Foto: Guliver/Getty Images
De ceva vreme, lumea se tot plânge că nu mai găsește forță de muncă în România. Se plâng angajatorii (din construcții și HoReCa), se plâng firmele de recrutare, se plâng directorii de firme. Mai mult, cam tot aceleași persoane spun că românii sunt slab educați, sunt prost crescuți, nu sunt productivi, nu sunt serioși.
În același timp, o mulțime de români muncesc prin străinătate. O pot face și dacă nu sunt educați, și dacă slabele cunoștințe de limbi străine dau senzația că sunt prost crescuți, sunt și productivi și își văd de treaba lor. Asta în timp ce, în țară, fie n-au fost chemați la interviu, fie n-au fost angajați pentru că erau supracalificați.
Nu știu cum se face, dar ospătarul care ne-a servit acum două seri la restaurant alerga și pe terasă, și la mesele din interiorul localului de ziceai c-a mâncat jar. M-am uitat la picioarele lui, să văd dacă are încălțări comode. Avea. Am încercat și câteva glume cu el. S-a prins. A venit de câteva ori să ia comanda, deși nu eram hotărâți. A revenit de fiecare dată, răbdător, întrebând dacă ne poate ajuta. Nu mi-a dat o secundă senzația că ar fi obosit, deși era rupt. L-am mai văzut la restaurantul respectiv, deci îi este bine acolo.
Azi, la hipermarket, doamna de la mezeluri ne-a spus ce e mai bun și ce merită cumpărat, a zâmbit, ne-a așteptat să ne gândim și răzgândim. I-am mulțumit, ne-a mulțumit și dânsa, totul cu zâmbetul pe buze.
Luna trecută, pe unde am umblat am găsit doar oameni unul și unul. E drept, am evitat locurile aglomerate, dar a fost de fiecare dată bine.
Dacă începi prin a-ți trata potențialul angajat cu suspiciunea că e needucat, neserios, că n-are chef de muncă sau că vrea să te fure, asta se vede și se simte.
Dacă îți tratezi omul pe care îl vrei lângă tine cu respect (de la salariu, la atitudine, de la ajutorul oferit în situații limită la timpul acordat pentru odihnă), și asta se vede și se simte.
Omul e un animal social. Unul care aude, vede, simte, presimte și resimte. Acceptă ce-i convine și refuză ce nu este în avantajul lui. Asta facem toți, nu?!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Aaa.. patronul roman e o specie pe cale de disparitie. Firmele mici cu 10-15 angajati au ramas cu jumatate din personal. Prin 2006 unul imi zicea ca trebuie sa produc 4000 de lei ca sa-mi dea mie 1200. Anul trecut altii se laudau ca faceau jumi-juma cu angajatul. Intrebati-i de concediu la angajare sa vedeti ce fete fac. Eu personal vad o mare explozie a pietei, cei mai inteligenti vor concluziona ca nu mai poti fi patron cu 5-6 angajati, vor face firme mari care-i vor falimenta pe cei mici. Momentan e o letargie, dar ce urmeaza... abia astept sa le vad fetele uimite in postura de angajat.
Semnează un fost ospătar căsătorit cu o clienta
DA, politetea si bunul simt sint obligatorii oriunde in interactiunea dintre doi oameni, da, un barbat va intra primul intr-un restaurant, ii va tine scaunul femeii care il insoteste , etc dar nu cred ca tratarea ospatarului cu un semi-dispret '' a la carte'' este un semn de buna crestere si politete.
Concluzia: cum esti tratat, asa tratezi si tu. Da, exista si gunoaie de oameni care nu inteleg sa munceasca eficient si bine, dar aceia se elimina singuri. Si tot da, exista si gunoaie de patroni care isi exploateaza angajatii, ii tin peste program, ii injura, ii platesc prost si uita ca vila, masina si curu' ala mare al neveste-sii sint facute din munca amaritor platiti cu salariul minim pe economie, si ala la negru.