Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Viața după 45 de ani. Când o lume de oportunități se transformă într-o lume de obstacole

Bărbat 45

Foto: Guliver Getty Images

Ai simțit vreodată că te-ai născut prea devreme? Sau că, dimpotrivă, ai prins ceva din urmă prea târziu? Că nimeni nu-ți mai vede locul și rostul, dar mai ales că, din păcate, nici măcar tu nu le mai găsești? Cam așa se simt tot mai mulți dintre cei care au depășit vârsta de 45 de ani și care, mai mult de nevoie decât de voie, trebuie să-și schimbe jobul. Pentru ei, mai mult decât pentru orice altă categorie de candidați, frica de inadaptare, de a nu-și găsi rolul poate deveni paralizantă. E natural să te simți așa. Mai ales atunci când ți se pare că opțiunile îți sunt limitate. Și, după, 45 de ani, pare că numai limite ai.

Nu ești suficient de digitalizat, nu mai ai timp și poate nici energie să ieși seara cu colegii la bere, după program, nu ești la curent cu toate glumele de pe Facebook și nici nu ai shoppingul online pe lista de hobby-uri. În plus, auzi că angajatorii caută doar tineri. Cu cât mai tineri, cu atât mai bine; cu cât mai puțină experiență, cu atât mai mici așteptările salariale. Cu cât știu mai puțin, cu atât mai dispuși sunt la învățare. Dacă nu știu ce vor, îi învață angajatorii. Dacă știu ce vor, înseamnă că sunt pregătiți să preia și să-și asume reponsabilități importante. În orice caz, tinerii par să aibă mai multe șanse.

Acesta este taboul pe care îl văd cei care au depășit vârsta de 45 de ani. Și, văzut așa, pare, într-adevăr, dezarmant. Pare că șansele de a-ți găsi un job sunt aproape de zero și că orice schimbare de carieră presupune, obligatoriu, unul sau mai mulți pași făcuți în spate. Adică bani mai puțin, un sentiment inerent de frustrare și, uneori, chiar de inutilitate.

Cam așa arată lucrurile pentru cei cu 20-25 de ani de experiență, care, acum, sunt nevoiți să o ia de la capăt. Și dacă toată viața ai lucrat într-un singur loc sau poate în două, cum faci să rupi complet ritmul? De unde găsești încrederea că vei reuși să-ți găsești un nou drum? Cum știi încotro s-o iei și cum să te regrupezi, mai ales atunci când trebuie să înveți ceva complet nou?

Se vorbește adesea despre reconversie profesională pentru această categorie de vârstă. Pare atât de simplu când auzi de această idee și soluția e, teoretic, la îndemână pentru oricine. Dar realitatea e că nu e nici simplă, nici la îndemână. Practic, lucrurile stau așa: variante de reconversie profesională există – sunt școli, academii, module de învățare și așa mai departe. Dar toate costă și nu puțin. În plus, cum știi ce să alegi? Cum știi că, la final, îți vei găsi un job nou? Sau că măcar ești potrivit pentru o nouă carieră și că o să-ți placă ce ai ales să faci?

Dincolo de faptul că puțini dintre acești candidați au acces la serviciile de consiliere profesională care să le ofere un ghidaj despre ce ar putea face, ce opțiuni au, la ce s-ar potrivi sau ce ar presupune, mai exact, tot procesul de reconversie, și mai puțini sunt cei care, odată ce ar afla aceste lucruri, ar putea să facă, efectiv, schimbarea. În primul rând, pentru că toate cursurile costă suficient de mult cât să devină problematic, dacă nu chiar prohibitiv să le accesezi. Iar aici statul și companiile ar trebui să se unească într-un efort comun prin care să stimuleze reconversia. Fie prin introducerea unor soluții de cofinanțare, fie prin susținerea integrală a poverii financiare cu condiția ca acei candidați selectați să se angajeze în compania care a plătit cursurile.

Un prim pas în acest sens a fost făcut anul acesta, când Ministerul Muncii a introdus 91 de programe profesionale, destinate unui număr de 1.500 de persoane. Principalele meserii pentru care se organizează cursuri de recalificare sunt lucrători în comerț, inspector în resurse umane, agent de securitate, operator de date sau muncitori în agricultură. Foarte căutate sunt, în schimb, reconversiile pentru bucătari, contabili, frizeri, instalatori sau chiar infirmieri. E un început bun, de care nu doar candidații, ci și companiile aveau nevoie ca de aer. Un început care ne apropie de ce se întâmplă în afară, în țările către care ne uităm cu jindul cu care se uită un copil mic la un tort de ciocolată. Dar, deocamdată, nu este suficient. Asta pentru că că mulți nici măcar nu ajung să știe de aceste cursuri. Pentru că rămân undeva ascunse pe site-uri prea rar accesate.

Apoi, un rol la fel de important îl joacă promovarea ideii de reconversie și a tuturor opțiunilor pe care candidații le au. Pentru că mulți văd acest concept ca printr-un strat gros de ceață și nu știu exact de unde să-l apuce și cum să-l gestioneze pe parcurs.

Este adevărat și faptul că pentru alții toată această negură este doar un pretext pentru a rămâne în zona lor călâie de confort. Că e prea greu, prea scump, nesigur sau, pur și simplu, e prea târziu pentru ei – toate sunt argumente care ne plasează, ca țară pe ultimele locuri în Europa în ceea ce privește interesul pentru învățarea continuă, potrivit datelor Eurostat. Doar 0,9% dintre români își canalizează timpul, energia și banii în această direcție. E o lipsă de interes, cu siguranță, alimentată de o lipsă acută de curaj. Și asta o arată datele clare: cei care au peste 45 de ani aplică, în medie, într-un an la 9 joburi. Vorbim despre candidați activi. Cei care sunt, practic, în căutarea unul loc de muncă. Și cu toate astea, inițiativele lor de a-și lua viața profesională în mâini este mult prea timidă.

Nu am cum să ascund un adevăr evident – este mult mai greu să îți găsești un job dacă ai 45 sau 50 de ani decât dacă ai 25. Din toate motivele pe care și le imaginează candidații și poate chiar altele în plus. Dar sunt și multe argumente care îi fac foarte atrăgători în ochii angajatorilor. Și ei sunt aur pentru companii, atunci când știu cum să se pună în valoare. Iar aici, mingea este în terenul lor. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • După 45 ani i ti faci afacerea ta,cât de mică din care sa po ti supravietui,sau până la vârsta aia ai strâns ceva,bani pe care îi investesti în ceva care la fel i ti aduce un profit.Exista tipul de om care se simte bine ca servitor toată viața,asa s a obișnuit,si ramane un salariat cu un sef deasupra la care sa se închine.Toti oamenii încep de jos si trag până la o varsta ca servitor,dar vine o vreme cand daca stii o meserie si te duce capu o iei pe cont propriu.Aicea excludem bugetarii paraziti care trăiesc si vor încerca să trăiască din banii munci ti de altii.Asa ca pt.unii sunt solutii si dupa 45
    • Like 0
    • @ Razvan Mihailescu
      Numai prostii ai scris. Belea!
      • Like 2
  • "Cu cât mai tineri, cu atât mai bine; cu cât mai puțină experiență, cu atât mai mici așteptările salariale."
    Serios? Majoritatea tinerilor care intră pe piața muncii cu o diplomă de facultate in buzunar nici nu se gândesc la mai puțin de 1.000 de euro net pe luna. Nici cei cu bac nu ar accepta sub 500... Pentru ambele categorii, alternativa este, oricum, plecarea în străinătate.

    "Cu cât știu mai puțin, cu atât mai dispuși sunt la învățare. Dacă nu știu ce vor, îi învață angajatorii."
    Poftim? De peste douăzeci de ani tinerii trec prin școli ca gâștele prin apă, doar ca să vrea, apoi, să învețe de la angajatori ?! Ce? Să scrie în limba română?

    "Dacă știu ce vor, înseamnă că sunt pregătiți să preia și să-și asume reponsabilități importante."
    Complet eronat. Tinerii în cauză nu sunt pregătiți de nici o responsabilitate, sunt doar inconștienți cu privire la riscul unui posibil eșec și complet relaxați față de consecințele acestuia. Iar când o dau în bară, dispar în secunda următoare, fără nici o strângere de inimă. Ba se mai și supără când prostia comisă îi ajunge din urmă și sunt întrebați despre ea de către (noul) angajator!

    La cât de vraiște sunt generațiile tinere de azi, principala mea temere, ajuns deja la 45, este că o să ajungă vârsta de pensionare la 80 de ani, doar-doar să mai stăm prin birouri noi, născuții anilor '70-'80, care nu credem că Che Guevara a fost un fotbalist, ori că Libanul e capitala Libiei.

    For the record: există mulți tineri inteligenți, capabili, educați și muncitori, dar cei mai mulți s-au orientat deja, din timpul facultății, către alte zări. Fiica mea e un exemplu: ultimul an de facultate și master în Danemarca, slujbă în bancă locală, dezinteres politicos față de România etc.
    • Like 3
    • @ Petrica L.
      Mijto: ai scris atît șuvoi ca să faci reclamă fie-tii. Vrei s-o măriți bine sau ce?
      • Like 0
    • @ Ionut Catalin Dimache
      Tu atât ai înțeles? Sau, ca să vorbesc pe limba ta, "atît"?
      Mă rog, fiecare cu cel doare.
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult
sound-bars icon