Zece luni de război în Ucraina. Una dintre cele mai dureroase imagini ale acestui Crăciun, surprinsă de un fotoreporter polonez în orașul Bakhmut, din regiunea Donețk

În imaginea de sus - civili in adăpost în Bakhmut, Ucraina / Foto: Abaca Press / Profimedia

Astăzi, în ajunul Crăciunului, se împlinesc fix 10 luni de când a început războiul lui Vladimir Putin în Ucraina. Fotoreporterul polonez Marek M. Berezowski a surprins poate cea mai dureroasă imagine a acestui Crăciun: Doi ucraineni (probabil pensionari) din orașul Bakhmut (aflat în regiunea Donețk) trag de un cărucior în care este aștezat un brăduleț pe care îl duc acasă.

sursa foto: Marek M. Berezowski

- De luni de zile, orașul Bakhmut este o țintă-cheie a trupelor rusești din regiunea Donețk. Orașul a fost grav avariat, însă forțele ucrainene au reușit să țină piept soldaților ruși și i-au împiedicat să avanseze.

- În ziua cu numărul 304 a războiului, Institutul pentru Studiul Războiului din Washington (ISW) scrie că Rusia dă semne că ar pregăti un atac în nordul Ucrainei dinspre Belarus. Armata ucraineană a comunicat, de asemenea, că Rusia şi-a mutat acolo o parte din batalioanele sale.

- Separat, Ministerul britanic al Apărării a transmis pe Twitter un mesaj în memoria trupelor care luptă în Ucraina, subliniind: „În timp ce ne așezăm pentru Crăciunul din acest an, haideți să-i păstrăm în gândurile noastre pe acei bărbați și femei curajoși care luptă pentru a-și apăra țara”.

- Cea mai importantă lecție după aceste 10 luni este că un război convențional major între două națiuni dezvoltate este posibil, chiar și sub umbra armelor nucleare, și că este la fel de brutal întotdeauna.

- Cercetătorul Christopher Dougherty, de la Center for a New American Security, a declarat pentru platforma americană Grid News că timp de decenii, mulți observatori occidentali au privit războaiele convenționale majore drept evenimente perimate din motive justificate, precum descurajare nucleară, alianțele puternice, interdependența economică sau sancțiunile internaționale urmate de o agresiune militară. Există nenumărate lecții strategice și operaționale care pot fi învățate din acest război, dar ele pălesc în importanță în raport cu faptul că inimaginabilul este posibil.

- La rândul său, Liana Fix, cercetătoare în cadrul Consiliului pentru Relații Externe din Washington, a transmis că cea mai importantă lecție a războiului din Ucraina este eroarea gândirii liniare. Primul exemplu este cel mai evident și se referă la presupunerea că un atac rusesc asupra Ucrainei ar duce la victoria militară a Moscovei. Chiar și după înfrângerea Rusiei în bătălia de la Kiev, a fost nevoie de luni de zile pentru ca factorii de decizie politică și analiștii să înțeleagă că eșecurile inițiale ale Rusiei în război au reprezentat mai mult decât un regres temporar și că Rusia este, de fapt, de partea pierzătoare în acest război.

- Al doilea exemplu este predicția recurentă a unui impas, similar cu primul Război Mondial, între trupele ucrainene și cele ruse, care s-ar fi blocat în pozițiile lor. Mulți experți au spus că ambele părți sunt incapabile să realizeze o mișcare semnificativă care să le facă să avanseze pe linia frontului. Această predicție a fost respinsă în mod repetat de contraofensivele ucraineane. Tot Liana Fix subliniază că ar fi o altă eroare să presupunem că nu vom mai avea parte de contraofensive ucrainene de succes. Însă cercetătoarea americană sugerează că războiul cel mai probabil este capabil să producă [surprize] în loc de [continuități].

- Al treilea exemplu este legat de gândirea liniară care stă la baza multor analize occidentale ale situației politice din Rusia. În ciuda speculațiilor despre tulburările interne, destabilizarea regimului și posibilii succesori ai lui Vladimir Putin, presupunerea majorității este că oricine îl va urma liderului de la Kremlin ar fi legat de moștenirea sa și modelat în imaginea lui. În realitate, nu știm acest lucru, notează Liana Fix, care adaugă faptul că ar fi înțelept să ne pregătim și pentru scenariul exact opus decât cel care pare cel mai probabil acum.

- Istoricul Mark Galeotti afirmă că cea mai fundamentală lecție după aceste 10 luni este că războiul la scară largă e încă mult mai puțin previzibil decât o fac algoritmii sau simulările. Rolul moralului, al conducerii naționale, al inițiativei pe front, al imaginației, al disciplinei și al diversiunii s-au dovedit elemente de o importanță crucială pe câmpul de luptă.

- Directorul ONU pentru grupul Internațional de criză, Richard Gowan, a transmis că o întrebare generală din ultimele 10 luni a fost dacă războiul Rusiei împotriva Ucrainei este un război european sau o criză globală. SUA și aliații săi europeni au prezentat în mod constant acțiunile Moscovei după 24 februarie 2022 ca pe o amenințare la adresa ordinii globale. Dar o mulțime de puteri non-occidentale au părut parțial convinse de această teză.

- Gowan spune că ne aflăm într-o eră a „acoperirii globale”. Asta înseamnă că multe țări se simt nesigure cu privire la direcția în care se îndreaptă lumea și încearcă rațional să evite să devină parte în conflictul ruso-occidental. Practic, dacă va exista un nou Război Rece, multe state din afara Europei ar dori să stea deoparte, remarcă Richard Gowan.

- Oficialul ONU mai precizează că dacă e să privim războiul din punctul de vedere al Națiunilor Unite, în ultimele 10 luni mai mulți oficiali din Asia, Africa și America Latină și-au manifestat simpatia pentru Ucraina. Cu toate acestea, simpatia lor a venit la pachet cu avertismente. Diplomații non-occidentali au încercat să supună atenției o listă cu alte crize care se desfășoară acum pe Pământ, de la încălzirea globală și șocul internațional al prețului alimentelor până la războaiele din Africa. Toți acești diplomați non-occidentali au insistat ca aceste crize trebuie să primească o atenție egală cu cea pe care o primește invazia rusă în Ucraina.

- La începutul războiului, mulți diplomați europeni, în special, nu păreau să acorde importanța acestor probleme. Însă de-a lungul ultimelor luni, SUA și europenii și-au îmbunătățit atenția și relația cu omologii lor non-occidentali, pentru că au înțeles că au nevoie de aliați și că acești aliați încă văd războiul lui Putin în Ucraina în moduri diferite, a mai punctat Richard Gowan.

- Diplomații occidentali au fost supărați că omologii lor non-occidentali nu au condamnat acțiunile regimului de la Moscova în termenii cei mai duri. Dar pentru multe guverne non-occidentale este pur și simplu un pariu mai sigur să transmită niște semnale ferme și limitate care să evidențieze faptul că dezaprobă acțiunile Rusiei, fără a susține definitiv SUA și UE.

- Samuel Greene, director al Institutului Rus din cadrul King’s College London, a evidențiat pe platforma americană Grid News că războiul a demonstrat (cel puțin) două lucruri înfricoșătoare. Pe de o parte, a arătat cât de fragilă este pacea și cât de repede ne putem găsi în mijlocul unei catastrofe reale. De generații ne-am permis să credem că „acest lucru nu se poate întâmpla aici (în Europa)”, iar iluzia a fost acum spulberată. Se poate întâmpla aici, se întâmplă aici și va continua să se întâmple aici (pe continentul european), dacă nu facem nimic pentru a opri dezastrul.

- Pe de altă parte, spune Samuel Greene, al doilea lucru înfricoșător indică cât de puțin înțelegem despre modul în care funcționează lumea în care trăim. Sentimentul nostru că acest „nu se poate întâmpla aici” s-a bazat pe un set de ipoteze despre comportamentul uman – comportamentul liderilor mondiali și al cetățenilor obișnuiți deopotrivă. Aceste ipoteze ne-au permis să credem că lumea, sau cel puțin colțul nostru de lume, este stabil și predictibil, dar nu am examinat niciodată cu adevărat multe dintre aceste ipoteze și în special nu am reușit să le examinăm din punctul de vedere al oamenilor care nu sunt „noi”.

Bakhmut, Ucraina/ Foto: INSTARimages.com / INSTAR Images / Profimedia

- Natalie Jaresko, președinta Institutului Aspen din Kiev și fost ministru de finanțe în Ucraina, a subliniat că poporul ucrainean a arătat lumii puterea, curajul și rezistența sa. Sfidarea ucrainenilor în fața distrugerii, terorii și tentativei de genocid a rușilor a inspirat întreaga lume, de la străzile pline cu protestatari în Iran și până la manifestațiile împotriva regimului de la Beijing.

- Jurnalista rusă Ksenia Kirillova, care a scris pentru Novaia Gazeta, a transmis și ea în Grid News că principala lecție a acestui război este că Occidentul ar trebui să învețe inutilitatea și chiar pericolul de a-l liniști pe agresor. Kirillova spune că nu trebuie să uităm că prima agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei a început în 2014 și nu a presupus doar anexarea Crimeei, ci și declanșarea unui război sângeros în Donbas. Acordurile de la Minsk păreau atunci o iluzie a păcii, iar multe voci din Occident au crezut la acea vreme că dacă lui Putin i se dă ceea ce își dorește (recunoașterea reală a controlului său asupra Crimeei și a părții ocupate din Donbas), atunci el se va opri.

- Practica a arătat că nu s-a oprit. După fiecare acord de pace, Putin a început un nou război de îndată ce a câștigat putere și când a fost conștient că devine benefic pentru el (din motive politice interne) să atace. Și de fiecare dată Putin a ridicat miza. Dacă îi permitem să câștige, spune Ksenia Kirillova, atunci în următorul război va fi inevitabilă o ciocnire între Rusia și NATO.

 -Stanislav Kucher, realizator de film și fost prezentator TV în Rusia, a declarat pentru Grid News că războiul din Ucraina a arătat cât de ineficientă poate fi o dictatură pe câmpul de luptă. Singura instituție care s-a dovedit eficientă și indispensabilă în Rusia lui Putin este sistemul de propagandă de stat, care a transformat poporul rus într-o societate pregătită să sprijine un atac asupra „vecinilor frați”.

- Principalul obstacol în calea oricărei dictaturi este libertatea de exprimare, alcătuită din pluralismul de opinii și diversitatea diferitelor mijloace de informare. Distrugerea tuturor acestor lucruri în Rusia a făcut posibilă întărirea puterii lui Putin, apoi distrugerea tuturor tipurilor de opoziție din Rusia și apoi invazia Ucrainei.

- Generalul David Petraeus, fost director al CIA, a transmis că cea mai importantă lecție a războiului din Ucraina este că conducerea strategică, adică conducerea de la vârf, contează cu adevărat.

- Pentru a avea succes, liderii strategici trebuie să îndeplinească patru sarcini în mod corespunzător: În primul rând, trebuie să înțeleagă corect ideile mari (strategia globală); în al doilea rând, trebuie să comunice ideile mari într-un mod eficient pe toată lărgimea și profunzimea organizației lor (în acest caz, o țară) și, de asemenea, altor părți interesate; în al treilea rând, ei trebuie să supravegheze implementarea ideilor mari de către organizația (țara) pe care o conduc; și în al patrulea rând, ei trebuie să stabilească cum să rafineze ideile mari pentru a îndeplini toate cele patru sarcini din nou și din nou.

- Generalul David Petraeus remarcă că în războiul din Ucraina a putut fi observată o conducere strategică excepțională demonstrată de președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care a îndeplinit fiecare dintre cele patru sarcini într-un mod strălucit și a condus mobilizarea totală a țării sale într-o manieră churchiliană pozitivă, obținând astfel rezultate foarte bune pe front.

- De cealaltă parte, precizează Petraeus, a putut fi observată o conducere strategică abisală demonstrată de Vladimir Putin, care a eșuat lamentabil în ceea ce privește prima sarcină, luând apoi în mod repetat decizii catastrofal de proaste.

- Ca urmare a performanței acestor doi lideri strategici și a cetățenilor lor (și, de asemenea, ca urmare a sprijinului enorm pe care l-a primit Ucraina din partea Statelor Unite și din partea restului de țări occidentale), Rusia se află acum într-o situație din ce în ce mai disperată pe câmpul de luptă și într-o situație din ce în ce mai costisitoare în plan intern. Și fiecare dintre aceste aspecte va deteriora situația în ansamblu, până când Putin va recunoaște în cele din urmă că o continuare a războiului nu este sustenabilă, mai notează generalul David Petraeus. 

- Graeme Robertson, director al Centrului pentru Studii Slavice, Eurasiatice și Est-Europene la Universitatea din Carolina de Nord, a transmis precizat că cel mai important lucru după 10 luni de război constă în faptul că puterea unei întregi națiuni unite împotriva unui invadator este un factor esențial, care nu poate fi trecut cu vederea. Prognozele dinainte de invazie tindeau să se concentreze pe marea diferență în ceea ce privește capacitatea militară aparentă dintre Rusia și Ucraina, ceea ce i-a făcut pe mulți inițial să creadă că un eventual război va fi scrut, iar Rusia va triumfa. Cu toate acestea, ultimele 304 zile au demonstrat că apărătorii uniți (cu sprijin crucial din partea aliaților din Occident) nu numai că au avut puterea de a rezista, dar au împins înapoi pe câmpul de luptă un agresor mult mai mare și mult mai bine înarmat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp