Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Am fost să îmi fac analizele și am întâlnit o asistentă de 70 de ani care mi-a spus că are un ac magic. Magia era însă în altă parte

Analize de sânge

Fotografie generică. Profimedia Images

Despre mitul "avem o problemă cu resursa umană, nu găsim oameni", puțin pe ocolite.

Ieri dimineață ne-am dus la analize. Ceva coadă, marea majoritate a celor de la rând erau persoane în vârstă. De pe stradă, o doamnă pe la 70 de ani, puțin aplecată de spate, venea glonț spre clinică. Nu s-a așezat la coadă, ci a intrat la fel de glonț înăuntru.

- Lucrează aici.

- O fi contabila, am răspuns.

Intrăm, se verifică programările, se pregătesc actele. Apare doamna de 70 de ani, acum îmbrăcată în uniformă de asistentă. Preia fiecare persoană, cu acte cu tot, și o invită în camera de recoltare.

Ne vine rândul. Primul intră Razvan, pe care îl întreb când termină dacă a fost ok. Avem noi codul nostru, pentru că la mine se lasă mereu cu vânătăi mari, după încercări multiple.

În timpul acesta, doamna asistentă îmi indică scaunul pe care să-mi las haina, apoi mă invită pe cel de recoltare și îl laudă pe Răzvan:

- N-a leșinat, a fost cuminte.

Eu îmi încep ritualul: mâna dreaptă, vena de la încheietura degetului mare...

- Aveți încredere, lăsați mâna asta (stânga) aici. Am un ac magic.

- Dar știți, mâine mă duc la o conferință și chiar n-aș vrea să...

- Aveți încredere.

Din 1997, când eram în spital și mi se recolta sânge de 3-4 ori pe zi, nu a mai reușit cineva să-mi ia sânge din mâna stângă, ba chiar dintr-un loc despre care uitasem complet că e bun pentru așa ceva. În toți acești ani, recoltarea a fost un chin.

- O să se vadă locul, dar nu se învinețește, mi-a spus asistenta. V-am spus că am un ac magic.

- Nu e acul, doamnă, e mâna. N-are acul nicio treabă aici.

- Știu, dar așa le spun copiilor. Pentru ei am un fluturaș. Ca grosime, e la fel, doar că e mai scurt. Când nu mai am fluturași, folosesc tot ac dintr-ăsta. Mămicile mă ceartă că nu pun fluturaș, unele mă și reclamă. Dar acul e la fel de gros. Și atunci le spun copiilor povestea cu acul magic.

- Mâinile sunt magice, doamnă.

Au trecut ceva timp de la recoltare. Nici măcar nu se vede locul. Nu mă doare, nu mă ustură.

* * *

Problema cu resursa umană este, de fapt, problema cu resursele umane. Avem oameni, unii chiar foarte buni. Pricepuți, empatici, dedicați. Sunt un capital uriaș pe care nu îl folosim. Nu știu când, de ce și unde s-a născut mitul că cei în vârstă (40-50 ani) sau mai în vârstă (60 de ani) nu sunt buni. Că nu muncesc. Că nu vor. Că nu pot. Multe nu-uri.

Problema cu resursa umană este că fiecare "nu" este un altfel de "da". Nu e bun omul acolo? Da, e bun dincolo. Nu se pricepe la asta? Da, se pricepe la altceva. Nu știe? Da, învață. Nu poate? Da, poate altceva.

Și vă rog mult, nu mă luați cu "ăsta e un caz izolat". Fiecare astfel de caz e izolat și va rămâne izolat atât timp cât cei responsabili decid să izoleze oameni dornici să muncească. Oameni care sunt mulți, incredibil de mulți.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pănă la un punct, aveţi dreptate.
    Dincolo de acel punct intervine şi transferul de cunoştinţe între generaţii. Acest transfer, din păcate, nu mai funcţionează de câteva decenii.

    Poate, dacă s-ar analiza această „ruptură”, s-ar rezolva şi problema „bătrânilor utili”. Este natural şi de bun simţ ca, la un moment dat, să faci un pas lateral şi să laşi noua generaţie să preia conducerea. Aşa funcţionează viaţa!
    • Like 2


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult