Mărirea salariilor profesorilor nu va crește calitatea învățământului

Foto - Inquam Photos/ Octav Ganea

Profesorii au intrat în grevă. O manifestare de amploare care are miză, e închegată, consistentă și îndreptățită. Asta înseamnă o mișcare adevărată de protest în democrație, revendicările trebuie să fie clare, fără floricele populiste și idei abstracte. Profesorii doresc majorarea salariilor cu 25%, clar, concret și la obiect.

S-a folosit, ca material de propagandă al acestei solicitări, cazul profesorului debutant care câștigă 2500 de lei. S-au analizat nevoile lui, s-a făcut comparație cu venitul unui casier la supermarket și al unui șofer de Uber și s-a tras concluzia că e jignitor pentru un profesor să câștige cât un casier sau cât un șofer. Cred că este profund nepoliticos să fie umilite alte categorii sociale de oameni care muncesc, ar trebui să ne amintim că tocmai în pandemie, când profesorii au stat acasă luni de zile, casierii și șoferii de Uber au muncit din greu expunându-se infectării și asigurându-ne nouă tuturor servicii esențiale. Ideea asta că un salariat e plătit după nevoi e de domeniul utopiei, fiecare consideră că ce face el e important și are nevoi nelimitate. Iar în ceea ce privește veniturile medii din învățământ acestea sunt de peste 4000 de lei, deci există profesori care câștigă 5.000-6.000 de lei ca să echilibreze salariile debutanților. 

În condițiile în care se va face o creștere procentuală a salariilor din învățământ debutanții vor câștigă cel mai puțin la salariu. Mai mult, sindicaliștii din învățământ au spus că plata cadrelor didactice trebuie să fie în funcție de vechime și grade didactice, nimic despre performanțe. Dacă se introducea criteriul performanței poate avea și debutantul șansa să câștige mai mult, în condițiile astea el va rămâne să aștepte ani de zile să ajungă la veniturile seniorilor. Deci cazul profesorului debutant a fost folosit la derută pentru că miezul grevei constă în mărirea salariilor mari, celor cu posturile sigure, acoperiți de vechime și grade didactice. S-a vorbit foarte mult despre importanța meseriei de profesor, despre faptul că nimeni și nimic n-ar exista în țara asta fără acești oameni. Foarte mulți dintre cei care s-au exprimat au fost profesori absolvenți de facultăți umaniste și au avut tendința de a deveni patetici. Dacă privim realist problema adevărul e că toți debutanții sunt plătiți foarte prost, nu numai profesorii, și vorbesc aici de cei cu studii superioare ca să comparăm mere cu mere, și un inginer sau un economist debutant, angajați la stat, iau tot un salariu foarte mic. Dacă tot se solicită mărirea salariilor debutanților atunci să se facă asta pentru toată lumea, așa e just.

Dacă e să vorbim despre calitatea învățământului românesc toată lumea a de acord că aceasta e dezastruoasă. Testele PISA ne-au arată cât de jos suntem și ce e mai grav nu avem nici speranța că lucrurile se vor îmbunătăți. Profesorii fac apel la redarea demnității, e un fel de nou slogan, o nouă țintă. Tot ei spun că profesorii capabili au fost atrași către alte joburi și în cadrul corpului profesoral de astăzi au rămas cei mai slabi. Din păcate demnitatea și-au pierdut-o singuri, începând cu tot sistemul uriaș de meditații particulare, cu lipsa de interes pentru orele de la școală, și trebuie să și-o recapete singuri. Nu văd nicio șansă în direcția asta pentru că structura administrativă a învățământului e putredă în măduva ei. Promovări pe criterii politice, bârfe de cancelarie, bisericuțe, trafic de influență, orgolii prostești, corupție, cadouri, atenții, amenințări, aroganțe ieftine, toate lucrurile astea nu vor dispărea peste noapte. Spunea cineva că imediat după ce vor primi salariile mărite se va vedea performanța în educație. Nu crede nimeni așa ceva, nu e ca și cum ai avea un buton pe care să apeși și totul se va lumina. Profesorii mai cred că pentru situația asta de vină sunt copiii și părinții lor. Copiii că se droghează, că sunt violenți, că sunt obraznici, iar părinții că-i cocoloșesc, că sunt prea bogați, că sunt tupeiști, impertinenți. 

În calitate de profesori, de oameni care lucrează cu elevii, profesorii ar trebui să aibă mai multă înțelegere pentru copii, până la urmă ei n-au nicio vină într-o societate construită de adulți. S-au luat câteva cazuri izolate de elevi problematici și s-a generalizat cu inconștientă. S-a ajuns până acolo încât dacă s-a întâmplat un eveniment nefericit în Serbia au început să fie acuzați elevii din România. Eu nu văd nicio dragoste de copii, nicio dragoste de meserie , nici măcar un minim respect. În ceea ce privește faptul că sunt părinți bogați și întrec cu mult nivelul lor material ar trebui să înțeleagă că așa funcționează o societate capitalistă. Ei ar trebui să știe lucrul asta primii și să-i pregătească pe copii pentru lumea de azi.

Am auzit că profesorii de la un renumit liceu din București au hotărât să-l invite pe Dan Puric să le vorbească copiilor despre adolescență. Nu știu ce calificare are domnul Puric să vorbească despre adolescență, doar că a trecut și el prin ea, însă știu că pe lângă faptul că a semnat în perioada respectivă un angajament cu Secu astăzi e considerat un agent de influență al Rusiei. Mă întreb ce au învățat cei care au fost la conferința lui, să critice democrația de azi, să-și dorească ieșirea din NATO și UE, să susțină intrarea în imperiul pravoslavnic al Rusiei ? Marea majoritate a profesorilor privesc în trecut și doresc înăsprirea măsurilor de coerciție împotriva elevilor și cenzurarea părinților cu privire la actul educațional. Doresc în fapt întoarcerea la sistemul de învățământ din comunism, atunci când ei s-au format ca elevi, la regimul drastic și autoritar. Chiar citeam un articol scris de un tânăr profesor care vorbea de autoritatea de la catedră. 

Tânărul respectiv cred că n-a fost în viața lui într-o școală din occident sau într-o universitate, să vadă relația dintre elev și profesor sau student și profesor. Sau dacă a fost, a cheltuit banii de pomană, pentru că n-a înțeles nimic. Nu e vorba de nicio autoritate, între profesor și elev e o comunicare, o încredere, un respect. Nu numai elevul trebuie să respecte profesorul dar și profesorul trebuie să respecte elevul. La noi lucrurile astea sunt de domeniul fanteziei. La noi se vorbește de autoritate. Evident că sunt și sancțiuni și pedepse, însă totul pornește de la o atmosfera relaxată, de respect reciproc. Nu cred că se dorește întoarcerea în trecut pentru o miza politică, cred că e vorba doar de comoditate, de rezistență la schimbare, de o neînțelegere a situației de azi. Sunt atacate legile care sunt în armonie cu reglementările europene și protejează elevii în fața abuzurilor, sunt considerate prea permisive, ele sunt responsabile de rezultatele slabe ale elevilor la învățătură. În mod normal lucrurile astea ar trebui înțelese, integrate și aplicate. Aș dori să mai spun că în România sunt puțin peste 200.000 de profesori la peste 3 milioane de elevi plus încă un număr dublu de părinți.

Faptul că industria meditațiilor a proliferat atât de tare, că sunt mulți părinți care optează pentru școli particulare, că a apărut categoria emigranților pentru o școală mai bună pentru copii, ar trebui să fie semnale de alarmă pentru cei care sunt responsabili de educația din învățământul românesc. Fără îndoială că există profesori dedicați și profesori nepotriviți, nu se poate face o distincție între ei decât prin evaluarea muncii lor. În toate meseriile există așa ceva, fiecare răspunde de munca pe care o face, nu e ceva nou sau deosebit. Cum se poate altfel separa grâul de neghină ? Să se plătescă profesorii diferențiat în funcție de performanță, asta e reforma de care are nevoie învățământul românesc.

Ceea ce pot spune cu siguranță acum, după ce am citit o grămadă de articole și luări de poziție ale profesorilor și sindicatelor, este că o mărire de salariu a cadrelor didactice, justificată până la urmă, nu va crește calitatea învățământului românesc. Iar lucrul acesta e cel mai trist.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp