„Vom continua să investim în cultură, poate mai intens decât am făcut-o vreodată” - interviu cu Flavia Popa, BRD

(credit foto: Radu Grozescu)

Fiecare generaţie consumă cultură diferit, preferă forme, idei şi limbaje mereu noi. Într-un interviu pentru Republica.ro, Flavia Popa, secretar general BRD Groupe Société Générale, spune că indiferent de era în care trăim, de mijloacele rapide de comunicare, de goana după fericire instantanee şi de frica a nu rata extraordinarul de lângă tine, rămânem oameni care au nevoie să îşi pună întrebări şi să caute răspunsuri. Este convinsă că teatrul poate să ne ofere această călătorie interioară.

Care sunt principalele proiecte culturale finanțate de BRD?

Aş fi fost tentată să-ţi spun că e vorba de o „listă” de proiecte, dar nu e o listă, e de fapt o reţea. O reţea de hotspoturi culturale BRD pe care o dezvoltăm deja de doi ani, în care am inserat proiecte şi evenimente care-şi propun exact ce ne dorim şi noi: susţinerea tinerei generaţii de creatori din România. Un ecosistem cultural care începe cu Scena9, o platformă de jurnalism în care BRD este partener fondator, şi care îşi propune să scrie despre ce e valoros, nou sau nedescoperit în peisajul cultural de la noi. Acolo este o echipă extraordinară de jurnaliști-curatori ai fenomenului cultural, care explorează zilnic modul în care evoluează cultura în România.  

Anul trecut am deschis Rezidența BRD Scena9, un spaţiu de dialog cultural în care îşi găsesc locul cu precădere artişti sau subiecte noi, care provoacă la dezbatere şi care au relevanţă pentru lumea noastră. Aici am montat expoziții de artă contemporană, piese de teatru, am găzduit interacţiuni culturale în faptul serii la un pahar de vin, am citit poezie, am proiectat filme. În parte dintre proiectele rezidenţilor ne implicăm şi financiar. Spre exemplu, Festivalul de Film pentru Tineri. În 2013 erau 40 de filme făcute de adolescenți. În acest an, în care am susținut și găzduit festivalul, numărul a crescut la 400 de filme, 60 dintre ele fiind și proiectate la Rezidență.

Tot în 2016, am mai adăugat un hotspot cultural BRD în „clubul” nostru, pe Apollo 111, pentru că îşi propunea să privească teatrul dintr-un unghi nou şi să vorbească mult cu tinerii.

Voi continua, într-o ordine aleatorie, cu  Festivalul Național de Teatru din București, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, Festivalul de Teatru Tânăr Ideo Ideis, pe care eu îl percep ca pe o nestemată în deșert, continuând cu proiecte din zona muzicii clasice – Turneul Stradivarius, susţinut de Alexandru Tomescu, Sonoro Conac şi multe altele care şi-au găsit „casa” la Rezidența BRD Scena9, precum Intersecţiile de miercuri sau Nocturnele de poezie.

Credem din tot sufletul că investiția în fenomenul cultural românesc este critică pentru evoluţia societăţii noastre, pentru apariţia unor noi modele de dialog şi pentru recuperarea unui set de valori pe care pare că l-am rătăcit în tranziţie. 

96% dintre adolescenții români se uită zilnic la televizor și 88% utilizează în fiecare zi internetul. Cum își poate face teatrul loc în viața lor?

Fiecare generaţie consumă cultură diferit, preferă forme, idei şi limbaje mereu noi. Eu cred că, indiferent de era în care trăim, de mijloacele rapide de comunicare, de goana după fericire instantanee şi de frica de a nu rata extraordinarul de lângă tine, rămânem oameni care au nevoie să îşi pună întrebări şi să caute răspunsuri. Iar convingerea mea este că teatrul poate să ne ofere această călătorie interioară.

Spre exemplu, anul trecut am susţinut proiectul „Manifest pentru dialog”, al regizorului şi dramaturgului Bogdan Georgescu, organizat împreună cu Teatrul din Sibiu și cu Universitatea de Teatru din Sibiu, în câteva zeci de orașe din țară. Piesele incluse în proiect, Antisocial şi #minor, vorbeau deschis despre probleme cu care se confruntă tinerii şi invitau la conversaţie. Acolo am învăţat că tinerii au o apetenţă formidabilă pentru dezbateri, precum şi că lor le este clar că pentru a produce schimbările pe care și le doresc, trebuie să fie mai activi în spațiul public.

La Antisocial, spectatorii rămâneau după piese și - în prezența actorilor, a regizorului şi a unui psiholog - elevii, părinții și profesorii discutau problemele care fuseseră puse în scenă mai devreme. Sunt convinsă că o astfel de experiență a deschis dialogul între generaţii, iar spectacolul şi discuţiile de după au acționat ca un un liant între cei prezenţi acolo.

Pentru noi este important să rămânem aproape şi de teatrul tânăr, dar şi de publicul tânăr, cu atât mai mult pentru că vedem o deschidere a tinerilor către teatru și către artele spectacolului, în general. Personal, cred că Oscar Wilde avea dreptate când cataloga teatrul cea mai scurtă cale ca oamenii să împărtăşească cu ceilalţi cum e să fi om. Evident, Oscar Wilde nu a luat în considerare epoca social media, aceste forme şi canale noi, devenite inevitabile în conversaţia despre rolul teatrului.

În 2016 am lansat o campanie îndrăzneaţă de PR digital semnată de  Golin & MullenLowe, care propunea o inversare de roluri între public şi actori. Campania era dedicată turneului piesei Vanilla Skype, a regizorului Cătălin Ștefănescu, ce includea 10 reprezentaţii. Pentru prima dată, spectatorii erau cei care se supuneau unui casting pentru a stabili cât de pregătiţi sunt să fie spectatori de teatru, iar actorii îi selectau pe cei care îşi câştigau dreptul de a fi în sală. Piesa a făcut senzaţie, turneul a fost sold-out.

Deşi teatrul pentru mine e cea mai off-line experiență culturală (cum ar spune generaţia tânără), on-lineul a fost cel care ne-a ajutat să îl conectăm la audienţa potrivită. Am luat toate „beneficiile” artei dramatice şi le-am transpus în digital: acela că în sala de spectacol sufletul și creierul sunt în simbioză și de acolo se nasc trăiri, că teatrul te ajută să îți pui întrebări, te face să deschizi canalele de empatie și să experimentezi lucruri noi.

Şi nu mi-a plăcut doar mie, a fost o campanie care a câştigat marile premii ale IAB MIXX Awards şi ale Galei Romanian PR Award.

Care este povestea adolescenților care vin la Ideo Ideis? Cum a început relația lor cu teatrul și încotro ar trebui să îi ducă pe mai departe?

Mi-e tare drag să vorbesc despre Ideo Ideis. Am avut ocazia să o cunosc pe Andreea Borțun. Povestea Ideo Ideis este una frumoasă: o gașcă de tineri faini care iubesc teatrul s-au gândit să creeze în orașul lor, care nu avea până atunci nicio activitate culturală, un festival pentru tineri actori amatori. Ei au început să caute susținători printre oamenii consacrați din domeniu. Îmi aduc aminte că Andreea i-a scris lui Marcel Iureș ceva de genul: „Noi suntem niște tineri și vrem să facem teatru la noi în oraș”. În Alexandria. Iar actori ca Iureș sau Marius Manole, Medeea Marinescu, Andi Vasluianu, la care s-au adăugat Cătălin Ştefănescu, Pavel Bartoș, Dorina Chiriac, Ofelia Popii, au început să vină în fiecare an, în august, ca voluntari la Ideo Ideis la Alexandria, să facă mentorat cu trupele de teatru de adolescenți care vin din toată țara.

Cred că Ideo Ideis nu ar fi existat dacă nu ar fi fost energia și puterea de a mișca lucrurile a Andreei Borțun și a lui Alex Ion. Ei doi au construit o echipă în jurul proiectului, au creat o comunitate de tineri actori aspiranţi, la care se adaugă mereu trupe de liceeni din țară, şi reuşesc să facă asta de 12 ani.

Unde se țin spectacolele lor?

Alexandria nu are teatru, aşa că în perioada Ideo Ideis întregul oraş devine o scenă: casa de cultură, restaurantele, chiar şi piaţa din fața primăriei. Întregul oraş e “occupied” de grupuri de tineri care repetă piese, participă la ateliere de dans, actorie, muzică, film, fotografie, responsabilitate. E educaţie prin cultură.

În era Fake News le-aţi pus tinerilor de la ediția a 12-a a festivalului Ideo Ideis o întrebare: „Pe tine cine te minte”? La ce răspunsuri vă așteptați?

Tema festivalului pornește de la ideea că trebuie să fii autonom, să gândești cu capul tău, să fii informat, să regândești lucrurile. Trăim în epoca post-adevărului, există o realitate pe care o documentăm, există știri false alarmante și multă manipulare care derivă din ele, și mai există și dimensiunea imaginară în care ne putem regăsi. Sunt tot felul de lucruri care se schimbă peste noapte, concepte și valori care se inversează de la o zi la alta, oameni care în același moment propovăduiesc lucruri antagonice. Cum să te aperi de toate acestea? Nu ne putem apăra noi, adulții, decât prin rădăcini, prin valori în care să ne ancorăm, iar în felul acesta, raportându-ne la ceva stabil, să poți să prelucrezi cu mintea ta informațiile primite.

Noi susținem foarte tare parteneriatul cu Ideo Ideis, este unul dintre hotspoturile culturale BRD, și invităm pe toată lumea, pe noi înșine, să privim dincolo de scenă prin ceea ce se întâmplă pe scenă, ca să putem găsi perspective noi și să putem înțelege mai bine de ce suntem pe drumul acesta.

Ce bine însă că în teatru nu vorbim de fake news. Acolo intrăm într-o lume construită din imaginaţia, din frustrarea, tulburarea, inspiraţia divină, bucuria extremă a cuiva; o experienţă în acelaşi timp profund umană şi 100% autentică. Acest Imaginar noi l-am propus oamenilor, cu ocazia Ideo Ideis, ca pe un filtru nou prin care ei pot să judece lumea, pe care să îl pună alături de binomul clasic fake-real. Le-am propus chiar un joc în care le arătăm o serie de texte/afirmaţii dintre care ei trebuie să le aleagă pe cele care vin din Imaginar. E o idee care ne place foarte mult şi pe care o s-o abordăm şi cu alte ocazii.

La ce răspunsuri vă așteptați la întrebarea: „Pe tine cine te minte?”

Mă aștept și la răspunsuri directe, mă aștept și la multă imaginație. Mi-ar plăcea să găsim răspunsuri deștepte prin ineditul lor care să creeze la rândul lor concepte. Cel mai important e să nu ne mințim pe noi înșine. Iată, acesta este un răspuns pe care mi-ar plăcea să-l aud: „Nu vreau să fiu eu cel care se minte pe sine”.

Cum să îi învățăm pe copii să discearnă între informațiile reale și cele false, în condițiile în care nici măcar mulți din adulți nu pot face asta?

Nu avem o baghetă magică și nici o metodă infailibilă să se întâmple asta. Așa cum au făcut și părinții noștri, noi suntem datori să le dăm copiilor instrumentele corecte ca să poată să se informeze, să discearnă. Accesul la educație e cea mai bună armă împotriva informațiilor greșite. În plus, cred că trebuie să le dăm libertate, să aibă spaţiul să greșească, să primească suport, să o ia de la capăt de câte ori e nevoie, să le dăm alternative, să înțeleagă, să nu îşi delege propriul aparat critic ca fiind treaba altcuiva. Cum spuneau bunicii, să se lovească cu capul de pragul de sus până când vor înțelege cam unde e pragul. Asta ni se întâmplă și nouă.

Ați demarat o campanie de promovare a teatrului printr-o serie de afișe originale. Care a fost ideea din spatele lor? Care au fost reacțiile pe care le-au stârnit?

„Din dragoste pentru teatru” este o campanie-experiment pe care am lansat-o la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Am pornit de la ideea că pe vremuri afişele erau cele care atrăgeau oamenii în sălile de teatru. Era un teritoriu în care creativitatea se întâlnea cu Imaginarul. Îndeplineau o funcţie, nu erau doar un obiect drăguţ. În timp parcă afişele au ajuns să nu mai atragă aproape deloc atenţia. Aşa că am ales nouă ilustratori care au acceptat provocarea de a reinterpreta afișele a nouă piese de teatru internaționale, celebre. 

Noi credem că rezultatul campaniei e unul excepțional, pentru că afișele au creat, prin conținut, subiect de conversație și content în online pentru toată lumea. Titlurile au fost şi ele re-create - „Ai fost sau n-ai fost la Hamlet?”, „Dr. Faustus te primește acum”, „Ia-o pe lungul drum al zilei către noapte”, „Viziteaz-o pe bătrâna doamnă”, „Doar nu ți-e frică de Virginia Woolf”, „Așteaptă-l pe Godot. În sală”, „Lasă pisică pe acoperișul fierbinte”, „Nu fi rinocer”, Invită-l și pe unchiul tău Vania” - au lansat o invitație la teatru.

A crescut numărul celor care merg la teatru?

Publicul de teatru e în general un public loial. Ne place să credem că numărul celor ce merg la teatru crește. Un studiu din 2016 realizat pentru Scena9 spunea că artele spectacolului erau prima opțiune de petrecere a timpului liber în orașele mari. Cu siguranță și festivalurile de care am povestit și altele, nu fac decât să fie buni ambasadori în a crește numărul celor ce merg la teatru. E evident că e necesară continuarea realizării unui teatru de calitate, care să fie în primul rând relevant pentru timpul său. E cauză şi efect, trebuie să investești în tânăra generație de actori și regizori pentru a le da șansa să îşi dezvolte şi testeze proiectele, pentru ca apoi să producă un teatru pe care îl simţi contemporan, indiferent de vârsta textului.

Care e locul teatrului în lumea de azi?

Locul teatrului trebuie să fie unul important şi neîngrădit. Important pentru că îţi provoacă mintea, te bucură vizual, îţi creează senzaţii pe care nu le trăieşti oricum. Şi neîngrădit pentru că el trebuie să nu depindă doar de sălile de teatru, să-şi găsească medii şi canale noi, să facă paşi înspre a capta atenţia noilor generaţii.

Apollo 111. Povestiți-ne ce s-a întâmplat de la lansarea acestui proiect. Ce fel de comunitate s-a creat în jurul lui?

Apolo 111 e un proiect la care am luat parte în 2016. Am decis să îl susținem pentru că este un spațiu alternativ în care își găsește locul teatrul independent şi care funcționează și ca un spațiu de relaxare, de socializare. E un loc care crește, s-a creat o comunitate în jurul lui încă de la început, una tânără care sperăm că va deveni loială și va veni regulat la piese.

Şi cred că cel mai important lucru pentru noi, ca organizaţie, e că dialogul permanent cu aceste comunităţi culturale ne permite să învăţăm şi să evoluăm într-un mod neaşteptat. Învăţăm de la teatru cum să tratăm cu empatie inevitabilele eşecuri şi nebunii – ale noastre şi ale altora. Învăţăm de la artele vizuale cum să evoluăm în limbaj, înainte că cel pe care îl folosim să devină irelevant. Învăţăm de la scriitori şi dramaturgi cum să experimentăm prin ochii altora poveşti mai străine şi înfricoşătoare decât îşi poate permite oficial o corporaţie cu aversiune la risc. Un lucru e clar: vom continua să investim în cultură, poate mai intens decât am făcut-o vreodată. Iar dacă vi se pare că evoluăm, e foarte probabil că am învăţat asta din faptul că stăm mereu în mijlocul fenomenului cultural românesc. Ceea ce vă dorim şi vouă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp