„Aoleu, eu ce fac acum?”. Două familii „pozitive” află rezultatul - o poveste descâlcită

Foto: MoiraM / Alamy / Alamy / Profimedia

A venit vara și ca orice român cumsecade din clasa mijlocie să zicem, familia Dacu și familia Roman au plecat la mare, așa cum fac de câțiva ani, împreună.

La mare, din păcate, au făcut baie de mulțime, nu doar baie în mare, așa că după ce s-au întors de la mare, doamna Minerva Roman a început să tușească, iar domnul Decebal Dacu a început să aibă dureri în gât. Ca vechi prieteni, ei au stat de vorbă la telefon și s-au gândit că ar fi bine, văzând toată ziua la televizor ce se întâmplă cu cazurile de Covid-19, să ia legătura cu medicii lor de familie.

Doamna Minerva a sunat la doamna doctor a ei și i-a povestit toată tărășenia, plus că se teme pentru fiicele ei Larisa și Sofia, dar și pentru bunica Amalia, care are grijă de ele toată ziua în casă, pe durata vacanței; domnul Roman nu era foarte îngrijorat, dar a fost de acord să fie mai atent la cum poartă masca pe la supermarket. Doamna doctor de familie a sfătuit-o pe doamna Roman să meargă la testare. Doamna Roman care de obicei ascultă sfatul medicului, a făcut-o și de data asta, a găsit un loc la testare chiar a doua zi și a plecat cu mașina personală, firește. La sediul laboratorului, doamnele secretare au luat datele din buletin, adresa, numărul de telefon mobil, au recoltat testul, iar doamna Minerva a plecat acasă să aștepte rezultatul testului.

Domnul Decebal Dacu, pe care durerea în gât a început să îl chinuie mai tare, a constatat a doua zi că are și febră, nu prea mare, a adunat familia dimineață la masă. Doamna Carmina Dacu era îngrijorată, mai ales că domnul Dacu era cam grăsuț, și i-a spus că ar fi bine să plece urgent la testare. Domnul Dacu era îngrijorat că nu ajunge la serviciu, dar doamna i-a spus că lucrurile astea se aranjează, să nu își facă griji. Domnul Dacu a plecat la drive-in la Ikea şi la unul dintre locurile de recoltare a testelor pentru Covid-19 a dat datele din buletin, inclusiv adresa şi numărul de telefon mobil.

A doua zi de dimineață, doamna Minerva Roman a fost sunată de la laborator și i s-a spus că testul ei e pozitiv. A intrat în panică, „Aoleu, eu ce fac acum?” De la laborator i s-a spus să sune la DSP, lucru care este începutul unui periplu aproape SF. De fapt, laboratorul trebuia să îi spună doamnei Minerva „Doamnă, staţi liniștită, noi de la laborator raportăm testul dumneavoastră la DSP, iar de la DSP vă va suna cineva în următoarele ore. Aici din păcate, doamna Minerva a intrat în zona crepusculară. A început să sune la DSPB, a sunat cu orele, nu a răspuns nimeni, a început să caute pe net alte telefoane, adrese de email. Până seara a obosit și a sunat iar la medicul ei de familie. Aceasta i-a explicat că legea zice să se interneze. Iar asta a băgat-o în panică și mai adânc pe doamna Minerva. Bunica Amalia deja era disperată că fata ei pleacă la ventilatoare, Larisa şi Sofia stăteau în camera lor pe telefon, respectiv tabletă, fericite că nimeni nu le mai ceartă. Domnul Roman a ajuns acasă seara de la serviciu și a găsit toată casa în mare agitație. El a sunat din nou la direcția sanitară și pe la 2 noaptea a reușit să dea de cineva, care i-a spus să vadă pe site ce are de făcut medicul de familie. Ei bine, asta l-a înfuriat cumplit, fiindcă medicul de familie tocmai îi explicase că el nu are nimic de făcut, ori el pe cine să mai creadă? Ce să facă mâine dimineață, pleacă la serviciu sau nu? Se duce cu soția la spital sau nu? Sună la salvare sau nu? A adormit cu capul pe masă în bucătărie și pe la 4 a trecut sfârşit în pat, lângă doamna Roman care suspina în somn.

Domnul Decebal Dacu a primit dimineață telefon de la laboratorul unde a făcut testul, o domnișoară foarte pițigăiată i-a comunicat că testul e pozitiv și că va fi sunat la telefon de către un medic de la DSP în cursul zilei, să stea acasă și să aștepte. Așa că și-a făcut tacticos cafeaua în care a pus miere, ca să treacă gâtul mai repede, după care a sunat la serviciu și a anunțat că e pozitiv și că urmează să rămână în concediu medical. Tacticos și-a deschis laptopul, a deschis câteva situri de cumpărături online și a așteptat liniștit să vină la cafea și doamna Carmina, ca să își planifice următoarele acțiuni. Din fericire, băiatul lor e căsătorit în alt oraș, nu a venit în contact cu ei, iar în afara familiei Roman, nu avea alte persoane în contacții apropiați.

Doamna Carmina a primit vestea cam rece, fiindcă doamnele de la clubul ei de canastă ziceau că nu prea cred în „chestia asta”, dar văzând că domnul Dacu e încruntat, își păstră ideile astea doar pentru ea. Își dădură repede seama că și doamna trebuie să anunţe la serviciu, așa că sună și ea la șeful să îl anunțe. Pe la ora 12 a sunat și o doamnă amabilă de la DSP, cu care au stat de vorbă cam 20 de minute, timp în care doamna le-a pus o mulțime de întrebări, le-a solicitat să facă o listă de contacte din ultimele zile, a așteptat amabilă să cotrobăie după buletine prin geantă și după numărul familiei Roman. Doamna de la DSP a căutat repede în baza de date și a găsit familia Roman după numele doamnei și după numărul de telefon și le-a spus doamnei și domnului Dacu faptul că și familia Roman a fost deja contactată. Apoi doamna de la DSP i-a comunicat domnului Dacu despre ce are de făcut mai departe, că va veni o salvare să îl ducă la spital, că va sta acolo două zile pentru analize, după care va decide împreună cu medicul curant dacă este cazul să rămână la spital sau poate reveni acasă, dacă starea îi va permite. Doamna Carmina a aflat că trebuie să stea acasă, să nu iasă nicăieri și să sune la medicul de familie, care îi va explica pașii următori și ce este de făcut dacă apar simptome. Spre prânz, o salvare l-a condus pe domnul Dacu la spital, iar doamna Dacu a primit un telefon de la asistența socială din primărie, la celălalt capăt era un tânăr care a întrebat-o dacă îi poate fi de ajutor, având în vedere că 14 zile nu are cum să iasă din casă.

Doamna Roman a reușit să găsească pe cineva la telefon spre sfârșitul zilei următoare, iar doamna de la telefon, foarte plictisită sau poate obosită, i-a zis că pentru un pic de tuse nu trebuie să aglomereze degeaba în spital, să stea acasă că o să se ocupe medicul de familie de actele ei. Doamna Roman a sunat din nou la medicul ei de familie care i-a explicat că a primit un răspuns greşit de la DSP, că medicul de familie nu se ocupă de actele ei, ci o va consilia după ce se întoarce de la spital, și nici nu poate elibera concediu medical pentru această perioadă. Capul doamnei Minerva a început să plesnească de furie și a început să țipe la doamna doctor de familie, că ea are drepturi, plătește la sănătate și nu îi convine să fie plimbată de la Lelea la Mătușa. Doamna doctor a încercat să îi explice faptul că trebuie să se interneze, altfel nu are cum să fie evaluată și să primească tratament, concediu medical și informații pentru toți contacții. Tot doamna doctor de familie i-a explicat calm că, neavând acces la baza de date a DSP, medicul de familie nu știe cum au fost stabiliți contacții, dar a sfătuit-o pe doamna Roman să aibă grijă ca domnul Roman, fetele și doamna Amalia să nu plece din casă, pentru că trebuie să rămână izolați. În cele din urmă, doamna Roman s-a mai potolit, fiindcă și în alte dăți medicul de familie o învățase bine ce are de făcut, dar acum nu știa cum să procedeze, dacă să se interneze sau nu. Medicul de familie a sfătuit-o să se interneze, pentru că deocamdată nu are cum să știe nici cum va evolua boala și nici nu va putea primi concediu medical decât prin internare, pentru că așa spune legea carantinei.

Domnul Dacu a ascultat sfatul medicului de la DSP, s-a internat la spital, unde a stat doar 8 zile, pentru că s-a vindecat destul de repede, deși fiind cam grăsuț, a trebuit să facă niște injecții în burtă ca să nu aibe complicații. Din fericire, acasă la el doamna Dacu nu a avut niciun simptom, așa că s-au liniștit. Când a venit de la spital avea deja concediul medical dat de acolo și biletul de externare plus scrisoarea medicală. Pe toate le-a pozat și le-a trimis pe email către medicul lui de familie. Doamna Dacu a primit și ea pe email de la DSP decizia de carantinare, a trimis-o la medicul de familie și a primit și ea concediul medical pentru această perioadă.

Doamna Minerva a fost insistentă la salvare și a spus că dorește să fie internată, lucru care a dus la mai puține complicații. În primul rând că a avut nevoie de oxigen trei zile dar, deși s-a panicat puțin, a trecut cu bine. S-a externat după două săptămâni și a putut să își ia și concediul medical, pe care, dacă urma sfatul nesăbuit al doamnei plictisite de la DSP să nu se interneze, era în pericol să nu îl poată primi. Domnul Roman a fost norocos, el și fetele nu au avut simptome deloc, în schimb bunica Amalia le-a dat mult de furcă, a trebuit să plece cu Salvarea la spital, a stat trei săptămâni acolo din care vreo 7 zile la ATI, perioadă care a fost foarte grea, pentru că viața i-a atârnat de un fir de păr. Când a ieșit din AŢI a plâns de fericire, fiindcă era singura din ultimele 5 zile care ieșea de acolo vie...

Concediul acesta le-a dat mult de furcă celor două familii prietene. Au trecut prin momente grele, au tremurat pentru viața lor, s-au încurcat în hățișul birocratic al sistemului de sănătate, dar până la urmă, au răzbit. Acum se gândesc dacă nu ar fi bine să doneze plasma pentru a îi ajuta pe ceilalți care sunt în stare gravă, cel puțin doamna Amalia îi roagă zilnic să ia în calcul ăsta, fiindcă ea și-a văzut colegii de salon murind...

Traseul normal și firesc pentru toţi acești oameni este destul de bine definit de către legile de astăzi din România. Problema stă în oamenii care îl aplică și care nu sunt totdeauna cei mai corecți sau conștiincioși. Fiecare dintre noi, aflat de oricare parte a baricadei, ar putea ajuta dacă ar face lucrurile bine.

Dacă la mare cele două familii nu mergeau în locuri aglomerate, purtau corect măștile medicale peste nas şi până sub bărbie, păstrau distanța între oameni și se spălau corect pe mâini cu apă și săpun minimum 20 de secunde sau cu gel alcoolizat, își scădeau foarte mult șansele de a se îmbolnăvi.

O dată testul pozitivat, personalul de la laborator care a strâns corect datele pacientului testat (datele de identitate, adresa, numărul de telefon) trebuie să anunțe imediat la DSP (direcția de sănătate publică) setul de date și testul pozitiv.

DSP are o bază de date cu toate aceste teste şi cu toate datele de identitate. În fiecare zi preia toate testele pozitive cu tot cu date, personalul din DSP începe să sune la persoanele pozitive și le comunică exact ce au de făcut, le explică faptul că trebuie să fie evaluați de un medic care decide unde se face internarea pentru minimum 2 zile și alcătuiește ancheta epidemiologică. Adică află de la persoanele pozitive pe toți cei cu care au fost în contact, cu datele de identitate și numărul de telefon. Putem ajuta această muncă grea dacă ne concentrăm puțin și îi ajutăm pe acești oameni să primească datele corecte. Cel mai greu este să faci ancheta în cazul unor contaminări masive, când trebuie să investighezi zeci de contacți. DSP include în baza de date ȘI TOȚI CONTACȚII persoanelor pozitive. Astfel, în cazul în care la acești contacți apar simptome, ei sunt mai ușor de identificat în baza de date și îndrumați corect mai departe către testare. Iar ciclul se reia.

Nu este corect ca DSP sau Salvarea să recomande pacienților să rămână acasă dacă nu au simptome grave. În primul rând, astfel se încalcă legea carantinei, care spune că fiecare pacient pozitiv trebuie evaluat, fiindcă uneori chiar și cei care au forme mai ușoare au analize foarte modificate și trebuie atent urmăriți. În al doilea rând, pacienții care nu vor fi internați, nu pot beneficia de concediu de izolare, pentru că medicul de familie nu poate elibera concediul unui pacient pozitiv care NU A FOST INTERNAT. Prin urmare, internarea este absolut necesară, dacă nu doriți să vă periclitați serviciul.

Mai este de evitat și abuzul angajatorilor, care intră în panică atunci când află de un caz pozitiv, fac presiuni uriașe pe pacienți să prezinte concediul de carantină cât mai repede (foarte greșit, este timp conform legii O LUNĂ) și cer avize și adeverințe de la medici că pacientul este vindecat. NU SE ELIBEREAZĂ niciun fel de avize, nu e cazul să mai colmatăm cabinetele medicilor de familie cu hârtii inutile.

Familia Roman și Familia Dacu sunt acum restabilite și speră că v-au ajutat peripețiile lor să știți ce aveți de făcut, iar medicii lor de familie sunt bucuroși că informațiile date de ei au fost de folos, i-au liniștit pe pacienți și le-au întărit relația medic - pacient.

Ceea ce ați citit mai sus nu este un roman SF. Aceste lucruri se întâmplă cu adevărat în multe locuri din România și ca să fie și mai multe, depinde doar de felul în care fiecare dintre noi ne facem treaba bine. E nevoie de oameni pregătiți, corecți, care să își facă treaba și să ajute, acolo unde pot. În plus, respectarea celor trei reguli de bază (mască, distanță, mâini curate) ne poate ține departe de spital și în siguranță, în așteptarea unui vaccin care să ne aducă înapoi viața de dinainte.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp