Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Cum gestionează alte state problema stresului la profesori. AL TREILEA PĂRINTE

Meseria de profesor este considerată stresantă peste tot în lume. Peste 40% dintre dascăli renunță la predare în primii cinci ani de învățământ

Profesorii norvegieni, de pildă, poartă și ei, în momentul în care ajung în fața copiilor, întreg bagajul vieții unui om. Ca și cei români, sunt expuși frustrărilor, dezamăgirilor, nesiguranțelor, stresului pe care îl presupune lucrul cu copiii. 

Și ei au zile bune și zile proaste, chiar dacă sunt plătiți de zece ori mai bine. Însă ceva este fundamental diferit, iar acest ceva nu este doar fluturașul de salariu. Sistemul de educație ia în calcul faptul că ei pot ceda, se pot închide în ei înșiși, pot sărăci în darurile pe care le au de oferit elevilor. 

În ultimii ani, în facultățile în care sunt pregătiți profesorii din Norvegia a apărut un curs nou. Se cheamă Mindful Based Stress Reduction și îi ajută să diminueze starea de stres care poate apărea în momentul predării. Să rămână calmi și prezenți, în timp ce încearcă să îi înțeleagă ce a stat în spatele acțiunii unui elev. În acest fel vor reuși să îl ajute pe copil și vor evita, totodată, să se lase măcinați de trăiri negative.

„Dacă vrei să construiești o relație bună cu elevii nu poți folosi cuvinte care să îi facă vulnerabili”

Cercetătoarea norvegiană May Britt Postholm și-a dedicat întreaga carieră educării profesorilor. Este profesor universitar doctor la Universitatea Norvegiană de Științe și Tehnologie, iar acum conduce un program național desfășurat în perioada 2013-2017 în 1.250 de școli din Norvegia, prin care să le ofere profesorilor șansa să își îmbunătățească performanțele profesionale. Unul din scopurile programului este acela de a-i ajuta pe dascăli să facă un management bun al clasei. Iar baza unui management bun al clasei este relația bună a profesorului cu elevii săi. Așadar, în sistemul norvegian de învățământ, relația dascălului cu elevii săi este ridicată la rang de politică națională.

„Cercetările făcute în SUA între 2009 și 2013 ne arată că relația bună cu elevii este o piatră de temelie în asigurarea unui bun management al clasei. Iar ca să construiești o relație bună cu elevii nu poți folosi cuvinte care să îi facă vulnerabili. În Norvegia, profesorii sunt foarte conștienți de importanța relației cu elevii și, dacă țipi la ei, îți va fi mult mai greu să atingi echilibrul din nou. Se poate întâmpla să țipe, pentru că pot reacționa emoțional, dar încearcă să facă nu facă asta și știu că nu trebuie să facă asta”, spune May Britt Postholm. În managementul clasei intră și altceva: structura, regulile și rutinele, adaugă ea. „Elevii sunt invitați să dezvolte aceste reguli împreună cu profesorul. De asemenea, profesorul trebuie să aibă așteptări clare și să motiveze elevii. Scopul este acela de a crea o educație variată, practică și de a le da elevilor așteptări clare. Iar elevii trebuie să perceapă procesul educației ca fiind relevant pentru ei”.

Un doctor are un singur pacient la un anumit moment dat. Un profesor are mai mulți

Mulți profesori debutanți din Norvegia eșuează însă în încercarea de a construi o relație bună cu elevii. Din acest motiv, 40% dintre ei renunță la catedră după primii ani de predare, așa cum o fac și alți tineri din toată lumea. Acest lucru este el însuși o dovadă a cât de stresantă poate fi meseria de dascăl. „Viața în clasă e foarte complexă. Dacă este să o compari cu munca unui doctor el are un singur pacient la un moment dat. Dar un profesor trebuie să relaționeze cu mai mulți elevi, în același moment, iar acestea sunt situații foarte dificile, pentru că elevii sunt foarte diferiți și au nevoi diferite și trebuie să avem o relație bună cu toți. Și în același timp trebuie să rezolvăm toate situațiile care se întâmplă tot timpul. Și e foarte greu”, crede May Britt Postholm. De multe ori, profesorii nou veniți intră într-un cerc vicios: problemele de comportament ale elevilor în stresează. Dacă sunt stresați, nu pot să stabilească relații bune cu cei mici. Dacă nu stabilesc relații bune cu copiii, nu îi vor putea învăța cum să se comporte cu elevii.

30 de elevi, mai mulți profesori într-o clasă, în același timp

Ca și în România, în Norvegia sunt până la 30 de elevi. Diferența stă însă că acolo se află simultan mai mulți profesori care se ocupă de nevoiele diferite ale copiilor. Și mai este o deosebire. În Norvegia se pune accent pe faptul că elevii trebuie auziți și ascultați și că ar trebui să existe un proces democratic în clasă, spune May Britt Postholm. „Acum este o provocare să-i înveți pe elevi, copiii sunt parte dintr-o lume a tehnologiei, iar profesorii sunt în afara acestei lumi. Și lucrăm să introducem computerele în procesul de predare, iar unii elevi știu mai multe la acest capitol decât profesorii. Iar elevii se pot transforma în persoane-resurse și pot colabora împreună cu profesorii”, explică cercetătoarea.

Rezolvarea conflictelor, exersată pe roluri

Ca să reușești să ai relații bune cu elevii, să gestionezi conflicte, să conduci o clasă într-un mod democratic, ai nevoie de pregătire. În universitățile norvegiene, cei care se pregătesc să devină profesori se antrenează de la bun început pentru a da o soluție pașnică situațiilor tensionate. De aceea, intră, rând pe rând, în pielea unor profesori, părinți și copii, în timpul unor jocuri de rol, menite să le arate fețele suprărărilor oamenilor cu care vor veni în contact. Pedagogii se tem însă că, chiar și așa, pregătirea studenților este mult prea teoretică și caută soluții pentru a le pune dascălilor un pământ mai ferm sub picioare atunci când intră în clasă. „Și în Norvegia există o problemă în a integra teoria și practica. Iar studenții percep că teoria este ceva ce învățăm la facultate, nu are legătură cu ce se întâmplă în școală. Dar ne străduim să schimbăm acest lucru,iar pedagogii sunt în școli, împreună cu studenții și cu liderii școlilor, pentru a încerca să conecteze ceea ce fac la Universitate cu ceea ce se întâmplă în clasă”, spune May Britt Postholm.

„Dacă lucrezi cu adevărat în echipă, nu ai nevoie de mentorat”

Când vorbești cu ea, o expresie care ți s-a părut întotdeauna goală de conținut capătă adâncime, se umple de conținut și începe să trăiască și să își găsească sensul în lume. „Corpul profesoral” este o sintagmă care vorbește despre legături între oameni, despre ajutor reciproc, despre soluții comune. Un profesor norvegian care are probleme găsește sprijin în primul rând în colegii săi. „Cercetările ne arată că dacă lucrezi în echipă, nu ai nevoie de mentorat. Pentru că toți profesorii care lucrează cu tine devin mentori. Iar proiectul pe care îl coordonez pune accentul pe practica de la școală dezvoltată în colectiv - toți profesorii din școală trebuie să lucreze având în comun același obiectiv. Dacă există un mediu bun de învățare la școală, între profesori, și dacă conducerile școlilor îi susțin pe profesorii care au probleme și le oferă o structură, aceștia găsesc satisfacție și susținere în a lucra cu ceilalți profesori. Iar dacă profesorii au o structură și au timp să lucreze împreună, cercetările ne arată că este ușor să ceară ajutorul în situații informale”, spune May Britt Postholm.

Începând cu anul 2017, toți profesorii norvegieni vor trebui să aibă studii de masterat pentru a putea preda în școli. Autoritățile norvegiene alocă deja în jur de 100 de milioane de euro anual pentru formarea profesorilor, formare care se face ținând cont de nevoile punctualepe care le are fiecare școală în parte. Fiecare unitate de învățământ are un obiectiv, iar profesorii sunt trimiși de către directori la cursuri care să le ajute să îl atingă. Totul ce se întâmplă într-o școală se întâmplă sub umbrela acelui scop comun.

Specialiștii norvegieni caută acum soluții pentru îmbunătățirea sistemului de educație care pare, așa cum e acum, la ani lumină distanță de ceea ce se întâmplă în școlile românești. „Eu sunt foarte entuziastă în ceea ce privește proiectele la școală. În acest fel elevii își pot răspunde la întrebări, dar, în același timp, acest lucru trebuie coroborat cu curricula.Și atunci trebuie să întrepătrunzi curricula cu interesele elevilor. De asemenea există grupuri în Norvegia care vorbesc despre școala viitorului. O școală care să ofere o învățare de profunzime, o școală în care să existe teme de studiu, nu materii”, crede May Britt Postholm. 

FOTOGRAFII DE DRAGOȘ SAVU

Acest material a fost realizat în cadrul proiectului Bursele Superscrieri/BRD pe tema educație, sub egida Premiilor Superscrieri, non-ficțiuni care schimbă lumea. Competiția anuală Premiile Superscrieri este o inițiativa a Fundației Friends For Friends, care promovează jurnalismul narativ și scrierea creativă în România.

În seria „AL TREILEA PĂRINTE” au mai apărut:

Al treilea părinte

Când AL TREILEA PĂRINTE devine agresor: „Vino, dracului, la catedră”

Când AL TREILEA PĂRINTE devine victima elevilor. „Peste ani, mă întâlnesc cu ei pe stradă...”

AL TREILEA PĂRINTE. Învățătoarea condamnată revine la clasă. „Copilul meu e cu psihicul la pământ”

AL TREILEA PĂRINTE. „Ai tracul pe care îl are un actor”. Viața neromanțată a unui profesor din România

Singurătatea profesorului român:de la autoritatea pierdută în clasă la locul pierdut în lume. AL TREILEA PĂRINTE

AL TREILEA PĂRINTE. De ce fac profesorii crize de furie

AL TREILEA PĂRINTE. „Teach for Romania” sau cum poate să iasă un copil sărac din ghetoul în care s-a născut

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • No comment!
    • Like 0
  • Anul acesta voi implini 35 de ani de cand sunt in invatamant iar entuziasmul meu a scazut constant mai ales in ultimii 10 ani.De ce? Pentru ca nu ma gandesc doar la salariul meu si la frustrarile generate de lipsa banilor pentru a putea trai decent ci si la sentimentul de inutilitate si marginalizarea traita intr-un sistem supus prea des unor schimbarile fara o finalitate clara si unde descoperi ca de fapt inainte era mai bine-vedeti de exemplu cele 60 de modificari ale Legii Educatiei si vesnicile incercari de reforma ale unor ministri de trista amintire ca de exemplu Adomnitei. Normal ca elevii trebuie sa primeze , competentele lor, interesele lor, dar daca multi din acestia sunt semianalfabeti si tot ce-si doresc este o diploma sau un ajutor de somaj? Munca intelectuala, lectura individuala sunt privite ca niste lucruri inutile, instinctele si calitatile native tinand loc-in conceptia multora- de efortul personal de autorealizare. Parintii strica foarte mult in ceea ce priveste educatia propriilor lor copii pentru ca transfera asupra acestora idealurile lor nerealizate si sunt lipsiti de multe ori de obiectivitatea necesara in evaluarea performantelor odraslelor lor.De fapt lipsa de cultura pe care o vedem la tot pasul in Romania, prostul gust, mitocania, smecheriile care inlocuiesc munca cinstita, sunt comportamente cotidiene intalnite si in clasa. Nu vreau sa generalizez, pentru ca sunt si multe exceptii ,dar nu acestea reprezinta din pacate starea cotidiana. Si mai sunt si multi profesori esuati in sistem, care nu stiu ce sa faca, cum sa relationeze, sa se faca utili dar care isi aroga diplome si adeverinte obtinute fara munca intr-un sistem superbirocratizat si in care onestitatea si moralitatea sunt din pacate din ce in ce mai mult exceptii. Am citit despre sistemul performant finlandez de invatamant in care este o mare onoare sa fii invatator sau profesor, si asta pentru ca asa este croita societatea respectiva.La noi, intr-o asemenea societate fara valori clare si fara moralitate, la ce sa te astepti? Eu continui sa-mi fac meseria asa cum cred mai bine, sa invat si de la elevii mei asa cum am invatat si de la profesorii de odinioara de la Facultatea de Filosofie pe care am absolvit-o si sa continui sa sper ca lucrurile se vor schimba intr-o buna zi pana cand nu va fi prea tarziu.
    • Like 2


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult