Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Nu-mi doresc o școală ca afară

copii - scoala - implicare - Corina Neagu

Foto: Radu Cristi/ Gazda: Aida Parascan, Masterchef 2013

De fiecare dată când vorbesc despre educație îmi amintesc de anii mei de școală, de profesorii care m-au inspirat, de la modelele atât pozitive, cât și negative, de la oamenii care și-au lăsat amprenta asupra vieții mele și care mi-au condus pașii în primii ani.

Îmi amintesc de toți cei care m-au motivat să învăț de drag, să culeg ce este mai frumos și util din toate experiențele și care au exploatat potențialul meu în anumite direcții. Simt că e nevoie să le mulțumesc atât lor, și celor care nu mai sunt printre noi, și părinților mei, care niciodată nu au pus presiune asupra mea în ceea ce privește educația.

De ani întregi scriu, citesc, vorbesc despre educație și mă implic în proiecte menite să aducă valoare și să ne facă să realizăm că fără educație nu ne putem cunoaște, nu putem evolua, nu ne putem îmbunătăți ca oameni, nu putem deveni mai buni profesional. 

În calitate de mamă, îmi doresc tot ce este mai bun și mai util în domeniul educațional pentru copiii mei. Ca formator îmi doresc o educație prin aprofundare, conștientizare, descoperire, valori, talente, evoluție, autenticitate, comunicare, pasiune, drag de a învăța, colaborare la nivel național pentru toți copiii. Fără prejudecăți, discriminări, abuzuri.

Eu nu-mi doresc o școală ca afară. Îmi doresc o școală pentru România. În care copiii să se simtă liberi să gândească, să fie curioși, să exploreze, să se descopere, să se înțeleagă, să colaboreze, să-și descopere potențialul, să le fie drag să vină la școală, să fie înțeleși, ghidați, iubiți.

Îmi doresc un sistem educațional în care toți factorii implicați să pună binele și interesul copiilor pe primul loc, în care toți să înțeleagă că ego-urile nu au ce căuta în această discuție, că sistemul suntem toți și că fiecare dintre noi își poate pune amprenta și poate aduce schimbarea de care avem atâta nevoie.

Într-o țară care a schimbat peste 25 de miniștri la educație, toți cu impact negativ, în care nevoile societății nu sunt corelate cu curricula, în care nevoile copiilor nu sunt luate în seamă, fără manuale, fără condiții de multe ori, cu abandon școlar, mie îmi este clar că nu ne putem baza doar pe autorități să ne ajute. Avem exemple clare de școli, de stat și/sau private, pentru care copilul, în unicitatea lui, e cel mai important, și care fac în așa fel încât curricula să fie implementată și ALTFEL.

Eu îmi doresc o școală în care formatorii de destine, căci ce altceva sunt educatorii, învățătorii, profesorii, să găsească soluții pentru ca procesul educațional să fie orientat către a descoperi și valoriza potențialul fiecărui copil. Îmi doresc o școală în care atât profesorii, cât și copiii și părinții acestora, să creeze un parteneriat. Îmi doresc o școală către care copiii să vină cu zâmbetul pe buze, în care profesorii să nu fie blazați, rutinați, ci entuziaști, dornici, pasionați de ceea ce fac și cu o mare dragoste pentru copii și pentru profesia pe care o reprezintă.

Nu, nu-mi doresc o școală ca afară, îmi doresc o școală pentru România care merită să învețe ce înseamnă, cu adevărat, educația, pentru că de mulți ani orbecăim. Îmi doresc să învățăm de la alții, să învățăm din greșelile trecutului, să ne concentrăm pe viitor și pe ce ne așteaptă, căci suntem departe de a fi pregătiți. Îmi doresc o școală care să motiveze copiii să rămână în România, nu care să-i încurajeze să-și continue studiile pe alte meleaguri sau să-și găsească locuri de muncă în alte țări. Îmi doresc o școală pentru care toți oamenii capabili din domeniul educațional să o schimbe, deoarece suntem mulți și a devenit prioritar să ne unim eforturile.

Vreau o școală românească bazată pe valori, echitabilă, adaptată tendințelor și cerințelor prezentului și viitorului, deschisă și orientată către copil. Vreau o școală ca file de poveste, în care pas cu pas se construiesc și se formează destine. Vreau o școală fără șabloane, experențială, în care creativitatea, curiozitatea, inovația sunt descoperite, încurajate și dezvoltate.

Vreau un sistem educațional corect – fără hărțuire, fără discriminări, fără violență, fără abuzuri. Și știu că de multe ori părinții sunt cei care trebuie educați, pentru că mulți ori nu știu, ori nu pot, ori nu sunt prezenți, din diverse motive, în viața copiilor. Deci mi-aș dori o școală care să implice și părinții în procesul educațional, și nu doar pentru a contribui cu fonduri, ci pentru a se implica în tot ce înseamnă învățare, relaționare, comunicare cu copilul.

Îmi doresc o școală care să formeze caractere, nu fabrici de diplome.

Îmi doresc o școală ca Școala Gimnazială nr. 2 din Jilava. Unde valorile principale sunt iubirea pentru copii, bunătatea, dăruirea, autenticitatea, cooperarea, ambiția, sensibilitatea, empatia, creativitatea, perseverența, contribuția, asumarea. Unde cadrele didactice învață, împreună, cum să devină oameni și formatori mai buni. Unde comunicarea dintre ei este la fel de importantă precum comunicarea dintre ei și copiii de la clasă. Unde toți sunt capabili să iasă din zona de confort, să-și descopere ce au de dezvoltat și să-și suflece mânecile să treacă la treabă. Unde procesul educațional are două sensuri, așa cum ar trebui să fie – copil/profesor și profesor/copil. Unde creativitatea, curajul, bunul simț fac casă bună. Unde copiii nu sunt judecați și fiecare este înțeles și încurajat, mai ales că sunt mulți care provin din medii defavorizate, cu părinți plecați la muncă în alte țări sau cu mari probleme medicale. În școala din Jilava nu e loc de răutate, pentru că timpul e scurt și trebuie folosit eficient, constructiv, pentru a face fapte bune. 

De aceea nu-mi doresc o școală ca afară, pentru că avem școli în România care ne arată, prin oamenii care sfințesc locul, că și în România se poate. 

Cadrele didactice din școala din Jilava, unii de peste 20 de ani în școală, au păstrat același entuziasm, același zâmbet pe buze și aceeași dorință arzătoare de a vedea ce urmează, ce pot face mai bine, cum se pot implica mai mult atât la școală, cât și în comunitate. Învățarea nu se termină niciodată, lucru confirmat de toți cei prezenți la workshop-ul pe care l-am susținut împreună pe 5 septembrie. Și nimănui nu-i este teamă de schimbare. Sau de următorul pas. Chiar dacă de multe ori doare, chiar dacă lucrurile nu se întâmplă mereu cum și-ar dori, chiar dacă simt că se poate mult mai mult, chiar dacă nu au mereu sprijin, mereu caută împreună soluții, se ajută, apelează unii la alții, au încredere, nu stau să se plângă. Ceea ce societății românești de azi îi lipsește, din păcate.

Foto: Radu Cristi

De aceea în Școala Gimnazială nr. 2 din Jilava se întâmplă lucruri minunate. Și de astfel de școli avem nevoie pentru ca societatea românească să nu mai stea să se plângă, ci să treacă la treabă. Pentru că de la gând la acțiune e doar un pas. Și avem exemple concrete că totul e posibil când gândurile puse pe hârtie se transformă în realitate.

De aceea nu-mi doresc o școală ca afară, pentru că avem școli în România care ne arată, prin oamenii care sfințesc locul, că și în România se poate. Mult succes tuturor în noul an școlar și nu uitați că „Natura ne aseamănă. Educaţia ne deosebeşte.” – Confucius

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nici eu n-aș dori pentru România o școală ca afară, dar din pricini diferite. Afară sunt și Mozambicul și Botswana și Cambodgia, și toate celelalte. Pe care o aleg? Dacă aleg sistemul Botswanei nu pot alege și sistemul Albaniei. Pe scurt, singurul merit al sloganului ca afară e rima, încolo e un nonsens. Aș vrea o școală în care absolventul să nu exprime nonsensuri. Să se exprime într-o limbă precisă, clară și, dacă se poate, elegantă. Adevărul e că româna și-a pierdut stilurile funcționale -- la parlament se vorbește uneori ca în cea mai abjectă mahala, acasă se poate vorbi cu acesta și aceasta. În rest, vezi cărțile și blogul lui Radu Paraschivescu. Vorbitorul nu mai face legătura dintre împrejurarea în care se exprimă și vocabularul folosit, probabil din lipsa lui. Limbajul și gândirea se împiedică în formule de-a gata și în nonsensuri. Aproape orice cuvânt din dicționar are sensul pe care vrea să i-l dea vorbitorul.
    Puțini observă că actuali lideri (peste 40 de ani) sunt rodul profesorilor de dinainte de revoluție. Cred că e greu de acceptat că, cel puțin parțial, profesorii mult lăudatei școli din timpul lui Ceaușescu i-au tâmpit. De ce? E relativ simplu de spus: pentru că niciodată nu au predat comunicarea în limbă și s-au rezumat la etichete (adjectiv, adverb, subiectivă, predicativă) și la literatură, care e un produs artistic. Era important să se exprime artistic înainte de a se exprima clar. În scurta perioadă când am participat la așa-zisele olimpiade ca elev și apoi le-am corectat ca profesor am observat că cele mai multe puncte erau date exprimării înflorite, frazelor de patru-cinci rânduri, poetice, dar aproape goale de comunicare. Apropo, există vreun plan pentru o școală care formează cu file din poveste?
    Pe scurt, cred că în predarea limbii române conotația a fast pusă înaintea denotației. Așa se ajunge la analfabetismul funcțional, pe care nu are rost să-exemplific. Luați Monitorul Oficial.
    • Like 2
  • Alex S. check icon
    Plin de patrioti care nu vor o scoala ca afara. Dupa 30 de ani cred ca trebuie sa fim de acord ca nu suntem in stare sa construim asa ceva si sa luam exemple de afara. Este clar ca nu putem fi experti in orice.
    • Like 4
    • @ Alex S.
      Nu pari să fi înțeles articolul, mai citește-l o dată PE ÎNDELETE.
      • Like 0
  • Curricula se adaptează la necesitățile societății, nu invers și da, școala românească este asemenea altor școli de aiurea, cu părți bune și părți rele, cu profesori buni, dedicați profesiei, și cu profesori care au optat pentru profesie din rațiuni exterioare chemării profesiei de dascăl.
    • Like 4
  • Calin check icon
    Dvs faceti reclama la scoala 2 din Jilava, Doriți multe dar ar trebui să nu mai visați. Ideologic sună bine, dar practica ne omoară. Haideți să definim soluții.
    • Like 1
    • @ Calin
      Nu fac reclamă, doar dau exemple de școli în care se poate și altfel.
      • Like 0
  • La fel și în 1990, nu ne-am dorit o democrație că afară, așa că l-am lăsat pe Iliescu să își inventeze democrația originală.
    Hai să nu picăm în naționalism ieftin, în lume s-au inventat de mult sisteme de învățământ bune, e inutil să reinventăm roata și nu e nici o rușine să copiem ceva testat și care a dovedit că funcționează.
    • Like 9
    • @ Nicu Buculei
      Nu toate sistemele din afară ni se potrivesc nouă, de aceea am și scris că ne putem inspira și putem învăța de la alții, dar să copiem nu cred că va funcțiina.
      • Like 0
  • Se vede că titlul are acoperire, pentru că în țările „de afară” se scrie și se spune corect curriculum - curricula fiind pluralul acestui termen. (Sunt sigur că ați auzit de curriculum vitae). Deh, dacă „plan de învățământ” suna prea comunist, am împrumutat și noi ce am putut de la americani - dar și acest împrumut l-am făcut în stil neaoș. În schimb, nimeni nu este deranjat de faptul că vorbim în continuare despre „cadre didactice”, în loc de corp profesoral, corpus academic etc. Haideți să ne aflăm în treabă (inclusiv eu, care aveam multe alte lucruri mai importante de făcut).
    • Like 3
    • @ Dan Craciun
      De răutăți suntem toți capabili, dar mulțumesc pentru comentariul extrem de constructiv.
      • Like 0
  • In mare de acord, cu 2 exceptii:
    1) Nu vad ce e in neregula cu curricula.
    2) "Îmi doresc o școală care să motiveze copiii să rămână în România, nu care să-i încurajeze să-și continue studiile pe alte meleaguri sau să-și găsească locuri de muncă în alte țări." - de unde rezulta ca cei incurajati sa-si continue studiile pe alte meleaguri o fac din cauza sistemului de invatamant preuniversitar? In ceea ce ma priveste si eu am plecat, cauzele au fost multiple, dar sistemul de invatamant preuniversitar de la noi nici macar nu era pe lista. Asta se aplica ... cam tuturor celor pe care ii cunosc si care au plecat si ei. Nu spun ca experienta mea ar fi neaparat reprezentativa, dar intrebarea merita pusa.
    • Like 6
    • @ Jonn Jonzz
      Parerist check icon
      1. Curricula n-are nimic, e perfecta. Copii sunt defecți, insista să-și mănânce mucii sau lipiciul în loc sa asculte cascada de înțelepciune de la catedra explicând de ce-i Eminescu Kant în versuri. Poate de la epidemia de autism de pe celalalt topic li se trage și nu pot sta concentrati câte 6-7 ore pe zi.
      2. 100% de acord, nu cred ca pleacă nimeni datorita scolii primare.
      • Like 2
    • @ Parerist
      Nu cred ca scrie in programa ca trebuie sa li se explice de ce e Eminescu Kant in versuri (lol), cu atat mai putin la varsta la care inca isi mananca mucii. Programa a ramas in mare neschimbata in ultimele decenii. If it ain't broke, don't fix it.
      Cat despre cele 6-7 ore, unii nu se pot concetra nici macar una, pentru altii 6-7 nu e mare lucru.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Parerist check icon
      Nici adultii nu se pot concentra 7 ore, Insa deh, si astia sunt vaccinati si autisti. Pauzele ar trebui sa fie sfinte. Imi aduc aminte cum la noi un prof iesea cand intra alalalt, si vedeam prin filme cand atunci cand se suna lumea se ridica si pleaca si profu' ramane cu ochii in soare. Mi se parea SF....
      Programa a ramas neschimbata in ultimile decenii? Greu de spus daca asta e parte a solutiei sau a problemei....
      Insa nu cred ca programa e o variabla independenta de celelalte din "sistem" (de pedagogie, de tipul evaluarilor etc). De exemplu programa poate sa fie una, insa daca de evaluat evaluezi tot memorare unor date (in epoca google) nu treubie sa ne mire ca multi considera scoala irelevanta.
      • Like 1
    • @ Parerist
      Pai nici nu se cere 7 ore in continuu, pentru asta exista pauze. Si da, exact, programa e una, felul in care evalueaza fiecare prof e cu totul altceva. Stiu profi de romana de exemplu care lucreaza la comun cu elevii (elevii citesc acasa romanul, sa zicem, si la clasa vin cu idei despre caracteristicile unui personaj si ora se desfasoara la comun prof cu elevi, e un fel de discutie sau chiar dezbatere) si altii care nu stiu decat sa dicteze dupa foi si sa asculte la virgula dupa aceleasi foi. Programa insa e aceeasi pentru ambii profi.
      • Like 3
    • @ Jonn Jonzz
      Parerist check icon
      Stiu, am avut parte ca elev de ambele categorii fix la materia asta. Problema e insa ca "sistemul" nu prea face distinctie intre ei. Si unii si altii au probabil aceeasi rata a promovabilitatii la capacitate sau bac de exemplu (criteriu de masurare care mai are si alte defecte), ba poate chiar mai mare la ala care face dresaj decat la ala care incurajeaza munca individuala si dezbaterile in clasa.
      Iar efectele gen atractia / aversiunea pentru literatura intiparita in noii cetateni, sau claritatea exprimarii (si chiar a gandirii) nu o mai masoara nimeni. Eu personal nu cred ca rolul literaturii in scoala e nici sa memorezi, nici sa nici macar sa intelegi de ce e Eminescu Kant in versuri ci doar sa descoperi si sa apreciezi poezia si sa citesti daca se poate pana dai coltu'.
      • Like 1
    • @ Parerist
      A, sigur, sistemul are multe probleme, criteriile de care vorbiti reprezinta una din ele, de acord.
      Legat de literatura in particular da, intr-adevar ar trebui stimulata atractia catre literatura, eu as adauga pe langa asta si ceva spirit critic: sa poti sa-ti formulezi o opinie pe baza unui subiect si sa poti sa ti-o si argumentezi. Sa faci un pic de analiza, adica.
      • Like 1


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult
Text: Corina Neagu/ Voce: Alex Livadaru
sound-bars icon