Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Condică de client: „Ospătarul care ne-a servit acum două seri la restaurant alerga și pe terasă, și la mesele din interiorul localului de ziceai c-a mâncat jar”

Chelnerițe

Foto: Guliver/Getty Images

De ceva vreme, lumea se tot plânge că nu mai găsește forță de muncă în România. Se plâng angajatorii (din construcții și HoReCa), se plâng firmele de recrutare, se plâng directorii de firme. Mai mult, cam tot aceleași persoane spun că românii sunt slab educați, sunt prost crescuți, nu sunt productivi, nu sunt serioși.

În același timp, o mulțime de români muncesc prin străinătate. O pot face și dacă nu sunt educați, și dacă slabele cunoștințe de limbi străine dau senzația că sunt prost crescuți, sunt și productivi și își văd de treaba lor. Asta în timp ce, în țară, fie n-au fost chemați la interviu, fie n-au fost angajați pentru că erau supracalificați. 

Nu știu cum se face, dar ospătarul care ne-a servit acum două seri la restaurant alerga și pe terasă, și la mesele din interiorul localului de ziceai c-a mâncat jar. M-am uitat la picioarele lui, să văd dacă are încălțări comode. Avea. Am încercat și câteva glume cu el. S-a prins. A venit de câteva ori să ia comanda, deși nu eram hotărâți. A revenit de fiecare dată, răbdător, întrebând dacă ne poate ajuta. Nu mi-a dat o secundă senzația că ar fi obosit, deși era rupt. L-am mai văzut la restaurantul respectiv, deci îi este bine acolo.

Azi, la hipermarket, doamna de la mezeluri ne-a spus ce e mai bun și ce merită cumpărat, a zâmbit, ne-a așteptat să ne gândim și răzgândim. I-am mulțumit, ne-a mulțumit și dânsa, totul cu zâmbetul pe buze.

Luna trecută, pe unde am umblat am găsit doar oameni unul și unul. E drept, am evitat locurile aglomerate, dar a fost de fiecare dată bine.

Dacă începi prin a-ți trata potențialul angajat cu suspiciunea că e needucat, neserios, că n-are chef de muncă sau că vrea să te fure, asta se vede și se simte.

Dacă îți tratezi omul pe care îl vrei lângă tine cu respect (de la salariu, la atitudine, de la ajutorul oferit în situații limită la timpul acordat pentru odihnă), și asta se vede și se simte.

