să reinvestim profiturile și, nu în ultimul rând, eu mă gândesc de unde plătesc drepturile salariale ale angajaților. Dacă după toate acestea îmi rămân bani de un BMW sau de o excursie în Maldive, nici dumneata, nici anaf, nici vreun dumnezeu imaginar sau real n-are dreptul să-mi reproșezi că mi le cumpăr; iar dacă oricare dintre angajații mei (subliniez încă o dată că vorbesc în nume personal și mă refer la angajați - adică cei care îmi vând timpul lor în schimbul unei sume de bani) este deranjat de faptul că îmi propun ca firmele să producă banii necesari ca să-mi cumpăr un avion din aur în care să sorb șampanie din buricele însoțitoarelor de zbor (adică este deranjat că nu împart banii MEI personali cu el), este liber să părăsească firma și să-și facă propria firmă.
      Calitatea de acționar/asociat poate fi dobândită de oricine, de aceea vă spun că din partea mea n-aveți decât să vă cumpărați câte BMW-uri doriți din profiturile sau din dividendele VOASTRE.
      Succes și haideți să ne urmărim cu toții interesele!
      • Like 1
    • @ Leo
      Apreciez raspunsul dvs , mai ales partea de sinceritate desi nu sunt de acord cu justificarea. Scoala romaneasca e destul de buna si o spun din propria experienta nu din auzite ( am trecut pe la ASE, Universitate si Politehnica si toate au cursuri de SAP- "CRM ,SCM,PLM,ERP etc la care trebuie sa faci un proiect inainte de examen iar la examen trebuia practic sa introduci date in aplicatie si sa afisezi rezultate nu sa reproduci mecanic texte, referitor la testele PISA ele nu arata nivelul cunostintelor dobandite ci modul aplicarii lor intr-o situatie data. Evident ca un proaspat absolvent nu va stii sa aplice niste cunostinte intr-o firma noua pentru ca sunt mii de obiecte de activitate si de proceduri si ii trebuie un timp pana sa se familiarizeze cu ele dar asta nu inseamna ca nu poseda cunostintele respective ). Preturile in strainatate la alimente si bunuri de stricta necesitate sunt comparabile cu cele din Romania sau chiar mai mici ( mai putin chiriile) in timp ce salariile sunt de 3-5 ori mai mari acolo deci e o diferenta de nivel de trai. Un bucurestean nu are preturi mai mici/euro castigat ( mai putin chiriile dupa cum am spus) si nu va lasati influentat de statistici (chiar daca PIB-ul/capita din Bucurest-Ilfov e mare pe hartie e doar o medie statistica , in realitate cam 10 % din Bucuresteni castiga mai bine in timp ce peste 90 % au venituri intre 3000 si 10.000 lei/luna ceea ce inseamna pana in 2500 euro/luna cam cat are un necalificat in Germania de pilda. Acum revenind la cele 2 aspecte managementul si inovarea regret ca imi raspundeti printr-un sablon folosit de majoritatea antreprenorilor romani ( managerul slab sa dea faliment) poate de asta cca 90 % din managerii romani nu sunt competitivi si chiar daca nu dau faliment de abia supravietuiesc de pe o zi pe alta si au capitaluri negative, folosesc evaziunea fiscala ca sa evite falimentul sau platesc salarii de mizerie ca sa atinga pragul de rentabilitate. ( Referitor la inovare ea ar trebui sa vina tocmai de la noii angajati care sa vina cu un suflu si o gandire noua si mai ales insotita de cunostinte noi dobandite in scoala pentru ca au facut scoala mai recent, nu sunt de acord ca un proaspat absolvent nu stie nimic ( poate din aceasta cauza multe firme romanesti pun pe primul loc in aplicatia de angajare sau la interviu nivelul salariului sau salariul cerut si daca nu depaseste 2000 de lei normal ca vin cei mai putin pregatiti. Cum apreciaza un angajator skill-urile unui angajat daca publica salariul aferent inainte de interviu? In Germania sau UK daca publici o oferta de angajare cu un salariu de 400 de euro nu va veni nimeni ( In Elvetia salariul unui nou angajat pleaca de la 3400 de franci elvetieni si asta pentru un necalificat si ei respecta legea nu folosesc tertipuri romanesti de genul angajarii part time in acte dar cu norma intreaga in realitate sau cu un salariu pe cartea de munca si altul in mana). Referitor la banii de BMW , avion sau sampania bauta de pe buricele insotitoarelor de zbor ca sa folosesc expresia dvs nu imi insultati inteligenta si nu va faceti ca nu intelegeti , nu ma refeream evident la veniturile patronului din dividende ( alea ramase dupa cheltuieli si plata impozitelor respective aferente profitului si dividendelor care logic ca sunt la dispozitia patronului sa faca ce vrea cu ele) ci la bunurile pe care le utilizeaza patronul sau familia lui si care sunt suportate de societate fiind trecute pe cheltuieli si practic fiind in proprietatea firmei , alea din contra nu sunt impozitate ci sunt deduse din impozite si trecute pe cheltuiala firmei deci se reflecta practic in preturile bunurilor/serviciilor oferite de firma de unde rezulta si o slaba competitivitate a preturilor respectivei firme dar sunt in realitate folosite doar de patron si familia lui. De aia nu vorbesc de banii dvs personali ci a firmei pentru ca in Romania in peste 90 % din cazuri asa se intampla si patronii confunda fondurile firmelor pe care le conduc cu buzunarul propriu pentru ca in realitate extrem de putine firme au asemenea marje de profit incat sa-si permita extravagante din dividende iar procentul din profit aferent dividendelor este recomandat undeva intre 15-25 % pentru ca cea mai mare parte este aferent investitiilor). Acum nu ma intelegeti gresit , nu am nimic nici impotriva celor care au astfel de mentalitate dar atunci nu mai vreau sa le ascult vaicarelile ca vezi doamne nu gasesc salariati exceptionali pe un salariu de 400 de euro/luna si se plang ca pleaca anual 150.000 de absolventi in occident si ei nu gasesc forta de munca ( la o astfel de abordare ca a dvs "sa plece sau sa-si faca firma" asta si fac). La 2000 de lei/ luna (la unii si mai putin) ce pretentii de inovare asteptati ?
      • Like 0
    • @ Rusu Liviu
      Leo check icon
      O parte din absolvenți are capacitatea - sub îndrumarea managerilor - să adapteze informațiile acumulate (inutil) în școala românească la activitatea economică, însă acest lucru nu face ca nivelul învățământului românesc să fie altul decât unul mediocru în cel mai bun caz.

      „Evident ca un proaspat absolvent nu va sti (cu un singur i, da?) sa aplice niste cunostinte intr-o firma noua”
      Și atunci pentru ce să fie plătit cu un salariu mai mare decât valoarea minimă până când nu învață să-și folosească bagajul de cunoștințe?!

      În Buc mănânci o masă cu 5-6€ (25-30 lei), în Berlin scoți vreo 8-10€; o apă e 6 lei aici, cam 10 dincolo; un kil de mere e 2 lei la noi, acolo sare de 2€; un bilet costă 2 lei la noi, 2.8€la ei; km de taxi e 2 lei la noi, 2€ la ei; ca să trăiești aici ai nevoie, pe lângă chirie, de cam 100€ umflat (gaze, lumină, căldură, comunicații), minim 300€ la ei.
      Sunt și bunuri mai ieftine, însă te costă cam la jumătate viața în București față de cea în Berlin (fac o comparație și cu Amsterdam, dacă vrei, doar să scot un raport de pe cont).

      Piața liberă are un instrument puternic de reglare: falimentul celui nepregătit. Cine obligă muncitorul să lucreze la un nepriceput, cine oprește statul să pedepsească evazioniștii?

      Repet: școala română - prin care am trecut și eu - scoate IDIOȚI; d-aia absolventul (cel obișnuit, care a acumulat doar cunoștințele din curricula) nu are capacitatea de a inova (decât după ce trece timp de câteva luni printr-un proces de „reprogramare”. a creierului).

      Ce nu înțeleg cei care nu au condus niciodată o firmă este faptul că totul se rezumă la bugete - da, chiar dacă nu vă place, inclusiv oamenii sunt reprezentați prin cifre; dacă eu îmi permit să plătesc doar 10 lei pentru o anumită activitate din cadrul firmei, voi căuta cel mai bun om care să-mi presteze munca de care am nevoie la costul respectiv; poate să-mi vină la interviu cel mai bun muncitor - care merită 1 mil de € -, eu îl voi plăti tot cu 10 lei (în cazul în care aș face prostia să-l angajez), pentru că așa rezultă din bugetul meu (orice ban îmi plus mi-ar da peste cap cifrele și m-ar face să nu mai ating parametrii pe care mi i-am propus).

      ANAF - autoritatea statului - poate, potrivit legii, să scoată din bilanț cheltuielile care nu sunt făcute pentru activitatea firmelor; dacă știți cazuri și aveți dovezi care relevă faptul că asociații abuzează, vă rog să le faceți publice (aici, dacă se poate) și să le semnalați autorităților; altfel, faceți presupuneri, or pe mine nu mă privește să intru în astfel de polemici.

      Precum un socialist adevărat, vorbiți ca din cărți și despre banii altora...
      Știu că nu vă place capitalismul, însă regulile acestuia se rezumă la matematică, iar matematica este rece și ei nu-i pasă de chiria dv.
      Matematica spune că un absolvent obișnuit din România nu merită nici măcar cei 350€ cât este salariul minim. Sigur că forța de muncă pleacă (toată, nu doar absolvenții), de aceea automatizăm, externalizăm și importăm tot mai multă din state mai sărace, pentru că... da, ați ghicit, matematică.

      Succes!
      • Like 1
    • @ Leo
      M0sh0o check icon
      Mai explica-mi, bisnitare, cum ai făcut sa le plătești angajatelor salariul minim pe economie Cum le-ai convins? Si cam cât timp au stat în slujba ta?
      Bișnițar. De ferentari, ceva.
      • Like 0
    • @ M0sh0o
      Leo check icon
      Nu vă permit să mă numiți bișnițar în condițiile în care habar nu aveți ce activitate desfășor eu.
      Am să vă raportez mesajul!

      Cel mai mic salariu pe care l-am avut de plătit a fost cu 50% peste salariul minim (nu vă apucați să calculați, pentru că aceasta se întâmpla în urmă cu ceva ani).
      • Like 1
    • @ Leo
      Sa purtam un dialog civilizat aici, nu sunt de acord cu invectivele lui Moshoo care cauta sa tina loc de argumente. Acum revenind la argumente e logic ca un absolvent sa ceara ceva timp pana sa asimileze procedurile din firma la care este angajat ( sunt mii de firme cu sute de obiecte de activitate care au mii de proceduri deci absolventul nu le poate invata pe toate in scoala dar asta nu inseamna ca tot ce a acumulat el e inutil in productie, din contra, el trebuie sa aplice ceea ce a invatat dupa ce se familiarizeaza cu procedurile firmei. Acum revenind la costurile din Bucuresti ( cred ca aveti in vedere cheltuielile de acum 10-15 ani) o chirie modica la un apartament cu 2 camere sare de 250-350 de euro si asta undeva in Berceni sau Rahova , in nici un caz in piata Romana. Utilitatile sunt undeva la 1000 de lei ( deci inca 250 de euro, curent, caldura, apa, cablu, net). Deci unui proaspat absolvent i-ar trebui undeva la 600 de euro doar pentru asta fara hrana, transport si divertisment. ( Biletul de autobuz e intr-adevar mai ieftin ca la Berlin dar si calitatea acestuia e mult sub metropola germana) mere nu am vazut in Bucuresti cu 2 lei de vre-o 4-5 ani , cel mai ieftin e la Penny 4,5 lei/kg dar pentru pretul asta distanta parcursa te costa mai mult. Acum daca faceti un studiu comparativ va rog sa introduceti in studiu si salariul minim din Berlin sau Amsterdam ca sa vedeti diferenta de nivel de trai. Stereotipul cu piata care regleaza totul l-am auzit mereu poate de aia a venit criza si e sigur motivul pentru care salariatii cu aptitudini pleaca la Londra , Geneva, Madrid sau Milano ( mai putin Berlin) si nu aleg antreprenori romani ca angajatori , poate in cel mai rau caz o filiala de multinationala din Romania dar arareori un patron neaos. Inovarea e un proces complex cu multe nereusite si succese rare si nu se realizeaza cu salariati platiti cu minimul/economie, poate de aia romanii au succes la Londra sau Geneva deci sigur nu sunt idioti. Acum referitor la managementul prin bugete ( utilizat de peste 90 % din managerii romani, procedura ramasa din comunism de altfel si e singura pe care o cunosc marea lor majoritate, cand primeau de la stat o suma fixa si trebuiau sa se incadreze in ea altfel nu mai primeau finantare) e logic ca daca tu iti propui sa platesti unui om 10 lei/activitate sa vina cei mai slabi pregatiti si e iluzoriu sa te astepti sa vina cel care merita 1 mil de euro. E ca si cum te-ai astepta sa castigi la loto ( wishful thinking cum zic anglo-saxonii). Antreprenorii occidentali folosesc preponderent managementul prin obiective , prin proiecte sau eventual prin exceptii , la ei managementul prin bugete mai e utilizat doar in institutiile publice si acolo din ce in ce mai rar. Economia e matematica dar depinde cum vrem sa o aplicam. Daca gandim romaneste ca avem doar 10 lei alocati pentru o activitate atunci sa nu ne asteptam sa vina la angajare un superspecialist ci un Dorel din Vaslui chiar daca visam frumos ca el va avea productivitate de 1000 $ pentru cei 10 lei cheltuiti. ANAF verifica ce poate cu oamenii si structura informatica din subordine dar nu cred ca face fata si nu am spus ca plata ratelor la vila din Pipera , leasingul/BMW sau postarile din Maldive ale patronilor romani trecute pe cheltuiala firmei ar fi ilegale ci doar ca influenteaza mult preturile si implicit productivitatea companiei respective mai mult decat suta de lei ceruta de angajat la salariu. Nu sunt socialist, din contra, iar referitor la matematica asa e, daca scazi extravagantele patronului cu banii firmei e logic sa ramana foarte putin pentru plata salariilor si implicit sa se vaicareasca ca salariatii romani nu muncesc ca cei din Singapore pe salarii ca in Sri Lanka. De aia pleaca forta de munca nu din cauza automatizarii ( pleaca in state cu automatizare implementata demult si unde sunt platiti de 3-5 ori mai bine, la multi antreprenori romani singura automatizare implementata e actualizarea hartilor GPS pe BMW-uri sau Mercedesuri iar importurile de forta de munca din tari mai sarace sunt extrem de rare iar la acele rare exceptii diferentele de cultura organizationala fac imposibila o crestere semnificativa de productivitate. Poate de aia nu am reusit sa facem antreprenori adevarati care sa treaca de granita romaneasca , sa dovedeasca ceva macar in Europa. Noi ne invartim pe aici cu facturile la energie neplatite la termen sau cu salariile intarziate dar cu leasingul si CASCO la BMW la zi. In rest sa auzim de bine si astept cu nerabdare automatizarea la patronii romani.
      • Like 0
  • Nume check icon
    Conform INS, cosul minim lunar pentru o persoana este de 2684 lei, ceea ce ar insemna in brut, dupa OUG-ul tampit dat de dl. dragnea care nu este inca lege si despre care PNL-ul a uitat ca trebui corectat, 4588 lei, aproximativ 1000 EURO.
    Pe zi ar fi in jur de 89 lei (din salariul net) pentru tot ceea ce iti trebuie sa traiesti.
    Daca suma este corecta, atunci de ce nu acesta ar trebui sa fie salariul minim? Prin urmare 500 EURO salariu de intrare cerut de d-ra nu pare rezonabil?
    • Like 2
    • @ Nume
      Leo check icon
      Cine spune că trebuie să trăiești din salariul minim?
      Din contră: salariul minim (dacă admitem că o astfel de oroare socialistă are vreun rost) ar fi normal să fie atât de mic încât oamenii să înțeleagă singuri că trebuie să învețe meserii bănoase și productive, dacă vor să trăiască.
      • Like 1
    • @ Leo
      corne check icon
      si matale cine iti trage ciubotele, monser, daca ne facem toti it-isti sau politicieni? de gunoieri nu mai e nevoie, iti rezolvi singur rahatul? eu zic sa moara, nene, aia care se pricep la maturat, ce sa se mai chinuiasca, iar boierii sa si rapeasca din timp si sa si mature singuri.
      o fi buna o meserie, dar nici o gluga de neuroni in plus nu strica.
      • Like 2
    • @ corne
      Leo check icon
      Multe munci pot fi (trebuie să fie și lucrăm ca să fie) automatizate.
      Trăim într-o țară relativ dezvoltată în care putem importa forță de muncă ieftină care să se ocupe de muncile de bază ce nu pot fi automatizate (cam cum fac țările mai dezvoltate cu forța de muncă importată din România); 3-4000€/an înseamnă o grămadă de bani pentru un indian, pakistanez, vietnamez, albanez ca să ne tragă „ciubotele” (așa cum 10000€ înseamnă o grămadă de bani pentru o badantă de cetățenie română care șterge mucii unui italian în vârstă).
      • Like 1
    • @ Leo
      Marga check icon
      Spun atat bunul simt cat si logica economica.
      • Like 0
    • @ Leo
      Marga check icon
      Deocamdata nu sunt toate automatizate. Atunci cand vor fi, probabil vor fi si alte solutii si oportunitati.
      10 000 euro/an nu sunt o gramada de bani pt. cineva care traieste in Italia; tb. sa isi asigure cumva o locuinta acolo, care, chiar daca pe dvs. nu va int., costa. Plus cel. cheltuieli.
      Nici 3-4000 de euro/an pt. cei amintiti.
      Sacrificarea vietii normale de familie, a confortului psihologic oferit de legaturile interumane consolidate in timp, in mediul tau de origine, are costuri sociale mari.
      Cred ca ideal este sa putem trai din munca noastra, indiferent care este aceasta, in tara noastra. Nu sa fim goniti de aici inclusiv de concetateni ca dvs. Catre tari in care, ca procent din populatie, nr. celor ca dvs. este mai mic.
      • Like 0
    • @ Marga
      Leo check icon
      Exernalizarea este primul pas către automatizare și este pasul firesc spre următoarea etapă a diviziunii muncii; multe firme nu mai au contabili, juriști, HR, personal administrativ angajat, ssm, medic etc - plătesc unui terț atunci când au nevoie de serviciile respective.
      Eu zic să vă interesați câți bani câștigă - net - o badantă și abia apoi să reveniți în discuție și să ne explicați cum 10000€ nu e mult (pentru o categorie de români care câștigă pe medie vreo 8-9).

      „ideal este sa putem trai din munca noastra”
      Perfect de acord: oferiți-i valoare muncii voastre și veți trăi mai mult decât decent în orice parte a țării.
      Un frizer bun care muncește relaxat - 8 ore pe zi, 20 de zile pe lună - câștigă 1000€ pe lună; un instalator sanitar câștigă câteva sute de lei pe zi - sare lejer de 1500€ pe lună; un mecanic pe combină ajunge la 2-3000€, un șofer tot pe acolo.
      Însă nu pretindeți aceleași venituri pentru cei care habar n-au să facă un tabel sau care răstoarnă cisternele pe câmp.
      • Like 1
    • @ Leo
      Marga check icon
      @ Leo Una este externalizarea, normala pentru firme mai mici, care nu au nevoie, in functie de specificul activitatii, de ex., de un jurist cu norma intreaga, alta automatizarea.
      Nu am pretins veniturile exemplificate pt. un angajat cu abilitati modeste; doar sa poata trai din acea munca modesta. In UE sal. min. este, in medie aprox. 50% din sal. mediu. O corelare a sal. min., pe care, personal, nu il consider comunist cu sal. mediu, in fct. de posibil. econom. ale tarii, ar permite acest lucru. Nu cunosc veniturile nete (presupunand ca se achita toate taxele si contributiile legale la venitul real) ale frizerilor si instalatorilor. Dar un sofer castiga asa daca lucreaza pe TIR in comunitate; un sofer care lucreaza in int. localitatii, sau pe dist. mici in afara localitatii, are venituri muuult mai modeste. Mecanicul pe combina cred ca are acel venit doar in perioada campaniei agricole, la un progr. de lucru de pete 40 de ore pe sapt. Ma indoiesc ca are acest venit acum, in ianuarie. Si nu il are si pe acela, din pacate, pentru ca ca apreciaza patronii valoarea muncii lui, ci pentru ca momentan se gasesc destul de greu fata de necesar, atat cat inteleg din presa.
      • Like 1
    • @ Nume
      maripos check icon
      Si daca mai ai si copii...
      • Like 0
    • @ Leo
      maripos check icon
      4000 euro e putin, pentru ca salariul minim al angajatilor straini e mai mare ca salariul minim al romanilor.
      • Like 0
    • @ Marga
      Leo check icon
      „Una este externalizarea, ... alta automatizarea.”
      Fenomenul este același: în loc să am un om în firmă care să... ceva, externalizez serviciul fie către o altă firmă, fie către un robot.

      „Nu am pretins veniturile exemplificate pt. un angajat cu abilitati modeste”
      Înseamnă că ați greșit articolul, pentru că noi vorbim de cazul unei absolvente, nu de cazul unei persoane cu experiență.

      „un sofer castiga asa daca lucreaza pe TIR in comunitate”
      România face parte din „comunitate” ;).
      Dumneata știi despre ce vorbești sau presupui? Pentru că doar dacă știi și poți veni cu date exacte - așa cum pot veni eu - are rost să discutăm mai departe.
      • Like 1
    • @ maripos
      Leo check icon
      Ce zici dumneata sunt povești vechi; nu mai e cazul de ceva vreme.
      • Like 1
    • @ Leo
      Parerist check icon
      Mecanicul lucrează pe combina patronului, de aia "produce".
      Iar un patron care "investește" într-o secera și apoi explica savant ca lui angajații "nu-i produc" decat 200e/luna și deci n-are cum să-i plătească mai bine nu merita decât faliment.
      Și din păcate e plina lumea de asemenea patroni. Însă din fericire nu-s toți asa și nimeni obligat sa muncească la ei.
      • Like 0
    • @ Parerist
      Leo check icon
      „Însă din fericire nu-s toți asa și nimeni obligat sa muncească la ei.”
      Ați pus punctul pe i: atunci când potențialul angajator îți oferă un salariu care nu corespunde așteptărilor, te ridici, mulțumești pentru timpul acordat și PLECI, nu te apuci să-i spui că ai de plătit chirie.

      Mai e un aspect: ar fi normal ca la orice anunț de angajare să fie specificat și nivelul salarial oferit și la orice ofertă de muncă candidatul să specifice salariul pe care și-l dorește.
      • Like 0
    • @ Leo
      Marga check icon
      @ Leo La externalizare munca respectiva este indeplinita tot de un om.
      M-am referit la comentariul dvs. in care ati intrebat: "Cine spune că trebuie să trăiești din salariul minim?" La el era si rasp.
      Faptul ca o persoana este la inceput de cariera nu inseamna ca nu a acumulat in anii de studiu multe cunostinte necesare in activitatea respectiva. Depinde de persoana si depinde in ce consta acea activitate.
      Sofer pe TIR in comunitate inseamna sofer care transporta marfuri in alte tari UE decat Romania; sunt conditii de munca diferite fata de un sofer care se intoarce acasa la el dupa terminarea programului. Stiu sigur ca un sofer obisnuit, care lucreaza pe trasee care ii permit sa revina acasa in fiecare zi, intr-un oras mare din tara, are un salariu net mult mai mic decat 2-3000 euro/luna.
      • Like 0
    • @ Marga
      Leo check icon
      „La externalizare munca respectiva este indeplinita tot de un om.”
      Pe mine mă interesează să fie făcută munca, nu mă interesează cine sau ce o face.

      „Faptul ca o persoana este la inceput de cariera nu inseamna ca nu a acumulat in anii de studiu multe cunostinte necesare in activitatea respectiva.”
      În 99% din cazuri fix aceasta înseamnă.

      Șoferul pe care îl știți nu este reprezentativ; un singur șofer poate ajunge ușor la venituri de peste 50.000 lei/lună, lucrând inteligent și sub 180 de ore pe lună; sigur că și cheltuielile vor fi pe măsură, însă depinde doar de priceperea șoferului - care nu are nevoie să fie atât de mare - ca să ajungă la acel venit.
      • Like 0
    • @ Leo
      Salariul minim prin lege nu e deloc o oroare , de altfel exista in toate tarile occidentale alea netrecute prin comunism si e mult mai mare ca la noi. Autoritatile de acolo sunt constiente ca nu toti pot ajunge programatori sau jucatori pe bursa si invartitorii de mici sau sau maturatorii trebuie sa traiasca si ei cat de cat decent din munca lor altfel patronii neaosi i-ar angaja pe 2 lei desi chiria in Bucuresti e la fel pentru toti nu conteaza cat castigi si painea la fel. Aici nu vorbesc de asistatii sociali ci de cei ce muncesc 8 ore zilnic, unii 12 ore si ar fi inadmisibil sa nu poata trai din munca cinstita, faptul ca unii se scolesc si prin efortul lor vor sa castige mai mult e ok dar si cei care fac munca de jos trebuie sa traiasca normal atat timp cat muncesc. Munca lor e si ea importanta poate de aia in Germania salariul mediu e doar de 2 ori mai mare decat cel minim/economie ( ai dreaq nemti cum le calculeaza ei , probabil patronii romani o sa zica ca sunt niste socialisti prosti nu ?)
      • Like 0
  • topala check icon
    In Germania sau ... Australia accepti sa muncesti gratis1-3 luni sa arati ce stii,dupa care emiti pretentii .
    Iarasi romanul se crede cel mai destept,el se descurcca in orice situatie cum s-a descurcat pe timpul lui ceasca,cand de fapt era rupt in cur.
    Cunosc IT-isti angajati la muuulti-nationale care sunt mediocrii din punct de vedere profesional dar castiga 9-12k lei pe luna in mana,inca mai merge sistemul pilelor
    Credeti ca nemtii stau gramada la granita si asteapta muncirorul roman ca sa-l plateasca cu 1500 euro min pe luna?
    Stati sa vedeti ce vine cand se va renunta la motorul termic complect,o sa avem si ciobani destui si nu o sa mai mancam branza facuta din ulei si nu din lapte.
    O sa vina USR-ul cu securistii lor,sa ne linisteasca cu atatea pretentii,tot ce a dat psd-ul ,useristii o sa taxeze,deja au inceput sa emita legi si nu sunt la putere.
    O lege ce pregatesc USR-ul este legea ascultatul telefoanelor,mandatul de ascultare se va obtine mult mai usor,impozitarea IT-istilor(cu asta sunt de acord,multi programatori nu au notiuni de baza),etc
    • Like 1
  • Eu cred că e un cerc vicios. Dacă plătești ciobanu cu 1000 eoro, trebuie să crești prețul produselor de la oi. Dacă prețul e mare n-ai cumpărători,oricât ar fi produsele ,,cu puternic gust românesc" cum zice o reclamă. In felul acesta avem ,,doi pierzatori" și angajatorul sau angajatul. Așa ajungem la vorbă lui Lenin : ce-i de făcut? Răspunsul ar fi că ciobanu să păstreze oi doar pt. familia sa,iar ciobanii sa caute de lucru în altă parte. Câtă vreme angajatul la privat este prost platit iar bugetarul are salariul exagerat de mare, țara noastră nu va progresa.
    • Like 3
    • @ Stefan Grozav
      Dan check icon
      Stefan Grozav,, Asa este stimate domn .Toate cheltuielile aferente produsullui finit, vor face pretul produsului . Dar sa nu uitam ca ';
      -- Profitul proprieterului de oi , este de fapt , subventia primita de la stat si UE,, Caz concret ,patron de 250 oi ==35 000 euro subventie !!! Asa ca; ar putea platii cioban conform cu pretentiile cerute,!
      • Like 3
    • @ Stefan Grozav
      corne check icon
      da, donle, solutia perfecta e ca angajatul sa lucreze pe doi lei, dupa care sa mearga la piata sa si cumpere branza ieftina de banii aia. si uite asa continua seria gloriosilor analisti economici romani de sufragerie,
      • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Ștefan Briceag

De la externarea din spital, Ștefan Dănuț Briceag a făcut totul ca să poată relua controlul asupra propriei vieți. În februarie 2018, la 6 luni după accident, s-a mutat împreună cu prietena sa, Iulia, care care i-a fost și îi este alături. „Nu știam că există acest gen de femeie. Iar când cunoști o fată ca ea, te întrebi: Chiar există? După un astfel de accident, când te aștepți ca și mama să plece de lângă tine, ea mi-a zis: Plec când vreau eu, nu când vrei tu.” (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult

Am mulţi cunoscuţi, prieteni si multe rude care au emigrat şi au demonstrat că pot fi cei mai buni evoluând în deplasare. Au demonstrat-o prin muncă asiduă, seriozitate şi perseverenţă. (Foto: Ionel Pop Doncilă)

Maradona din Bacău
Citește mai mult
sound-bars icon