Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ne bucurăm că un copil de 2-3 ani știe culorile în engleză de pe tabletă. Merită însă prețul plătit?

Fetiță folosind tableta

Soțului meu îi place mult baschetul și rareori ratează un meci al echipei lui preferate Utah Jazz. Nu mică mi-a fost mirarea să îl găsesc în fața televizorului cu dragul lui fecior, Ilie, de doar aproape 9 luni urmărind, evident, un meci de baschet.

Știind că numeroși pediatri, psihologi și experți în parenting recomandă ca bebelușii să nu fie lăsați la televizor, am fost împotriva dorințelor soțului de a-l iniția pe Ilie în ale sportului de la o vârsta așa fragedă. După ce am verificat cercetările existente în domeniu, mi-am clarificat informațiile și poate, cu ajutorul acestui text pentru adulți, voi ajuta câțiva bebeluși să petreacă mai mult timp cu propriii părinți. 

Înainte de asta, vreau să îmi răspunzi sincer la câteva întrebări, fie ele și retorice:

Bebelușul tău privește la televizor?

Știi că experiențele întipărite în subconștient în primii doi ani de viață ne influențează foarte puternic viața de adult?

Tu alegi sa ai un rol activ în ceea ce privește viitoare concepții, gânduri și idei ale copilului tău ajuns om mare sau lași bună parte pe seama televizorului?

Suntem o societate dependentă de media, jocuri online, televizor, telefon și ecrane în general. Adulți, copii și chiar bebeluși, suntem cu toții prinși în mrejele acestor device-uri și tot ce ne pot oferi ele: desene animate, muzică, jocuri, știri, divertisment, filme, etc.

Cred că îți trebuie o doză foarte mică de onestitate ca să poți accepta realitatea aceasta.

Și totuși, care sunt principalele 3 motive pentru care părinții își lasă copiii în fața televizorului sau a unui ecran?

Jurnalul Oficial al Academiei Americane de Pediatrie menționează ca principal motiv (70%) nevoia părinților de a-și desfășura activitățile în gospodărie nestingheriți. În al doilea rând (65%) pentru a-i calma sau pentru a le asigura doza anti-plictis și, în al treilea rând, înainte de culcare sau chiar pentru a-i adormi (29%).

Școala online ne-a validat cumva alegerea de a pune o tabletă în mâna copiilor încă de foarte mici. Oare ar trebui să ne bucurăm că puiul nostru de 2-3 anișori știe culorile și animalele în engleză din cântecele de la televizor și jocurile pe tabletă la care a fost expus în mod repetat? Sau că poate încărca un print screen mai repede decât colegii lui de clasa 1? Oare merită prețul?

Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca bebelușii până la 2 ani să nu privească la televizor.

După 2 ani, 1 oră pe zi sau chiar mai puțin este intervalul considerat inofensiv pentru dezvoltarea fizică și psihică optimă, putând chiar să aducă beneficii educative dacă programele sunt alese cu grijă de părinți.

Societatea Canadiană de Pediatrie recomandă, de asemenea, ca bebelușii sub doi ani să nu privească la televizor.

Totuși, studiile arată că 96.6% dintre copiii de 1 an au fost expuși deja televizorului sau telefonului, unii chiar de la 4-6 luni. 

Bebelușii privesc fascinați către orice ecran cu lumini și culori strălucitoare însă creierul lor este incapabil să înțeleagă ceea ce văd, imaginile care se schimbă în fața lor cu o viteză mult mai mare decât în realitate îi amețesc fără să priceapă ceva. Abia de la 18 luni creierul bebelușilor face asocieri între imaginile din ecran și cele pe care le-au văzut în realitate. 

Bebelușii și copiii mici au mare nevoie de interacțiune cu oamenii pentru a se dezvolta optim din punct de vedere lingvistic, motric și cognitiv. Timpul petrecut în fața televizorului îi privează de oportunități reale de învățare și dezvoltare. Un copil învață mai multe dacă îl iei la bucătărie în timp ce gătești și îi dai și lui o oală și o lingură cu care să imite acțiunea întreprinsă de tine decât lăsat singur în fața televizorului.

Cu ce activități putem înlocui privitul bebelușilor la televizor?

Cea mai bună alternativă este interacțiunea părinte-copil: joaca împreună cu jucării specifice vârstei (cuburi, puzzle-uri, cutia permanenței, mingi, carduri cu diverse imagini, etc.) și instrumente muzicale (tamburină, tobă, clopoței, xilofon) cititul, cântatul, jocuri precum cucu-bau, de-a v-ati ascunselea sau cutia cu comori (o cutie de plastic cu obiecte de diferite texturi) sunt doar câteva exemple.

Studiile au arătat că expunerea la ecrane înainte de 18 luni are efecte negative asupra duratei și puterii de concentrare a copiilor, a dezvoltării limbajului, a memoriei pe termen scurt, a abilității de a citi și chiar asupra calității somnului findcă suprimă secreția de melatonină.

Ați văzut vreodată cât de rapid trec copiii de la un joc pe tabletă la altul? Totul este la un click distanță. Acest lucru îi face să nu mai aibă răbdare nici în realitate, să devină irascibili, să se plictisească ușor de o activitate și să aibă un prag foarte scăzut de toleranță la frustrare.

Televizorul pornit în cameră pe post de muzică de fundal, chiar dacă nimeni nu îl urmărește, va zădărnici cu siguranță dezvoltarea limbajului copilului.

Dezvoltarea psihică a unui copil se bazează în mare parte pe experiențe. Privitul la televizor nu reprezintă o experiență care să ofere o oportunitate de învățare, nu înainte de 2 ani și prea puțin după aceea.

Pe studiile lui Jean Piaget, psiholog faimos pentru contribuțiile sale în domeniul epistemologiei și psihologiei dezvoltării bebelușilor și copiilor, se bazează multe dintre teoriile actuale despre copii. El a subliniat cât este de important ca bebelușii să interacționeze cu mediul unde învață și unde se dezvoltă. Această interacțiune cu mediul le oferă oportunitatea să progreseze la următorul nivel de dezvoltare. Televizorul îi răpește pe copii din mediul în care trăiesc și îi transformă în prizonierii ecranului.

Lăsați copiii să exploreze!

Adaptați mediul pentru ei și dați-le voie să își hrănească și satisfacă curiozitatea!

După vârsta de 2 ani, când creierul copiilor este suficient de dezvoltat încât să poată înțelege și partea educativă din desene animate sau emisiuni special concepute, un program de 1 oră pe zi poate fi integrat în rutina zilnică. Emisiuni educative, atent gândite, pot să îi ajute pe copii să învețe matematică, științe, cultură generală, limbi străine sau orice altceva ce părinții consideră potrivit vârstei și nevoilor lor.

So...to watch TV or not?!

Material documentat din următoarele surse pe care vă invit să le citiți pentru mai multe informații:

https://www.cps.ca/en/documents/position/screen-time-and-young-children

https://pediatrics.aappublications.org/content/early/2015/10/28/peds.2015-2151

https://www.who.int/news/item/24-04-2019-to-grow-up-healthy-children-need-to-sit-less-and-play-more

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
sound-bars icon