Omul e un animal social. Unul care aude, vede, simte, presimte și resimte. Acceptă ce-i convine și refuză ce nu este în avantajul lui. Asta facem toți, nu?!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Daaaaaa.de ce nu stau oamenii sa luceze in Romania?Pai dupa ce ca suntem platiti ca in Vietnam,acum le stralucesc ochii la spaga ospatarilor.Dar spagile lor se impoziteaza?Dar ale doctorilor,dar ale politistilor,dar ale tuturor celor de care ai nevoie,ca nimeni nu te ajuta daca nu sari la cap.Am cautat un produs medical in toate farmaciile dintr-un oras cu pretentii si abia dupa multe cautari la una din ele s-a oferit o farmacista sa ma ajute.Sa-i dau spaga sau sa o trimit lui teodorovici caruia ii doresc multa caldura.!!!!
    • Like 0
  • Adevarul e ça toate criteriile de valoare sunt rasturnate la noi, nu mai avem nici identitate, nici reguli. Pe timpul comunistilor, ideea era sa nu import, sa faci aici. Acum, importa tôt, inclusiv regulile tampite ale Europei. In traditia noastra, respectul pentru orice persoana era lège. In sate oameni se salutau, se respectau. Azi, ne umflam in pêne, fie muncitori, fie patroni si ne sapam unii pe altii. Lucrez in strainatate din 1994,am vrut sa ma intorc in 2009 si am lucrat in tara ça project manager in automatica. S-a ridicat sindicatul impotriva mea ça aveam 6000 de lei net si inginerii ceilalti aveau jumatate. Din suma asta. Intr-o fabrica din grup au schimbat arzatorul de la cazanul de abur. Aveam multa experienta in domeniu si am observant ça nu e bine réglat. Am informat pe cei care il montau si m-au luat peste picior, niste netoti ardeleni, fara studii superioare, dar cu o calificare in domeniu. Directorial mi-a spus ça m'a crede, insa normativele nu ii permit sa m'a lase sa fac reglajul. O luna mai tarziu mi-a permis, pe ascuns, ça noul arzator consuma se 18000 de euro in plus
    • Like 0
  • Muncitorul roman e foarte apreciat p-afara si lenes in tara. Mi s-a intamplat si mie, am muncit toata ziua sa pun luminite de sarbatori intr-o curte si propietara care era si patroana de restaurant s-a basicat foarte tare ca n-am mai muncit o ora, doua sa termin treaba in ziua aia. E, a doua zi cele doua ore au fost de fapt 8, probabil vroia sa fi muncit pan' la 12 noaptea. Nu stiu cum, dar intodeauna am fost platit mai bine unde se muncea mai putin.
    Aaa.. patronul roman e o specie pe cale de disparitie. Firmele mici cu 10-15 angajati au ramas cu jumatate din personal. Prin 2006 unul imi zicea ca trebuie sa produc 4000 de lei ca sa-mi dea mie 1200. Anul trecut altii se laudau ca faceau jumi-juma cu angajatul. Intrebati-i de concediu la angajare sa vedeti ce fete fac. Eu personal vad o mare explozie a pietei, cei mai inteligenti vor concluziona ca nu mai poti fi patron cu 5-6 angajati, vor face firme mari care-i vor falimenta pe cei mici. Momentan e o letargie, dar ce urmeaza... abia astept sa le vad fetele uimite in postura de angajat.
    • Like 1
  • Cristina Balan, scrie in codul bunelor maniere ca nu se cade sa faci glume cu ospatarii, cu atit mai mult daca esti femeie.
    • Like 0
    • @ Marius Rosiu
      Scrie in bunul simț că regula aia e de rahat.
      Semnează un fost ospătar căsătorit cu o clienta
      • Like 3
    • @ Marius Drujiţ
      Asa stii tu sa scrii, cu nuttela igienica. Acolo scrie frumos. Si mai sint scrise si altele cu care puteai sa-ti argumentezi mult mai bine ofensa pripita.
      • Like 0
    • @ Marius Rosiu
      storo check icon
      Nu vad de ce o gluma in limitele bunului simt este contrara bunelor maniere ....Adica o scurta discutie, o gluma, un zimbet adresat unui ospatar ( chiar si din partea unei femei) e ceva injositor ?? Poate ca acele reguli sint scrise pe vremea cind ospatarii erau egalii servitorilor, a sclavilor dar intr-o societate moderna nu cred ca acest aspect este valabil.
      DA, politetea si bunul simt sint obligatorii oriunde in interactiunea dintre doi oameni, da, un barbat va intra primul intr-un restaurant, ii va tine scaunul femeii care il insoteste , etc dar nu cred ca tratarea ospatarului cu un semi-dispret '' a la carte'' este un semn de buna crestere si politete.
      • Like 1
  • Adevarul si realitatea sunt de fapt altfel. Managerii si patronii care se plang ca nu au personal, de fapt ei "sunt slab educați, sunt prost crescuți, nu sunt productivi, nu sunt serioși!" Aviz amatorilor...totul tine de atitudine si de corectitudine, caci forta de munca este SUFICIENTA!
    • Like 4
    • @ Alina Cosma
      Dorin check icon
      Niște needucați vor angajați educați.Nasol.
      • Like 1
    • @ Alina Cosma
      storo check icon
      Da si nu: acum citiva ani, angajatii unei fabrici din Timisoara ( citeva mii) erau prost platiti, ca urmare, fluctuatie mare de personal -> o gramada de rebuturi. Managerul fabricii a fost avertizat sa mareasca salariile pentru a reduce efectele din piata a calitatii proaste, dar el nu si nu, '' romanii sint niste puturosi si nu merita platiti mai bine''. A fost concediat, in locul lui a venit un altul ( tot de pe afara) care a marit imediat salariile: brusc oamenii nu au mai plecat; dupa care noul manager a emis pretentiile evidente: va platesc mai bine, acum vreau sa vad si calitate. Si a functionat.

      Concluzia: cum esti tratat, asa tratezi si tu. Da, exista si gunoaie de oameni care nu inteleg sa munceasca eficient si bine, dar aceia se elimina singuri. Si tot da, exista si gunoaie de patroni care isi exploateaza angajatii, ii tin peste program, ii injura, ii platesc prost si uita ca vila, masina si curu' ala mare al neveste-sii sint facute din munca amaritor platiti cu salariul minim pe economie, si ala la negru.
      • Like 1


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult