Din nou mă enervez auzind televiziunile cum anunță că, de la 1 august, se măresc salariile unora și ale altora, precum și cele ale profesorilor. Aude poporul și zice: „... băi, iar le măresc salariile la ăia...etc, etc". În realitate, mi se va mări salariul cu 100 lei, impozabili, jumătate acum, jumătate la Sfântu' Așteaptă, adică în decembrie 2017.
Și eu, care așteptam o dublare a salariului, cel puțin. De ce? Pentru că, a doua zi după ce luăm salariul, plătim facturi, taxe, impozite, rate, hârtie de xerox pentru fișe și teste, toner și altele, iar a treia zi nu mai avem decât de pâine.
Până luna viitoare, când o luăm de la capăt. Ce viață este asta?
Sigur, vor zice unii, nu aveți sindicate? Ba da, avem, dar liderii au înțelegeri cu partidele și nu cer decât puțintel, că, vezi-doamne, nu poate țara acum. Că nu e productivitate... Dar să fure ăia care ne conduc de 26 de ani cu milioanele, cum se poate? Aia nu ține de productivitate? De câte ori le zic eu celor de la sindicat: „Cereți, măi, o triplare a salariului, poate ni-l dublează ăștia" - se uită la mine chiorâș și-mi pun placa cu productivitatea.
Poate că ar participa și dascălii la o grevă serioasă, dacă ar aștepta astfel de măriri. Dar, la sume infinitezimale, plătibile la 2-3 ani, pentru ce să mai faci grevă? Ți-e lehamite! Ți-e lehamite când vezi că lideri mai mari și mai mici ai sindicatelor dascălilor suspină și acum după Ponta și ai lui, după ce li s-a dovedit impostura...
Ar zice alții că poți da meditații. Să nu creadă cineva că toți profesorii dau meditații. Procentul este sub 10%. Și numai în anumite medii. Cei care își iubesc meseria și vor să dea totul pentru elevi nu au timp de meditații. Pentru 4-6 ore, câte ai a doua zi, cam tot atâta timp te pregătești acasă: alegere metode de predare, compunere și alcătuire fișe de lucru, căutare printre site-urile web de profil a unor modele, simulări sau prezentări virtuale, alcătuire teste și corectarea lor, astfel încât, de multe ori, te apucă și miezul nopții. Cei care ne conduc ne vor săraci. Să ne poată controla mai ușor. Să ne poată manevra cum vor ei. Vezi foști colegi de-ai tăi, care lucrează în alte domenii, care nu au grija zilei de mâine. Niciun stres. Concedii pe dincolo. Vile. Mașină bună. Aceia glumesc: „Vezi dacă nu ți-a plăcut cartea?" Mda...
Am avut în acest an două întâlniri cu foști absolvenți de-ai mei. Una de 30 de ani, iar alta de 20 de ani, de la terminarea liceului. Toți, fără excepție, oameni realizați. Chiar și cei care nu făcuseră inițial o facultate erau acum licențiați.
Chiar dacă au mai avut probleme, o duceau bine cu toții. Meserii bune, servicii de invidiat. Looking good! Mi-a atras atenția discursul unei foste eleve care avea un business la nivel național. Spunea: „Soțul meu și cu mine am dat deja destul țării ăsteia. Ar cam fi timpul ca și țara asta să ne dea, acum!".
Cam asta îmi rămâne și mie de făcut. După ce am dat țării ăsteia generații întregi de oameni în care am investit muncă, competențe și mult, mult suflet, oameni care sunt acum softiști, doctori în astronomie, profesori, avocați, gaziști, oameni de afaceri sau simpli muncitori educați, întreb și eu: mie ce-mi dă țara asta?
Mă uit la foștii mei elevi, la întâlnirea de nu știu câți ani de la terminarea liceului. Sunt la fel de dezinhibați ca în liceu. Conștienți de propria lor valoare. Sunt ei înșiși. I-am întrebat: V-a folosit matematica predată de mine la ceva? Mi-au spus că da, le-a folosit la bacalaureat și la admiterea în facultate. În viață, nu au mai avut nevoie de ea, decât de operații simple, de măsurare și de regula de trei simplă. În schimb, au spus că au rămas cu metode de gândire logică pentru toată viața. Gândesc singuri acum și o fac eficient. Au luat de la noi și un fel de a fi, pe care eu îl numesc simplu, educație. Și, ceea ce este cel mai important, au rămas ei înșiși, lucru pe care l-am remarcat imediat și eu. Deci, cred că mi-am făcut treaba bine. Și o fac în continuare.
100 de lei... de bogdaproste
Despre salarizarea în învățământ, așa cum am trăit-o eu: când am terminat facultatea, pe timpul tovarășilor, am fost angajat ca profesor titular de matematică la liceu, cu un salariu de 2100 lei. Nu plăteam atâta la facturi, taxe și impozite, ca acum. În doi ani, aveam cam 2300 lei, în timp ce salariile cele mai mari, garantate de școala de partid, erau de circa 5000 lei. Puțin mai mult decât dublul venitului meu. După Revoluție, altor categorii sociale plătite din bani publici li se măreau consistent salariile, de câteva ori, până să ne arunce și nouă, dascălilor, câte ceva, simbolic. S-a ajuns, astfel, ca unii să aibă salarii mai mari de 5-6 ori decât profesorii. (Și niciunul dintre aceia n-ar fi avut curajul să dea examen la facultatea de matematică).
Până în acel an când, în ministeriatul domnului ministru Marga, am stat în grevă 5 săptămâni. Atunci, ni s-au mărit salariile cu circa 50%. Cine avea și consortul/consoarta în învățământ a fost nevoit, pe perioada grevei, să ceară pe la prieteni, pe la rude. Așa am ajuns și noi la primul împrumut bancar… pentru a putea trăi. Mai târziu, a fost votată în unanimitate de către Parlament o lege care ne mărea salariile cu 50%. N-a fost niciodată pusă în aplicare, grație unui prim-ministru care acum e anchetat.
După numeroase acțiuni în instanță, mulțumită sindicatului, ne-am câștigat aceste drepturi salariale, pe o perioadă limitată. Adică, a trebuit să ne judecăm cu statul, pentru niște drepturi pe care alții le primeau în mod natural. Dacă ne-ar fi dat banii aceia câștigați în instanță, conform sentințelor definitive, integral, am mai fi supraviețuit. Așa, a avut grijă statul român să ne fragmenteze sumele, de-a lungul a 5 ani de zile, (în unele cazuri, chiar mai mult), până s-a ales praful de banii aceia.
Alt reper a fost momentul în care un președinte de țară, care nu avea atribuții în acest sens, a cerut guvernului (care s-a executat imediat) să ne micșoreze salariile cu 25%. Care, și așa, erau minuscule. Chiar dacă, pentru a scoate țara din imposibilitatea de plată, exista o metodă mai simplă de făcut bani: impozitarea la sânge a averilor mari. Averi făcute, în marea lor majoritate, din contracte păguboase cu statul, sub ochii binevoitori ai statului, cu sprijinul unor legi strâmbe construite special în acest sens de către același stat. Măririle ulterioare de salarii în educație au fost mai mult formale. Niciodată, salariile noastre nu au mai avut, de atunci, aceeași valoare. Au fost vremurile în care, dascălii nu și-au mai putut onora ratele la bănci, pe care se chinuie și acum să le achite. Și încă mult timp de aici încolo.
Am ajuns, astfel, la mai bine de 30 de ani de muncă susținută, cam la același salariu de la începutul profesiei. Am tot sperat că statul își va arunca, vreodată, ochii și înspre noi, profesorii. Și mai sperăm, încă… Nu am înțeles niciodată la ce mai există în Constituție acel art. 47, alin (1): „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.” Dacă ar exista și la noi un avocat al poporului, poate... Ce va urma după o viață de dăruire pentru țara ta? Va urma o pensie și mai „decentă”, de circa 1200 lei, pe care nimeni nu-ți poate garanta că o vei primi. Cam asta-i!
Să ne bucurăm, așadar, de suta de lei primită. Bogdaproste! Și, revenind: ce-mi dă mie țara asta?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Totul e la timpul trecut. de ce ? pentru ca in trecut si dascalii erau altii, regulile invatamantului erau altele, nu existau discrepante intre celelalte domenii si invatamant, dar atunci nu se plangea nimeni,nu aveai tupeu, acum libertatea asta nu ne indeamna decat sa ne vaitam, sa cerem bani si conditii de munca avantajoase. de ce ? ce dam la schimb? cum educam copii, cum ii tratam in clasa, ii punem pe ei pe primul loc sau intram la cursuri cu gandurile aiurea la trecut sau la prezent... la banii din punga ?
Invatamant performant, dupa parerea mea, vom avea, cand vom da afara din structurile de conducere, politicul, care s-a instalat comod, ca la muma-sa in bucatarie si adopta logica prostului "Nu stiu nimic dar ma pricep la tot!".
Cei pe care i-a gasit acolo, profesori, directori, personalul auxiliar, sunt o cantitate neinteresanta pentru el, nu respecta nici o dogma, nici o regula, ci doar i se aduc ofrande ca unui cap luminat. Asta e una din bube.
Alta....invatamantul asa zis, gratuit, dar cu cerinte peste puterea parintilor, cu taxe ascunse, ar putea sa se transforme intr-un invatamant privat, dar cine isi asuma riscul acesta?
inca o problema caruia nu i se da importanta, pentru ca nu-si asuma nimeni riscul de a vedea peste 85% din profesori si copii cu rezultate sub 5, ar fi ca salariile sa se aplice in functie de performanta.
Iar aceasta performanta nu se face cu admiterea in facultati pe baza concusurilor de dosare, nu se face fara o triere la jumatatea liceului, examenu de admitere la incheierea clasei a X-a.
De aceste cateva lucruri (ele sunt mult mai multe) ar trebui sa ne vaitam, nu pentru ca salariile sunt mici. Fiecare e liber sa-si aleaga profesia aceasta dar sa fie constient ca banii nu sunt multi.
Directia tarii e sa avem generatii de tampiti, nu educatie adevarata. Profesorii se prefac ca predau si elevii se prefac ca invata. Dezastrul se vede la evaluarile nationale si bacalaureat.
Situatia actuala a analfabetismului functional e de zeci de ani, poate de sute. In romania s-a tolerat de multi ani cadre didactice nepotrivite, lovitul copilului la scoala, etc , cadrele didactice de acum au fost slab instruite de alte cadre didactice.
Ati mai avut niste postari legate de subiectul asta, ceva mai jos si eu nu am facut decat sa observ ca acele solutii cu 3 joburi sau cu eficientizari de costuri sunt solutii punctuale care pot imbunatati situatia temporar, dar care nu rezolva din punctul meu de bedere problema de ansamblu. Profesorul autor poate probabil sa incerce sa isi mai gaseasca 1 sau 2 side-job-uri, dar ceea ce spun eu este ca nu este normal sa ajunga in aceasta postura.
Daca aveti cunostinte apropiate cadre didactice (cum am eu) intrebati-i cati dintre colegii lor au dat spaga ( S P A G A sa vina sa predea copilului meu, eu care sunt contra spaga si care am cautat sa ajut cu extra joburi pe profesori) , spaga pt un post in invatamant. Eu am avut o surpriza .... fiecare cadru didactic cu care am discutat ( si vorbim de rude si prietene si foste colege de facultate, care sunt prin cateva judete) au spus la discutia respectiva ca aprox. jumatate din colegi sunt asa, si le e rusine de nesimtirea colegilor spagari. Spagarii se remarca usor: neglijeaza orele, sunt cei ce asteapta apoi atentii de la parinti, ce au incercat sa copie la titularizare, care au luat note de sub 5 a titularizare ( si acestea sunt publice, pe net, m-am uitat acum un an sa vad ce note au gost pe zona mea si.....m-a uimit, astia cum au luat diploma de facultate??? cand la titularizare au note de 3 si 4?? ). Daca li se maresc salariile, vor fi si mai multi cu spaga pt un post comod, din care nu ii da nimeni afara, de care isi bat joc, mai degraba sa taie bugetul de la facultatile private ca au produs niste nulitati ce nu isi gasesc loc decat prin invatamant.... ca nu, in privat nu rezista.
Astazi in Ro sunt alte solutii pt educarea copiilor: scoala privata, scoala online, homeschooling, meditatii. Eu am optat deocamdata sa lucram in paralel extra cu copilul, asta in loc de meditatii ( ne luam concedii alternativ) si ne inspiram din programele scolare ale tarilor nordice. Cu tristete si resemnare o spun ca astazi, romania are nevoie sa fie indepartata complet generatia de profesori universitari care formeaza viitorii profesori, sa schimbe programa si modul de lucru individualist si competitiv, sa se scoata caligrafie, teste, competitie, concursuri, manuale si caiete alternative ( apropos, firmele dau comision la invatatoare sa predea dupa manualul si caietul suplimentar produs, sa intre firma x-ulescu in clasa sa propuna copiiilor sa le vanda cana cu poza lor si pixuri de nu stiu care, si asta an de an). Si inca la fiica mea e usor ca am schimbat complet sistemul ( privat nu ne permiteam, cea mai ieftina scoala privata gasita de mine era 400 euro pe luna si e departe de unde locuim), dar vai, am prietene ce sunt disperate ca la 8-9 ani copilul are de scris cateva pagini si incepe sa somatizeze boli si sa fie stresat la scoala si plange ca nu a apucat sa se mai joace... Asa ca noi am ales o schimbare completa a sistemului, drastica pentru multi.
dublarea salariilor? poate "dublata" de cresterea pe putin "dubla" a calitatii actului de invatamint...
si sincer, dublarea salariilor ar fi urmata de renuntarea sistemului de meditatii, asa brusc? sa dispara brusc venitul neimpozabil???
hai sa fim seriosi !
dar de o dublare a salariilor impreuna cu incriminarea ca evaziune fiscala a meditatiilor cu pedepse intre 5-10 ani cu executare fara posibilitate de eliberare conditionata . e ok asa?