Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Îi certăm pe copii că petrec mult timp în fața ecranelor. Dar cât timp petrecem noi, adulții, în fața acelorași ecrane?

Copii și adulți deopotrivă tindem să învățăm mai bine atunci când pragul este înalt, când ne simțim încurajați, când ni se permite să facem greșeli și să învățăm din ele, când suntem liberi să experimentăm idei noi, când există structură și când avem un scop. 

Învățăm cel mai bine când suntem provocați propunându-ni-se lucruri noi, când găsim soluții, când trebuie să lucrăm cu alții și să colaborăm. 

Învățăm bine și când ne distrăm, când ne simțim bine. Când avem senzația că opiniile și intervențiile noastre contează. 

Nu vă lăsați păcăliți de vârstă. Dacă dumneavoastră, ca adulți, vă place că șeful vă încurajează uneori pentru ceea ce faceți, puteți fi siguri că un copil are nevoie de asta într-o măsură și mai mare, pentru a crește și a avea o părere de sine pozitivă. Când ne simțim în siguranță și suntem fericiți, ne eliberăm de frică și suntem mai deschiși spre învățare.

Similar reacției dumneavoastră în cazul în care un manager de la birou v-ar ține teorie în fața colegilor, și un copil scos în fața clasei și admonestat este cuprins de aceleași sentimente negative.

Educația este un subiect intens de dezbatere. Cu toții ne ducem bagajul metodelor prin care am învățat, a ceea ce credem că a funcționat cel mai bine pentru noi, colegii noștri, generația noastră, cultura și subcultura cărora le suntem afiliați și, în cazul unora dintre noi, la care am fost afiliați. Acestea pot să nu se potrivească cu ceea ce învață tinerii azi. Lumea în care trăim acum este mult mai rapidă și informația se transmite iute prin intermediul internetului.

Mulți părinți se tem de faptul că cei mici stau prea mult cu ochii în diferite ecrane. I-aș întreba cât timp petrec ei înșiși în fața acelorași ecrane. Copiii fac ce văd la noi. Dacă vreți copii care să iasă afară și să se joace mai mult, poate că ar trebui să-i inspirați să dezvolte obiceiuri sănătoase de a merge la pădure, într-un parc, în aer liber, la concerte, la întâlniri, evenimente, să facă sport. Copiii vor învăța lucrurile astea.

Este într-adevăr o provocare să fii părinte în zilele noastre, căci copiii noștri s-au obișnuit să fie distrați nonstop. Iar calculatoarele și telefoanele oferă mereu distracție. Copiii nu mai sunt aproape deloc nici măcar un pic plictisiți. Când se instalează plictiseala, la un moment dat, se dezvoltă creativitatea. Nu pierdeți însă din vedere că există diverse întrupări ale creativității. Poate copilul dumneavoastră învață să pregătească, să conceapă, să editeze și să realizeze un film, când noi credem că stă doar „în fața calculatorului”. Verificați ce fac cu adevărat copiii atunci când stau în fața ecranului.

Copiii și tehnologia

Traversăm timpurile unei schimbări fundamentale în societate și experimentăm moduri prin care să ne adaptăm și să abordăm noile tehnologii.

În sălile de clasă am văzut copii care, pur și simplu, adoră să învețe când sunt în fața un iPad, de exemplu. Există nenumărate instrumente pe care profesioniștii în educație le pot folosi și copiii sunt entuziasmați să învețe dacă stau în fața unui calculator - și învață repede! Este motivațional! Am elevi mai mari care se simt inspirați să scrie și să-și prezinte lucrările atunci când pot folosi Drive și Google Classroom pentru a-și pune laolaltă cunoștințele. Îi motivează. Am văzut prezentări fantastice în Prezi, de la elevi care erau prea puțini motivați să scrie orice înainte. Când calculatorul devine un instrument ce facilitează învățarea atunci este util.

Ca în orice alt plan, cred în echilibru. După 40 de minute pe calculator este vremea să ieșim afară și să ne lăsăm ochii să se odihnească privind natura, să mergem la joacă, să ne urcăm în copaci, să sărim șotronul, să vorbim cu un prieten, să învățăm să fim prietenoși, să soluționăm un conflict, să citim expresiile faciale și să socializăm.

În general, sunt recunoscătoare internetului și lucrurilor pe care le putem face prin intermediul lui, căci ne conectează. Sunt nenumărate posibilități de învățare și de dezvoltare prin intermediul net-ului. Copiii învață repede și Generația Z care crește acum este autodidactă în unele domenii. Totuși, net-ul este ca viața însăși: folosește-l greșit și nu vei învăța nimic, ba chiar îți vei irosi timpul. Exact asta este în viața „în afara internetului”. Unii adulți învață pe net, alții „doar își irosesc timpul pe net”.

Adulții tind să fie foarte critici la adresa copiilor care stau pe net și pe telefoane, dar trebuie să fim atenți la faptul că părinții sunt cei care au cumpărat și telefoanele, și calculatoarele și trebuie să stabilească limitele privind utilizarea lor. Reguli cum ar fi fără telefon la masă, fără contact cu ecranul cu o oră înainte de somn și așa mai departe pot fi aplicate în cazul multor familii.

Să aruncăm o privire asupra temelor care sunt, de asemenea, un subiect mult dezbătut. Am trăit în țări diferite și, în ultimii trei ani, lucrez la o școală internațională, așa că am experiență directă cu variate diferențe culturale în ceea ce privește temele și educația în general. Cadrele didactice dezbat problema, părinții fac la fel, asemeni administratorilor școlari.

De obicei, părinții consideră temele ca fiind o dovadă palpabilă a muncii serioase depuse de copilul lor la școală. În realitate, știm că durează mult ca un cadru didactic să pregătească și să aplice activități de consolidare a învățării prin teme.

Să aruncăm o privire atentă la sistemul finlandez. Acesta are o privire umanistă asupra copiilor și au îmbrățișat complet ideea privind importanța ca un copil să poată să învețe prin joacă.

Prin joacă, copilul este în mod natural creativ și învață să rezolve probleme. Creativitatea și soluționarea problemelor sunt abilități de viață importante, abilități pe care, de obicei, angajatorii le cotează foarte sus. Prin joacă și prin timp petrecut în exterior, copilul își mișcă trupul, ceea ce este important pentru dezvoltarea lui fizică. Un copil ce stă în fața unui birou toată ziua nu este o situație dezirabilă.

Sper ca sălii de clasă să i se schimbe design-ul, căci cercetările făcute asupra copiilor și asupra modului lor de dezvoltare arată mai limpede cum școlile pot integra descoperirile științifice recente privind dezvoltarea de medii propice copiilor ca să învețe. Copilul este mai fericit când i se oferă șansa de a se juca. Un copil fericit este un copil mai deschis spre învățare.

Cred că tema pentru acasă care contează cu adevărat este tema care consolidează abilitățile deja exersate la școală. De asemenea, tema trebuie să fie în acord cu vârsta copilului. Am văzut mult prea multe exemple negative despre prea multe teme irelevante date unor copii mici care duc adesea la lacrimi și la certuri acasă.

Cele mai importante lucruri pe care părinții le pot face acasă este să-și încurajeze copiii să citească și să aibă o minte curioasă.

Citiți povești, informații despre diverse lucruri, poezie, istorie, biografii și altele. Lucruri care-l fascinează pe copil și îl inspiră. Indicat este și să vă uitați pe cărți ilustrate împreună/ puneți întrebări legate de ceea ce citiți. Încurajați copilul să pună întrebări și să caute în profunzimea celor auzite.

Când citiți și vă uitați la poze, părinții pot purta un dialog valoros cu copilul punându-i întrebări de genul:

Ce se întâmplă aici? (înțelegerea lumii)

Cine este acesta? (tragerea concluziei privind cele aflate)

Care este relația dintre...? (cum sunt oamenii conectați)

De ce crezi asta? (descrierea propriului raționament)

Care este problema aici? (învață să identifice provocări)

În ce mod poate fi problema rezolvată? (învață să rezolve probleme)

Ce crezi că se va întâmpla mai departe? (concluziile la ceea ce știm)

De ce? (exprimarea opiniilor)

Cum ai descrie acea persoană? (ce este la suprafață, ce nu vedem, dar înțelegem despre acea persoană)

Care este mesajul cărții? (înțelegerea scopului)

De ce crezi că autorul a scris cartea? (înțelegerea ideii de emițător și a contextului scrierii)

Dacă ai putea scrie o carte, care ar fi mesajul important pentru tine care te-ar motiva să scrii? (autoreflecție asupra valorilor)

Ce crezi că înseamnă când... expresie ideomatică (învață să citească printre rânduri)

Ce este diferit la începutul cărții și la finalul ei (schimbare), ce se aseamănă cu ceea ce trăiești tu? (reflecție personală)

Ce este diferit? Ce ai simți tu dacă... (exprimarea emoțiilor), ce crezi că a simțit X când... (empatie, ne punem în pielea altei persoane)

Ce tip de cuvinte a folosit autorul pentru a ne face cu adevărat să înțelegem că această poveste a avut loc în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (alegerea cuvintelor)

Ce s-a întâmplat la început – la mijloc - și la final de poveste? (deprinderea secvențelor de narațiune și a modului de conectare a lucrurilor)

Mersul la bibliotecă, ascultarea poveștilor, lectura unor biografii a oamenilor care inspiră pot incita copilul să citească. Sfatul meu către părinții care se luptă să-și facă copiii să citească este să gândească amplu. Poate creați un timp de lectură, de 15 minute să zicem, pe zi, când citiți fiecare propria carte. Copilul vă va vedea că citiți. Apoi puteți discuta despre povestea fiecăruia. Faceți cercetări despre autori online. Aceștia sunt, de obicei, persoane interesante cu vieți aventuroase. Verificați dacă există scriitori care au trăit în zona voastră sau care trăiesc chiar acum în preajma voastră. Unii băieți sunt reticenți să citească povești, așa că dați-le cărți cu informații atunci. Pentru o vreme. Expuneți copilul la povești. Dacă nu vrea să citească o carte, să asculte una pentru a i se declanșa apetitul pentru poveste.

Culturile sunt istorii transmise de la o generație la alta. Să creăm momente în care noi și copiii și tinerii noștri împărtășim povești frumoase și pline de miez, pentru a construi societăți mai puternice și mai sănătoase în care mai mulți oameni își trăiesc viața cu un scop mai înalt. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Bună seara doamnei Larsson și mulțumirile mele pentru bunele ei intenții! M-am mirat puțin că a menționat în treacăt o problemă cu posibila inapetență băieților pentru lectură, eu nu cred că aceasta este o problemă de gen. Sunt mulți oameni practici care nu gustă cititul/teoria, preferă acțiuni practice concrete. După mine, și filmele bune pot fi un bun substitut pentru lectură, se pot învăța emoții, comunicare și chiar limbi străine de acolo...
    • Like 0
    • @ Tom Dick N'Harry
      Valentin check icon
      Tocmai ca invatamantul din afara e construit mai mult pe practica. Copiilor li se predau notiuni elementare de text literar, dar locul comentariilor anoste e luat de experimentul practic. Sunt incurajati sa scrie - nu capodopere, evident - si prin asta se regleaza si gustul pentru lectura.
      • Like 1
  • Valentin check icon
    Eu char as vrea sistemul de invatamant din tara doamnei Larsson. Aveti cumva impresia ca este acelasi cu sistemul aberant din Romania? Nu, categoric nu! As vrea sa avem sistemul de invatamant din aceasta tara. Ar fi o prioritate si o salvare a generatiei.
    • Like 0
  • Iata un aricol scris de un profesionist in domeniu Yvette are experienta deosebita in educatie este profesia ei de zi cu zi , lucrul cu copiii Se cuvine din respect pentru ea si din admiratie fata de ceea ce face pentru noi , promovarea imaginii noastre pozitive in lume , sa citim cu atentie ceea ce a scris , sa conspectam si sa exprimam pareri fata de subiectele expuse de ea

    Iata ce am retinut din articolul ei
    1 – Cand invatam mai bine si la ce varsta :
    a ) cand suntem incurajati si suntem liberi sa exprimam idei chiar daca gresim
    b ) cand suntem provocati sa colaboram si sa gasim solutii
    c ) cand ne distram
    Aceste variante sunt valabile la orice varsta
    2 - Educatia primita de noi la vremea noastra nu se potriveste cu cea din ziua de azi
    3 – Copiii fac ce vad la parinti , dati exemple personale de obiceiuri sanatoase
    4 - Verificati ce fac copiii la calculator
    5 - Folositi calculatorul ca instrument care faciliteaza invatarea , cu reguli de utilizare a lui si echilibrat in raport cu activitatile in natura
    6 – Subiectul temelor pentru acasa , invatarea prin joaca , tema in acord cu varsta
    7 – Invatati copiii sa citeasca , sa fie curiosi , sa puna intrebari

    Iata parerile mele fata de ceea ce am retinut din articolul lui Yvette
    1 - Scriu din pozitia unui parinte ai carui copiii au parcurs scolile in perioada comunista si sunt multumit de ceea ce au devenit ei in viata respectiv arhitect cu firma proprie si economist in firma particulara
    Inainte de 89 nu mi-am pus niciodata problema scolii , a programei sau a temelor pentru acasa , pur si simplu am crezut in scoala si nu am fost dezamagit , copiii mei au devenit ce am sperat , dar i-am urmarit tot timpul in ceea ce fac avand libertatea lor de copiii Profesorii erau corecti , nu umblau dupa mita si isi faceau datoria
    A fost partea buna a comunismului ( sau a erei fara calculatoare , poate ) pe langa multe parti dezastroase Dupa comunism romanii au fost considerati cu calificare buna Azi despre educatie totul se comenteaza se modifica daca se poate de 3 ori pe zi

    2 - Din punctul meu de vedere ca elev ( am implinit anul acesta o jumatate de secol de la terminarea liceului ) Am fost eminent la matematica , mai putin la celelalte materii , am o profesie de varf care mi-a adus satisfactii deosebite , bazata pe multa matematica si fizica respectiv automatica inclusiv electronica si vreau sa spun ca datorez aceasta scolii din vremea mea si mai ales profesorilor de atunci pe care nu i-am uitat si pe care ii stimez deosebit Uite lacrimez cand ma gandesc la ei , putini mai traiesc

    3 - Mai am un singur subiect de comentat : sistemul scolar sa fie concurential sau participativ
    Plec de la realitatea ca romanii au simtul proprietatii foarte dezvoltat ( aproape toate casele si terenurile de langa casa sunt particulare fata de situatia din alte state ) Romanii in toata istoria lor au luptat pentru apararea proprietatii lor , nu au tanjit dupa bunul altor popoare
    Proprietatea individuala este in stransa legatura cu individualismul romanilor
    Remarcam cati interpreti instrumentisti sau vocali, sportivi individuali , medaliati olimpici scolari , regizori si multi alti romani de valoare si cat de putin exceleaza romanii la activitatile de echipa , sa ne gandim cel putin la sport De aceea eu consider ca sistemul de invatamant adecvat felului nostru de a fi este cel concurential care genereaza elite dar din pacate si luzeri ( unii devin meseriasi foarte buni ) Elitele genereaza progres in societate
    Celalalt sistem de educatie , participativ ( vezi tarile nordice ) , bazat pe lucrul in echipa creiaza specialisti calificati care genereaza bunastare Desigur noi avem nevoie si de progres dar si de bunastare si de aceea dilema competitional / participativ va ramane in discutie
    Din alt punct de vedere citand pe Nicolaie Iorga „ Oamenii mari se nasc in case mici „ intelegem ca atunci cand copiii sunt dotati din nastere indiferent de greutatile din viata lor sau de sistemul de educatie ei vor reusi sa devina oameni mari
    Inchei prin ai multumi si a o felicita pe Yvette pentru acest articol , pentru opiniile ei competente si de luat in seama
    • Like 0
    • @ Dumitru Zagan
      Venom check icon
      Și cu handbalul feminin cum e? Haideți să nu ne lăsăm ghidați de himere, crezând că ne va salva vreo moștenire genetică providențială. Chiar și acum există un mijloc suprem de control al meritocrației în învățământ. Așa cum este el. Ce-i împiedică pe profesori SĂ ACORDE NOTE PE MERIT? Să nu mai treacă semi-analfabeții?
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Evident, pentru ca activitatile extrascolare sunt si pentru parinti si o mandrie. Astfel, dupa 8 ore de invatatura - care echivaleaza cu un serviciu - si dupa 3-4 ore de teme, copilul este tarat la balet, chitara, scrima, canto, holistica, echilibristica, formare, deformare, olimpiade etc. Seara, dupa scoala, teme, suplimentare si vocationale copilul adoarme fericit, in timp ce parintele ii contempla diplomele, frecandu-se fericit in barba: "Si cand te gandesti ca a lu' Popeasca nu face nimic si n-o sa iasa nimic din el." Ce le lipseste insa copiilor este acel timp liber in care COPILUL SA SE CUNOASCA, sa-si puna intrebari, sa gandeasca, sa citeasca liber, sa-si imagineze. Copii care nu au timp pentru ei vor ajunge vor suferi de lipsa de comunicare, nu vor socializa, vor fi vesnic tematori. Aceasta goana nefireasca vine de multe ori dintr-o frustrare a parintelui ('Eu n-am avut sanse'), care isi imagineaza ca basculanta de cursuri pe care o toarna in capul copilului il va ajuta sa plece din tara si sa-si faca un viitor luminos. Parintii de azi privesc timpul liber ca pe un fel de dusman. Problema nu e organizarea, ci suprasolicitarea. Exista tari in care timpul liber este obligatoriu, si copilul de 6-11 ani se joaca pur si simplu, bate mingea sau se da in leagan (parca in Finlanda). Exista tari care considera ca cel putin 4 ore de joaca gratuita, libera, este absolut necesara pentru sanatatea fizica si psihica a copilului. Exista tari in care suprasolicitarea e privita foarte serios. La noi nu. La noi exista mentalitatea autohtona de dat la coasa pe ogorul 'formarii'.
    • Like 0
  • Aici trebuie sa intervina parintii pentru a ajuta copilul in organizare si in descoperirea de sine . Este obligatoriu ca un copil sa aiba acrivitati extrascolare care sa ii aduca fericire; orice sport, dans, balet, orice activitate care ii face placere ai il ajuta sa isi consume energia. Dar pentru aceasta, copilul ttebuie descoperit de catre familie, ajutat sa -si dezvolte talentele. Nu am dat niciodata vina pe sistemul educational romanesc. In cresterea copiiilor mei am cautat solutii pentru a-i ajuta sa se descopere si sa evolueze. Pentru aceast lucru esti parinte.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Din pacate invatamantul romanesc nu se compara deloc cu cel din afara. Materia este mult mai stufoasa si decalata - la matematica fractiile se invata in clasa a I-a, in timp ce in afara se invata in clasa V-a - si bazata in mare parte pe o teorie anosta si indesata cu forta. Exista foarte putine proiecte care sa-i invete pe copii sa lucreze in echipa. Nu mai exista laboratoare de fizica sau de chimie in majoritatea scolilor si totul se invata doar teoretic. Literatura e o insiruire anosta de critica literara, unde copii mesteca un limbaj de lemn, in timp ce in afara baza cade pe 'scrierea creativa', unde copii sunt indemnati sa scrie poezii, povestiri sau romane cu scopul de a intelege practic structura unui text literar. Tot ce inseamna curiozitate si motivatie e inlocuit cu o memorizare excesiva, copilul fiind silit sa reproduca lectia 'asa cum a dictat-o doamna, ca altfel se supara'. Exista un exces de verificari, desi legal nu se pot da de exemplu trei teste in aceeasi zi. La noi se pot da si zece, pentru ca nu ii pasa nimanui. Temele sunt excesive si copii nu mai au timp si de ei insisi. Excesul de teme produce o atmosfera tensionata atat la scoala cat si in familie, copii devin nervosi, iritati. Sistemul competitional produce adevarate aberatii, pentru ca cei mici incep sa se urasca intre ei. Total diferit de ideea de echipa care se practica in afara, cand copii sunt incurajati sa realizeze proiecte in comun (si la noi exista incercari, dar anemice).
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult