Foto: Guliver Getty Images
Obișnuita sală de workshop. Echipă de management tăcută și oarecum derutată - fluctuația de personal e în creștere precum brazdele de urzici după primele ploi sănătoase de primăvară. Iar feedback-ul oamenilor, consemnat în recentul employee opinion survey, are optimismul unui necrolog. Lipsă de direcție, ceață decizională, comunicare agresivă, presiune, priorități neclare, ore suplimentare, erori neasumate. Conflicte. Ce e de făcut? Discuția pornește animat despre leadership, valori, modele comportamentale, management. Recunosc multe replici, cumva le anticipăm, sunt de 25 de ani în scenariul ăsta:
- Ok, o să începi iar cu tra-la-la-ul despre cultura firmei…
- Viziune-valori… filosofie și teorie… cine naiba se gândește la așa ceva în stresul ăsta?
- E vorba de salarii, ca întotdeauna…
- Ușor e să dai sfaturi din afara terenului…
Și brusc, una oarecum neașteptată:
- Ok, nu ne mai spune de Sinek, Pink, Goleman. Concret, ce facem? Rețeta ta până la urmă care e?
… Dacă tot au intrebat:
De câteva decenii (dacă nu secole, posibil milenii ar zice Sun Tzu) - cei care studiază știință conducerii, fie analizând conceptul de management, fie încercând să radiografieze ruda mult-evoluată a acestuia - leadership-ul -, se află într-o obsesivă căutare de rețete, de prescripții revelatoare, mobilizatoare, de mare efect. De unde… cele 8 metode…cei 7 pași… cele 5 funcții…cele 4 tipuri… cele 3 etape…
Sigur, abordarea de acest tip simplifică, cartografiază, creează tipologii care par logice, memorabile și cuprinzătoare în același timp. După 25 de ani de muncă, în care mi-am bătut capul fie în privință modului în care trebuie gestionată propria companie, fie organizațiile client, 25 de ani în care am încercat la rândul meu să identific setul optim de bune practici, trăiesc un sentiment izbăvitor de simplificare și clarificare a rețetei. Pe lângă esențiala viziune, profilul de lider care generează maximă sănătate organizațională, în opinia mea, poartă etichetă simplă: previzibil & surprinzător. Un cocktail de comportamente care poate suna paradoxal, însă doar până la o analiză mai atentă a celor două ingrediente.
Previzibil - aș spune cu cât mai previzibil, cu atât mai meritoriu - atunci când e vorba despre comportament. Mă refer la previzibilitatea manifestată pe lanțul cauzal valori - principii - comportamente - reacții. Și am să enumăr, încercând să restrâng, trei valori care în opinia mea determină cele mai predictibile, constructive și sănătoase reacții într-un grup organizat de homo sapiens (alegeți voi denumirea grupului: echipă, departament, companie, asociație, țară): integritate, compasiune, smerenie.
Integritatea celui aflat într-o poziție de conducere se poate declina într-un set de comportamente cu cât mai previzibile și mai consistente, cu atât mai securizante și mai contagioase pentru membrii grupului, de tipul:
- liderul face ceea ce promite și, atunci când nu face, comunică rapid de ce nu a făcut; explică, dar mai ales asumă decizia, fără echivoc;
- își atribuie responsabilitatea eșecului, cerând iertare și ajutor (și nu alocând blamul, pasând vina, căutând scuze și invocând conjuncturi);
- recompensează generos performanțele, eforturile, comportamentele constructive (cei din jur știu exact când și de ce vor fi apreciați, lăudați, admirați sau recompensați);
- amendează congruent și fără ezitare atitudinile agresive, gesturile toxice, lipsite de etică sau corozive. Grupul știe exact în ce situații liderul va reacționa intransigent, determinat (uneori anticipând până și intensitatea reacției asertive).
Aș adăuga o nuanță în privința integrității, monitorizată prin prisma comportamentelor de mai sus: ea nu se poate manifesta perfect, impecabil, ci reprezintă un efort consistent și consecvent, o luptă permanentă de încadrare în sistemul de referință al principiilor etice, în perimetrul bunei credințe. Integritatea este strădanie, autoevaluare exigență, corecții stoice, efort. Plus riscul de a pierde multe concursuri de popularitate ieftină din organizație.
Compasiunea este valoarea care zidește cel mai vibrant, uman și generos sistem de relații. Liderul atașat de această valoare este cel care:
- își observă atent oamenii, îi ascultă, îi cunoaște, îi înțelege, nu poate trece superficial, în viteză peste suferințele lor, anxietățile lor, fragilitatea lor, nevoia lor de validare și de apreciere;
- se abține să îi eticheteze facil și/sau categoric pe cei din jur, dă șanse, iartă, creează noi și promițătoare începuturi în relațiile cu ceilalți;
- ajută, încurajează, oferă resurse, oferă răbdare, oferă timp. Se oferă.
- laudă. În egală măsură autentic și abundent;
- mediază confruntări, armonizează disfuncționalități, oferă microfonul introverților și taie macaroana celor care monopolizează agresiv discursul, alină, cicatrizează cu delicatețe emoțiile rănite ale echipei.
- pe scurt: e treaz. E atent. Simte. Îi păsa. Arată.
La fel că și în cazul integrității, compasiunea este o permanentă strădanie - în egală măsură efort și echilibristică, concentrare și grijă, curaj și adesea sacrificarea lui „eu” în favoarea lui „celălalt”.
Integritatea și compasiunea manifestate vizibil și previzibil permit celor din echipă să-și trăiască cu autenticitate și speranță vulnerabilitățile. Oamenii se simt în siguranță, ceea ce nu exclude provocarea de a performa, obiectivele ambițioase, efortul, gustul pentru inovație și setea febrilă de asimilare a unor cunoștințe noi. Membrii echipei acționează îndrăzneț, dezvoltă apartenență și atașament față de grupul astfel gestionat de lider. Un grup din care fac parte armonios, cu bucurie.
Smerenia conducătorului e poate cea mai frumoasă (și cea mai rară) valoare din jungla organizațională contemporană. Acel lider care exercită puterea nu ca pe un drept, cu ostentație și îndreptățire (că doar de aia, nu-i așa, a învățat, a îndurat și a muncit atâta), ci ca pe un privilegiu, cu responsabilitate, modestie, bun simț. Cu spaimă de a nu răni, cu speranța umilă, dar obsedantă de a fi de folos.
Dacă toate aceste comportamente ar fi bine să se manifeste previzibil, unde e loc pentru surpriză? E loc berechet, în tot ce poate face un lider pentru a susține motivația intrinsecă a celor care îl înconjoară (am spus „inconjoară” și nu neapărat „urmează”). Este cel care își muncește imaginația pentru a-i recompensa pe oameni, creează evenimente din mai nimic, colorează atmosfera, condimentează cu inedit cotidianul, lasă loc fanteziei și simțului ludic, creează spațiu pentru zâmbet și căldură, provoacă inovația, surprinde și bucură.
Cu alte cuvinte, tipul de lider care va reacționa previzibil, în deplină armonie cu valorile sale și va acționa surprinzător, pentru a recompensa oamenii și a stimula energiile vitale ale echipei.
Rețeta nu are multe ingrediente: previzibilitate și surpriză. Integritate, compasiune și smerenie.
Pentru că, de fapt, leadership-ul nu este decât un uriaș privilegiu - acela de a putea contribui masiv la calitatea vieții celor din jurul tău.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.