Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Mărirea salariilor profesorilor nu va crește calitatea învățământului

Protestul profesorilor - 3o mai

Foto - Inquam Photos/ Octav Ganea

Profesorii au intrat în grevă. O manifestare de amploare care are miză, e închegată, consistentă și îndreptățită. Asta înseamnă o mișcare adevărată de protest în democrație, revendicările trebuie să fie clare, fără floricele populiste și idei abstracte. Profesorii doresc majorarea salariilor cu 25%, clar, concret și la obiect.

S-a folosit, ca material de propagandă al acestei solicitări, cazul profesorului debutant care câștigă 2500 de lei. S-au analizat nevoile lui, s-a făcut comparație cu venitul unui casier la supermarket și al unui șofer de Uber și s-a tras concluzia că e jignitor pentru un profesor să câștige cât un casier sau cât un șofer. Cred că este profund nepoliticos să fie umilite alte categorii sociale de oameni care muncesc, ar trebui să ne amintim că tocmai în pandemie, când profesorii au stat acasă luni de zile, casierii și șoferii de Uber au muncit din greu expunându-se infectării și asigurându-ne nouă tuturor servicii esențiale. Ideea asta că un salariat e plătit după nevoi e de domeniul utopiei, fiecare consideră că ce face el e important și are nevoi nelimitate. Iar în ceea ce privește veniturile medii din învățământ acestea sunt de peste 4000 de lei, deci există profesori care câștigă 5.000-6.000 de lei ca să echilibreze salariile debutanților. 

În condițiile în care se va face o creștere procentuală a salariilor din învățământ debutanții vor câștigă cel mai puțin la salariu. Mai mult, sindicaliștii din învățământ au spus că plata cadrelor didactice trebuie să fie în funcție de vechime și grade didactice, nimic despre performanțe. Dacă se introducea criteriul performanței poate avea și debutantul șansa să câștige mai mult, în condițiile astea el va rămâne să aștepte ani de zile să ajungă la veniturile seniorilor. Deci cazul profesorului debutant a fost folosit la derută pentru că miezul grevei constă în mărirea salariilor mari, celor cu posturile sigure, acoperiți de vechime și grade didactice. S-a vorbit foarte mult despre importanța meseriei de profesor, despre faptul că nimeni și nimic n-ar exista în țara asta fără acești oameni. Foarte mulți dintre cei care s-au exprimat au fost profesori absolvenți de facultăți umaniste și au avut tendința de a deveni patetici. Dacă privim realist problema adevărul e că toți debutanții sunt plătiți foarte prost, nu numai profesorii, și vorbesc aici de cei cu studii superioare ca să comparăm mere cu mere, și un inginer sau un economist debutant, angajați la stat, iau tot un salariu foarte mic. Dacă tot se solicită mărirea salariilor debutanților atunci să se facă asta pentru toată lumea, așa e just.

Dacă e să vorbim despre calitatea învățământului românesc toată lumea a de acord că aceasta e dezastruoasă. Testele PISA ne-au arată cât de jos suntem și ce e mai grav nu avem nici speranța că lucrurile se vor îmbunătăți. Profesorii fac apel la redarea demnității, e un fel de nou slogan, o nouă țintă. Tot ei spun că profesorii capabili au fost atrași către alte joburi și în cadrul corpului profesoral de astăzi au rămas cei mai slabi. Din păcate demnitatea și-au pierdut-o singuri, începând cu tot sistemul uriaș de meditații particulare, cu lipsa de interes pentru orele de la școală, și trebuie să și-o recapete singuri. Nu văd nicio șansă în direcția asta pentru că structura administrativă a învățământului e putredă în măduva ei. Promovări pe criterii politice, bârfe de cancelarie, bisericuțe, trafic de influență, orgolii prostești, corupție, cadouri, atenții, amenințări, aroganțe ieftine, toate lucrurile astea nu vor dispărea peste noapte. Spunea cineva că imediat după ce vor primi salariile mărite se va vedea performanța în educație. Nu crede nimeni așa ceva, nu e ca și cum ai avea un buton pe care să apeși și totul se va lumina. Profesorii mai cred că pentru situația asta de vină sunt copiii și părinții lor. Copiii că se droghează, că sunt violenți, că sunt obraznici, iar părinții că-i cocoloșesc, că sunt prea bogați, că sunt tupeiști, impertinenți. 

În calitate de profesori, de oameni care lucrează cu elevii, profesorii ar trebui să aibă mai multă înțelegere pentru copii, până la urmă ei n-au nicio vină într-o societate construită de adulți. S-au luat câteva cazuri izolate de elevi problematici și s-a generalizat cu inconștientă. S-a ajuns până acolo încât dacă s-a întâmplat un eveniment nefericit în Serbia au început să fie acuzați elevii din România. Eu nu văd nicio dragoste de copii, nicio dragoste de meserie , nici măcar un minim respect. În ceea ce privește faptul că sunt părinți bogați și întrec cu mult nivelul lor material ar trebui să înțeleagă că așa funcționează o societate capitalistă. Ei ar trebui să știe lucrul asta primii și să-i pregătească pe copii pentru lumea de azi.

Am auzit că profesorii de la un renumit liceu din București au hotărât să-l invite pe Dan Puric să le vorbească copiilor despre adolescență. Nu știu ce calificare are domnul Puric să vorbească despre adolescență, doar că a trecut și el prin ea, însă știu că pe lângă faptul că a semnat în perioada respectivă un angajament cu Secu astăzi e considerat un agent de influență al Rusiei. Mă întreb ce au învățat cei care au fost la conferința lui, să critice democrația de azi, să-și dorească ieșirea din NATO și UE, să susțină intrarea în imperiul pravoslavnic al Rusiei ? Marea majoritate a profesorilor privesc în trecut și doresc înăsprirea măsurilor de coerciție împotriva elevilor și cenzurarea părinților cu privire la actul educațional. Doresc în fapt întoarcerea la sistemul de învățământ din comunism, atunci când ei s-au format ca elevi, la regimul drastic și autoritar. Chiar citeam un articol scris de un tânăr profesor care vorbea de autoritatea de la catedră. 

Tânărul respectiv cred că n-a fost în viața lui într-o școală din occident sau într-o universitate, să vadă relația dintre elev și profesor sau student și profesor. Sau dacă a fost, a cheltuit banii de pomană, pentru că n-a înțeles nimic. Nu e vorba de nicio autoritate, între profesor și elev e o comunicare, o încredere, un respect. Nu numai elevul trebuie să respecte profesorul dar și profesorul trebuie să respecte elevul. La noi lucrurile astea sunt de domeniul fanteziei. La noi se vorbește de autoritate. Evident că sunt și sancțiuni și pedepse, însă totul pornește de la o atmosfera relaxată, de respect reciproc. Nu cred că se dorește întoarcerea în trecut pentru o miza politică, cred că e vorba doar de comoditate, de rezistență la schimbare, de o neînțelegere a situației de azi. Sunt atacate legile care sunt în armonie cu reglementările europene și protejează elevii în fața abuzurilor, sunt considerate prea permisive, ele sunt responsabile de rezultatele slabe ale elevilor la învățătură. În mod normal lucrurile astea ar trebui înțelese, integrate și aplicate. Aș dori să mai spun că în România sunt puțin peste 200.000 de profesori la peste 3 milioane de elevi plus încă un număr dublu de părinți.

Faptul că industria meditațiilor a proliferat atât de tare, că sunt mulți părinți care optează pentru școli particulare, că a apărut categoria emigranților pentru o școală mai bună pentru copii, ar trebui să fie semnale de alarmă pentru cei care sunt responsabili de educația din învățământul românesc. Fără îndoială că există profesori dedicați și profesori nepotriviți, nu se poate face o distincție între ei decât prin evaluarea muncii lor. În toate meseriile există așa ceva, fiecare răspunde de munca pe care o face, nu e ceva nou sau deosebit. Cum se poate altfel separa grâul de neghină ? Să se plătescă profesorii diferențiat în funcție de performanță, asta e reforma de care are nevoie învățământul românesc.

Ceea ce pot spune cu siguranță acum, după ce am citit o grămadă de articole și luări de poziție ale profesorilor și sindicatelor, este că o mărire de salariu a cadrelor didactice, justificată până la urmă, nu va crește calitatea învățământului românesc. Iar lucrul acesta e cel mai trist.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • De 18 ani avem in scolile si universitatile noastre un SIMULACRU de "asigurare a calitatii educatiei" introdus prin OUG 75-2005 - o colectie de grave erori conceptuale, numeroase aberatii, confuzii si lacune - care, aplicata de trist celebrele ARACIS si ARACIP, doar a creeat o inutila si monstruoasa birocratie (respinsa de cvasitotalitatea profesorilor) si a consumat imense fonduri bugetare, fara sa genereze mult dorita si asteptata CALITATE a actului educational! Generand in plus si numeroase conflicte de interese sau in justitie !!
    NON-CALITATEA educatiei in Romania este evidenta tuturor celor implicati fiind frecvent prezentata pertinent de massmedia si social media... Precum si contrazicand definitia sui-generis dar diletanta transmisa de promotorii ARACIS si ARACIP: "asigurarea calitatii = a face CA CAlitatea sa fie sigura!" demonstrand astfel INEFICIENTA crasa a acestor institutii....
    Spre surprinderea mea, desi am prezentat in timp util Comisiilor pentru invatamant din Parlament - cu confirmari de primire - DOUA SOLUTII pentru curmarea simulacrului, membrii acestora au aprobat "solutia" smechereasca a juristilor conceptori din Ministerul Educatiei constand in ...abrogarea OUG 75-2005 (in Dispozitii finale ale ambelor proiecte) dar cu ... preluarea ad literam (copy-paste) a celor mai importante dispozitii din OUG 75-2005 in ambele noi proiecte!!!...Aceasta decizie inseamna ca simulacrul si ineficienta vor continua inca alte decenii...
    In plus, majorarea salariilor personalului din invatamant poate contribui doar foarte putin la dezvoltarea calitatii actului educational, intrucat aceasta CALITATE trebuie mai intai sa fie construita pas cu pas si in echipa conform principiilor si instrumentelor Managementului calitatii, de care autorii OUG 75-2005 nu au dorit sa tina cont, considerand IN MOD ERONAT SI DILETANT ca simplele evaluari institutionale, interna si externa, ar dezvolta calitatea acestora!
    Principiul britanic "I DO NOT BELIEVE IN THE COLLECTIVE WISDOM OF INDIVIDUAL IGNORANCIES" se confirma si la noi ...
    • Like 0
  • Un amalgam de idei,aparent logice,dar in final consider ca ati avut parte de profesori asa cum ii zugraviti dumneavoastra,lipsiti de competente. N-ati inteles nimic din revendicarile profesorilor,v-ati cantonat doar pe marirea de salariu si ati ingrosat doar partile negative dintr-un procent relativ scazut de cadre didactice.
    • Like 2
  • Tot respectul pentru profesori!
    E normal să ceară salarii mai mari, dacă se compara cu șoferii sau casierii.
    Nu cred că merită toți.
    Eu am ieșit inginer in 1985, debutant, stagiar, aveam 2400 lei salar. Nu m-am comparat cu nimeni, era degeaba.
    Acum am 62 de ani, lucrez in sectorul privat, ăla care produce bani pentru toți bugetarii - polițiști, profesori, doctori, birocrați din primării, prefecturi, guvern, parlament, pensionari- din 2002.
    Am salariu 3800 net, vechime 37 ani, din care 21 in sectorul privat - 15 ani am lucrat la stat, 4 între 85-90, restul între 90-2002 la o fabrica de stat.
    Nu spun ca salariul e mic sau mare, mă întreb câți salariați din privat au 3800.
    Guvernul si UE vor să crească salariul minim la banii ăștia, e grozav, dar multi investitori vor închide sau vor reduce personalul. Nu-și pot permite.
    Dacă scade numarul cotizantilor reali la buget și creste numărul asistaților....ce urmeaza?
    Ni se tot spune că salariile mărite la bugetari vor duce la contribuții mai mari la buget. Păi, astea tot din sectorul privat provin. Că bugetarii nu produc plusvaloare.
    • Like 3
    • @ Dan Marius Serbanescu
      Problema în economia românească este că produce prea puțin în țară, consumul făcându-se în principal din import. Iar cheltuielile în secorul bugetar sunt exagerate, în special pentru că sunt multe instituții (li s-a pierdut șirul) care nu-și justifică activitatea, decât prin birocrația care se promovează la nivel de stat și chiar la nivelul UE. Ar fi necesară o reformă adâncă, dar cine s-o facă?
      Însă nu e corect să privim lucrurile cum că doar privații produc plusvaloare iar bugetarii sunt un fel de paraziți. E adevărat că dacă n-ar fi sectorul privat n-ar putea fi susținuți bugetarii. Dar e la fel de adevărat că nici fără bugetari nu poate exista o viață economico-socială normală. Fiecare firmă privată sau instituție de stat furnizează niște produse sau servicii necesare clienților săi. Singura diferență între firmele private și instituțiile bugetare este că în cazul privaților avem o relație directă între prestator / vânzător și clienții săi, în timp ce la bugetari serviciile sunt organizate și planificate la nivel național, iar plata se face tot la nivel național, dar indirect, prin intermediul sumelor colectate la bugetul de stat. În rest, lucrurile stau exact la fel. Și instituțiile de stat prestează servicii strict necesare populației de tipul: sănătate, educație, apărare, ordine publică și siguranță națională, intervenții în situații de urgență, justiție, administrație etc. Dar o problemă există și pentru aceasta este nemulțumită populația: statul ”își trage spuza pe turta lui”, mărind discreționar numărul de instituții, de angajați și nivelul de salarizare al acestora, Plus că nu stimulează valoarea profesională, ci merge pe pile. Plus că se fură din sistem cât se poate. Acestea sunt evident niște probleme uriașe din cauza cărora România nu a reușit să dea înainte din punct de vedere economico-social. Dar să nu negăm și ce e corect, adică principiul că bugetarii NU sunt paraziți, sau asistați sociali, fiindcă și ei desfășoară o muncă de multe ori stresantă, epuizantă și fără satisfacții salariale prea mari; vezi cazul profesorilor, dar nu numai. În România singura categorie care trăiește efectiv pe spinarea celor care muncesc o reprezintă asistații sociali. Ei primesc o sumă (mare-mică nu despre asta e vorba) pentru care NU prestează nicio muncă. Dar am spus asta ca simplă informare. Nu am nimic cu asistații sociali, dacă situația lor e reală și nu simulată. Orice societate civilizată are grijă întotdeauna de cei care sunt defavorizați de soartă. Așa e uman și corect. Dar revin, bugetarii muncesc, prestează servicii și nu trăiesc pe spatele nimănui, ci pe munca lor, la fel ca privații. A spune că bugetarii trăiesc pe spinarea privaților, e totuna cu a spune că firma privată X trăiește pe spinarea clienților săi. Credeți cumva că profesorii, de exemplu, primesc bani degeaba? Dacă dădeați copilul la o școală privată, vedeați cât costă efectiv actul educațional. Și înțelegeați că și școala privată produce plusvaloare și aduce profit acționarilor. Dacă angajați o firmă de pază și protecție - care costă bani - atunci realizați că nici Poliția / Jandarmeria / etc / etc nu prestează gratis, ci sunt plătiți și ei, de la buget, prin taxele populației. Cum nu credeți că școala privată sau firma de pază etc etc trăiește pe spatele altor privați, normal ar fi să credeți că nici instituțiile respective bugetare nu trăiesc pe spatele nimănui. Nu mai cădeți în capcana întinsă de Băsescu, care a reușit să bage ”dihonie” între categoriile sociale, pe te miri ce motive.
      P.S. Pe lângă cele expuse mai sus, mai există și cazuri în care privații trăiesc prestând servicii sau furnizând produse către instituțiile bugetare. În logica asta ar trebui să considerați că acei privați trăiesc ”pe spatele” bugetarilor. Gândiți-vă numai la câteva mărunte exemple: furnizarea de echipamente de birotică și comunicații, consumabile (hârtie, toner), mobilier, materiale de construcții, autoturisme, amenajări interioare, instalații de încălzire / climatizare etc etc etc. Cu banii de la buget se licitează către firmele private tot: de la cele mai mărunte lucruri, până la marea infrastructură. Dacă faceți un efort de imaginație o să rămâneți uimit de proporția în care bugetul ”dă de mâncare” firmelor private. Și mă refer la situațiile corecte și legale, nu la actele de corupție. Așa că lăsați-o mai ușor cu ”bugetarii nu produc plusvaloare”, că e total greșit. În realitate, economia ”se învârte”, adică toate firmele / instituțiile oferă bunuri sau servicii către clienții lor și beneficiază de bunuri sau servicii de la furnizorii lor. Privați și bugetari, toți deopotrivă.
      • Like 1
  • Autorul articolului a citit, se pare, inutil , diverse opinii despre situația dramatică a profesorilor din România!
    Este cel mai slab material pe care l-am citit în ”Republica”!
    Abundă un amestec de aspecte, de la evaluare și competențe , până la acuze de patetism (?!?!) al dascălilor umaniști care surprind neplăcut în paginile „Republicii”!
    • Like 4
  • Ba da. Pentru ca va atrage oameni bine pregatiti sau va face oameni bine pregatiti sa ramana.
    • Like 3
  • Ana Gia Ana Gia check icon
    Exact ce ziceam si eu…marire de salariu in functie de performante pt ca altfel salariile se tot maresc, profesorii nu isi fac treaba ca sa dea si meditatii si educatia ramane praf.
    • Like 1
    • @ Ana Gia
      Plata după performanțe în învățământ.... E ușor de spus dar greu de făcut. Nu știu să se facă asta nici în alte țări mai evoluate ca a noastră. Dar salariile bune vor face sistemul mai atractiv, deci va exista o concurență mai mare pentru intrarea în sistem și deci va crește calitatea cadrelor didactice. Mai simplu așa decât plata după performanțe, care sunt greu de definit. Fiindcă ce reprezintă o performanță mai mare pentru un profesor: să ai, la un liceu de prestigiu, o clasă cu elevi foarte buni care obțin oricum rezultate foarte bune la examene sau dimpotrivă, să primești la țară o clasă de analfabeți și copleșiți de sărăcie și să realizezi imposibilul, adică să-i faci măcar să citească și să socotească corect? Cum am putea stabili niște criterii obiective care să evalueze aceste lucruri? Noi românii vorbim ușor de tot felul de principii fanteziste, cum ar fi acesta cu plata după performanțe, dar la punerea în practică observăm că ”teoria ca teoria, dar practica ne omoară”.
      • Like 3
    • @ Dan Cojocaru
      In SUA, scolile primesc bani in fuctie de rezultate. Si eu cred ca unele scoli ar trebuii premiate pentru buna performanta. Deobicei directorul scolii impune anumite standarte.
      • Like 0
  • Mihai check icon
    Dupa marirea salariilor calitatea educatiei nu va creste peste noapte dar cu siguranta nu va scadea. Cat timp salariile sunt mici, plecarile din sistem vor continua si vor fi in mare parte din categoria angajatilor competenti care isi vor putea gasi un loc de munca mai bine platit in alt domeniu.
    • Like 3
  • Folosind un limbaj din logica matematică, pot spune așa: pentru creșterea calității în învățământul românesc, creșterea salariior profesorilor e o condiție NECESARĂ, dar NU e și SUFICIENTĂ. Adică slarizarea decentă e condiția inițială. Apoi trebuie neapărat să urmeze și alte măsuri, fiindcă într-adevăr învățământul românesc a ajuns la un nivel jalnic. Are o putreziciune sistemică și e greu de construit o strategie pentru revenire. Dar în fond ăsta e cazul întregii societăți românești iar noi nu trebuie să ne dăm bătuți în dorința de mai bine.
    Despre plata profesorilor după performanțe s-a mai vorbit. S-a vorbit, că, pe bună dreptate, e greu să analizezi obiectiv (și fără a ajunge la nedreptăți) competența și performanțele unui profesor. Poți vedea aceste lucruri subiectiv, dar e greu spre imposibil să elaborezi un sistem de criterii obiective în acest sens. Nu numai la noi, ci în orice stat, oricât de evoluat.
    În legătură cu Dan Puric, aici autorul e subiectiv (deși are impresia că e obiectiv) și eu NU sunt de acord cu el. Dan Puric, deși a semnat un angajament cu Secu (la vârsta aia de 17 ani nici nu realizezi ce presupune asta și e greu să ții piept ”balaururlui”) totuși nu pare că a dat și informații, manifestând, chiar conform mențiunilor Securității, ”RETICENȚE” în a oferi informații, motiv pentru care la scurt timp a fost și abandonat. Omul are și un verdict de NECOLABORARE cu Securitatea din partea CNSAS. În legătură cu presupuse acțiuni de influență pro-ruse, asta cred că e o bazaconie. Iarăși autorul prezintă subiectivismul său, vulnerabil la propagandă, ca fiind ceva obiectiv. Eu știu că Dan Puric e un PATRIOT, un NAȚIONALIST. Dacă are ceva derapaje, exagerări, acestea sunt mai degrabă înspre concepțiile legionare, deci de dreapta, nicidecum nu e favorabil sistemului dictatorial și imperialismului rusesc. Dar ce să-i faci? Astăzi cine nu e globalist e musai pro-rus. Cum să fie un naționalist pro-rus? Naționalismul pune din start accentul pe propria națiune. Un naționalist, vorbind de România, poate fi cel mult un izolaționist, nicidecum favorabil vasalității față de un alt stat, fie el din vest sau din est. Pro-rușii sunt tot globaliști, dar țin cu tabăra greșită, evident. Naționaliștii nu țin cu nicio tabără mai mult decât cu propria națiune.
    • Like 2


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult