Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Nu voi accepta să fiu, ca preot, simplu prestator de servicii ori operator de citări sforăitoare

Nu știu să-mi fi fost vreodată rușine că trăiesc, ca preot al lui Hristos, taina Bisericii. Nu pot explica, nici măcar în cuvinte alese, ce anume se schimbă în tine, tânăr cu oarecare școală și vocație, atunci când nu-ți mai aparții, ci trăiești viața altuia, viața Dumnezeului celui viu.

În ultimele săptămâni, un soi de cocleală mi s-a așezat în gâtul cuvintelor. Le rostesc mai greu, privesc temător spre interlocutor, cu frica - până azi negustată - de a nu dărâma un echilibru extrem de fragil care s-a născut între mine și interlocutorii mei.

Singurul canal de comunicare nedistorsionat este cel cu Dumnezeu, nepretențiosul, dar exigentul meu prieten. Cu oamenii trebuie să reînvăț să vorbesc, într-un efort pe care-l socotesc necesar, fundamental, al întoarcerii de la creștinismul obiectiv la cel uman.

Pentru că e limpede că în România nu ne-am pierdut creștinismul, cât omenia, respectul pentru valorile care ne țin vii ca oameni. Ne-am redescoperit uitătura aceea ciudată, clasică, dinainte de 1989, când ne temeam și ne îndoiam unul de altul. Lipsa de încredere, specularea acesteia la maximum, cu un exces vrednic de cauze mai bune - dacă manipularea poate avea cauze bune - , ne-au întors în iarna unui veac care părea depășit.

Aflu de vreo doi ani că sunt, ca preot ortodox, dușman al poporului. Că mi se poate imputa orice, de la lipsa autostrăzilor, la violuri prin sate necunoscute, că spăl creiere și le livrez unei contabilități facturante în viitorii 20 de ani. Da, la atât reduc unii botezul, la încă un om pe care Biserica va pune, nu-i așa, birul.

Pot să am 6000 de profesori de religie cuminți și decenți în ceea ce fac, aflu doar de câte unul care n-ar fi avut în veci dreptul de a urca la catedră, chiar dacă asemenea lui sunt sute și în alte domenii. Pe mine decența și cordialitatea cu „ceilalți” mă îndeamnă să tac cu dragoste, pe vânătorii de recompense media, nu. Chiar dacă am mii de preoți decenți, legați de comunități prin mii de fire, eu aflu extras din cotidian despre excesul vreunui preot fixat în propria opinie.

Suntem la puțină vreme de la tragedia de la Colectiv. Orice aș spune este interpretabil și am acceptat să scriu câteva rânduri în spațiul Republicii pentru a mă limpezi, pentru a încerca să încep de undeva reconstrucția gesturilor de iubire cu propriii mei concetățeni.

Mi se spune să nu practic autoreferențialul de către cei care au făcut din autoreferențial politică de bază, ideologie de vârf. Și au dreptate să fie exigenți cu mine, ca preot, dar nu le pot îngădui să fie absurzi. Vânat ca o vrăjitoare odinioară, nu de Biserica Ortodoxă, să ne înțelegem, risc ca preot să-mi uit rostul de comunicator. Liniștea îmi vine doar când văd oamenii intrați în locașul Bisericii cu aceeași lumină pe chip, bucurându-ne unii de alții cu sfioșenia unui act de camaraderie fără fasoane.

Suntem la puțină vreme de la tragedia de la Colectiv. Orice aș spune este interpretabil și am acceptat să scriu câteva rânduri în spațiul Republicii pentru a mă limpezi, pentru a încerca să încep de undeva reconstrucția gesturilor de iubire cu propriii mei concetățeni.

Nu voi accepta niciodată ideea că sunt, ca preot, simplu prestator de servicii ori operator de citări sforăitoare în baza de vorbe ale unei lumi care a uitat cuvintele.

Zilele acestea, lucrând la realizarea unor emisiuni în Italia, pentru o realitate spirituală, i-am purtat pe cei morți la Colectiv, pe cei răniți iremediabil, victime și familii și cerc de prieteni, dinaintea Sfântului Nicolae, la Bari. M-am încredințat pe mine lui, fragilului și hotărâtului Sfânt făcător de minuni. Poate ne va învăța pe toți fragilitatea hotărâtă a unei comunicări mai limpezi, mai umane. Inclusiv cu cei al căror umanism de paradă exclude pe Dumnezeu, inclusiv cu cei al căror creștinism de paradă pare să excludă pe omul aflat în dificultate.

Suntem zilele acestea marcați de Duminica Samarineanului milostiv (Luca 10.25-37) care marchează începutul Postului Crăciunului. Urcăm spre Betleem. Cei dispuși la un astfel de efort. Suntem în plină lucrare cu noi, ca să ne putem întâlni cu El, Dumnezeul cel viu. Apostolul Duminicii ne transmite: „..vă rog să umblați cu vrednicie, potrivit chemării cu care ați fost chemați…cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă-răbdare, întru iubire îngăduiți-vă unii pe alții, străduindu-vă să păstrați unitatea duhului, întru legătura păcii” (Ef. 4. 1-3).

Pare că aceasta este cel mai greu de împlinit, ultima vreme dovedindu-ne cât de exigentă ne este chemarea la pace și înțelegere între noi, ca oameni, ca fii ai lui Dumnezeu. Sf. Maxim Mărturisitorul scria, oarecând, citez din drag pentru cei care cred că teologia este doar citare din Sfinții Părinți: „Cel care are iubire desăvârșită nu face deosebire între oameni. El știe că toți avem fire omenească, și, de aceea, îi iubește pe toți la fel, fără excepție. Pe cei virtuoși îi iubește ca pe prieteni, pe cei răi îi iubește ca vrăjmași, și le face bine, și-i rabdă îndelung dacă-l vatămă, fără să se teamă, fără să ia seama deloc la răul care se întâmplă. Dimpotrivă, dacă i-o cere împrejurarea, suferă de dragul lor, ca să-i facă pe aceștia prieteni, dacă este cu putință. Și dacă nu reușește aceasta, nu-și schimbă purtarea, ci continuă să-i iubească pe toți la fel.” (Iubirea, Ed. Egumenița, Galați, 2015, p.18-19). E un început necesar dintotdeauna. Să privești aproapele cu smerenie și să trăiești în fiecare clipă după exigența cea mai de preț: iubirea.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Parinte Necula, continua sa il iubesti pe Dumnezeu si pe oameni.
    • Like 0
  • Parinte, eu va admir si ascult cuvantarile, m-au uns la suflet de multe ori, si dat o nota de optimism.

    Despre indepartarea tinerilor de biserica eu cred ca am o explicatie: o sa va rog insa sa cititi si sa discutati cu britanici: in anii '50 s-a introdus obligatoriu ora de religie. In 5-10 ani numarul de tineri care au mai intrat in biserica a ajuns la 1/4 : tot ce e obligatoriu nu pica bine la nimeni.

    In rest, ca parinte, remarc un lucru: copilul fac ce vede la parinte, ma copie pe mine. De unde toleranta la copii cand noi adultii nu avem toleranta pentru cei care sunt diferiti? Ei sunt oglinda noastra, a societatii, nu ei sunt problema, ci noi.
    • Like 1
  • Excepțiile întăresc regula. Confirmat. Din nou. Și din nou. Creștinismul nu stă, deșirat, pe spatele câtorva lideri spirituali vulnerabili și ei la păcat și astfel, ochiți în presă de personaje care au înțeles ca ea, Minunata Presă, e rating și bani. Răspicat nu. Iar Biserică nu se rezume doar la liderul ei numărul unu, care, și preasfinția sa, este imperfect. Ci creștinism și Biserică suntem toți cei "în Hristos ne-am și îmbrăcat" și continuăm să ne dichisim în vestimentația potrivită zi de zi. În opinia mea, aceasta e regula. Creștinismul e superb în ciuda faptului că unii, fără să se sforțeze nițel, îl mai urâțesc pe alocuri. Cu respect afirm: e de condamnat cine condamnă. Ba mai mult mult... cine comandă linșajul mediatic. Iar aici nu mă ating nicidecum de pana jurnalistului serios.

    Să ne mai scrieți, părinte.
    • Like 0
  • Biserica , ca institutie responsabila cu gesturile de iubire, si-a pierdut credibilitatea din cauza lipsei la nivel de preot obisnuit a acestor gesturi.
    Suferiti si voi, ca si noi, de acelasi lucru : infiltrarea impostorilor in prea multe locuri, in prea importante locuri.
    Din aceasta cauza , si voi si noi, avem nevoie de reformatori , de mici revolutii.
    Eu sint ateu, insa parintii mei sint credinciosi. Si ne respectam reciproc.
    • Like 7
  • Paul check icon
    Parinte, motivul pentru care atat de multi comentatori raspund ca nu de PR are nevoie Biserica este acela ca dezamagirea nu este una de suprafata, problema nu este una de neintelegere sau comunicare eronata. Problema este una grava; se afla in miezul Bisericii. Exista intr-adevar preoti care isi fac cu simt de responsabilitate datoria. Cei care nu si-o fac au devenit insa o masa critica si vizibila. Nu numai ca numarul lor este mare (atat la varful Bisericii, cat si in randurile preotilor de rand), dar contrastul intre ceea ce fac si ceea ce ar trebui sa faca este suparator: ne asteptam de la politicieni, de la mireni deci, sa calce pe laturi si sa comita acte de imoralitate; s-a ajuns insa la o limita peste care nu mai poate functiona celebrul dicton de a face ce zice popa, nu ce face popa.
    E momentul ca voci responsabile din interiorul Bisericii, cum este a dvs., sa ia atitudine nu atat in fata publicului, ci in fata colegilor dvs. intru Hristos. Aratati-ne ca iubirea dvs. pentru oameni si pentru credinciosi e reala - si ca din aceasta iubire vreti sa luptati pentru o Biserica responsabila si curata. Atata vreme cat preoti care nu isi merita locul raman, fara sanctiuni, fara indreptari, fara control, in locul lor, acest lucru va fi observat, si veti pierde cu siguranta inca si mai mult din increderea credinciosilor, a tinerilor etc. Daca o faceti vizibil sau nu, poate nici nu are importanta, dar luptati pentru indreptarea reala a celor care pervertesc mesajul de iubire si comuniune al Bisericii; construiti mecanisme prin care preoti care comit acte imorale (ca sa nu mai vorbim de cele ilegale) sa poata fi intr-un fel sau altul sanctionati real si monitorizati. Daca se dovedeste (cum a fost dovedit de investigatii jurnalistice) ca un preot a trecut cursurile Seminarului prin spaga, obligati-l sa reia intregul seminar. Daca un preot a luat banii de inmormantare si nu a mai mers la inmormatare in ziua cu pricina (caz real din orasul unde slujiti), creati un mecanism, fie el si discret, prin care enoriasul sa poata veni sa va spuna ce s-a intamplat, si un altul prin care preotul respectiv sa fie atentionat, monitorizat si controlat ani de zile dupa ce a savarsit o asemenea fapta. Nu va fie teama ca va pierde Biserica si mai multa incredere daca ies la lumina asemenea cazuri; acea incredere va fi deja pierduta in viitor daca toti cei ce calca stramb vor fi lasati sa o faca in continuare.
    E nevoie deci tot mai mult de fapte, a trecut vremea vorbelor, fie ele si pline de iubire.
    • Like 5
  • Parinte, voi pleca in acest scurt comentariu de la premisa ca ne nastem rai si, prin educatie, devenim buni sau mai buni. Simt nevoia sa-ti recomand, desi poate ca nu se cade din partea mea, ca acest articol sa-l impartasesti si colegilor dumneavoastra. De ce? Exact datorita lucrului celui mai de pret: iubirea. Iubirea fata de oameni care aproape ca a inceput sa lipseasca din sufletul preafericitilor. Adevarat, ma refer la cei din orasul meu, cu doua, poate trei exceptii. Si aceasta lipsa de iubire dezinteresata fata de aproapele tau o numesc rautate. Eu am invatat ca Dumnezeu ne iubeste oricum am fi. Majoritatea preotilor din orasul meu ma contrazic: daca vrei sa te iubeasca Dumnezeu, nu face aia, n-ai voie aia.... Pe bune? Cum sa mai comunicam in conditiile astea?
    • Like 2
    • @ Roventa Ion
      Am votat like pentru prima parte. Să faci ce vrei și să te iubească Dumnezeu, e la fel cu copii care fac tot felul de lucruri rele, cum poți comunica cu un copil care se droghează, care dă foc la casă... etc. Există și în situațiile limită o comunicare dar când vezi că există riscul să faci rău și altora, ești nevoit să iei atitudine, uneori destul de dură.
      • Like 0
  • Prea multe tragedii.griji si probleme va faceti.De-aia picati in ridicol dle Necula :-) De picat pic si eu nu-i bai xd da mie mi se permite.
    Ce vroiam sa zic...ah da!cu grijile si "rândui(n)elile".
    Voi tot prezervati,prezervati va dati de ortu' popii si pare cam indoielnic rezultatul.
    Vine "un" Stefan Hruşca,Aldea Teodorescucu un colind si va umple bisericile dintr-o invartitura de condei xd
    Chiar nu se vede/intelege ?!!nimic la voi acolo
    • Like 0
  • Invatati sa fiti langa oameni, si sa deschideti gura impotriva celor ce calca poruncile. Trebuie ca episcopii sa coboare in popor si sa vorbeasca cu el, altfel il prostesc taraturile astea de colcaie pe aci care imbraca haina "toleranta" sa-si ascunda de fapt adevaratele intentii. Nu am auzit asfel de grupuri sa vorbeasca de toleranta Chinei la adresa crestinilor par example. Da Biserica Ortodoxa Romana are probleme, dar cel ce crede ca vom permite vreodata inferenta necrediciosilor, a celor de alta religie sa intervina sau sa dea directive se inseala amrnic. Parinte, nu trebuie sa fii pe placul nimanui de pe pamant. Fii placut lui Dumnezeu, noi astilalti suntem doar huma cu glas vremelnic.
    • Like 1
  • Constantin Nicula, umanismul si secularismul sunt necesare si suficente pentru ca dumneata si ce reprezinti sa fiti tolerati si protejati, urmare nu alatura adjective umanismului ca ar fi de parada daca nu include vreo deitate.
    Bineinteles ca exprimari de genul "exigenta cea mai de pret e iubirea" aduc plictiseala in univers, mai mult implicand o obligativitatea de a iubi fortat pe toata lumea dar mai ales pe prietenul nostru comun imaginar.
    Citind articolul, mi se face dor de Cristopher Hitchens - avem si noi nevoie de un omolog in Romania sa dea niste bobarnace, englezii il mai au pe Douglas Murray cel putin.
    • Like 3
  • Parinte, dragostea de aproape se naste si in inima uni hindus , budist sau musulman. Oamenii s-au indepartat de Biserica nu doar datorita lor . Biserica, ca institutie , cel putin in ultimii ani , s-a implicat foarte mult in treburile Obstii. Pare ca si-a pierdut rolul misionar de a aduce dragoste si intelegere intre oameni. Caci ce altceva este Crestinismul?
    Iisus spunea ca regatul Lui nu este pe Pamant . Primii misionari ai Cuvantului mergeau in intampinarea oamenilor si a nevoilor lor nu asteptau ca oamenii sa intre in biserica ! Nu-si construiau imperii si nici armate de laici care sa lupte impotriva "necredinciosilor" ! Mai nou, Biserica isi construieste imperiul chiar printre noi. Oamenii invata foarte mult din exemple, Parinte. Si nu cred ca , acolo unde sunt preoti cu har si chemare, lumea s-a dezis de ei.
    • Like 11


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult