Tu ce făceai la 25 de ani? Eu îmi amintesc că m-am măritat și ceva mai târziu, am făcut doi copii. Ceea ce nu e tocmai un lucru rău, dar profesional nu-mi pot aminti ceva demn de menționat cu surle și trâmbițe. Ca tot omul, terminasem o facultate, un master, eram așezată la casa mea, cum m-a învățat pe mine mama că se face. Așa m-am obișnuit. Așa ne-am obișnuit noi, cei dintre generații, să facem lucrurile mai târziu și mai lent.
Tineri cu viitorul devreme
Claudiu Butacu, 26 de ani, de profesie inginer, a creat și dezvoltat o casă a viitorului, o casă sustenabilă, o casă în care chiar se poate locui, recunoscută de certificări și premii naționale și internaționale. A fondat un ONG în domeniul sustenabilității în România. Speaker la TEDx, certificat și premiat de instituții din domeniu cărora eu nici nu le pot pronunța bine numele, consilier la Ministerul Energiei. România, 2017.
Mihai-Toader Paști, 25 de ani, de profesie inginer, partener al lui Claudiu în proiectul care a pus bazele unei case a viitorului, un unic viitor plauzibil și pentru el. Premiat și el de insituții cu nume și îndeletniciri de oameni mari. Implicat la nivel de coordonare și dezvoltare în cele mai multe proiecte de voluntariat pe care eu le-am văzut înșirate pe o foaie, proiecte care n-au rămas doar în planuri scrise. România, 2017.
Claudiu și Mihai au creat prima și singura casă 100% sustenabilă din România. Claudiu și Mihai au pus bazele unui ONG și au convins sute de companii să li se alăture. Claudiu și Mihai fac voluntariat, câștigă premii și respect, și fac din România viitorului sigur și sec o Românie sustenabilă, din care simt că nu mai vreau să-mi plece copiii. Claudiu are 26 de ani. Mihai are 25 de ani. Sunt tinerii cu viitorul devreme.
„Da, poți și tu, chiar de mâine!”
Totul a început cu un concurs. Competiția Solar Decathlon Europe 2014 a fost punctul de plecare al acestei povești frumoase. O competiție muncită ca nicio alta. O competiție cu ambiție și greutăți depășite. O competiție câștigată, primul lor pas spre schimbarea de mentalități. 19 echipe concurente din 16 țări și 4 continente, 10 probe interdisicplinare (de la arhitectură, la inginerie, inovație și comunicare), toate câștigate de o mână de oameni pasionați și ambițioși… din România. O competiție care a dat naștere unei echipe frumoase care pune zilnic, cărămidă peste cărămidă, bazele unui viitor sustenabil în țara lor. Claudiu și Mihai fac parte din aceeași echipă de 40 de tineri pasionați, studenți la arhitectură, inginerie, comunicare sau management. Împreună au dezvoltat o soluție pentru problemele comunității bucureștene privind densificarea locuirii, spațiul verde pe cap de locuitor și mobilitatea. Claudiu și Mihai nu au împlinit încă 30 de ani. Privindu-i, realizezi că nu le-a fost greu. Se citește în ochii lor pasiunea pură, cea demnă de invidiat, pasiunea care-ți dă și ție aripi și-ți spune: „Da, poți și tu, chiar de mâine!”.
De la sportiv de performanță și stomatolog, la sustenabilitate
I-am întrebat dacă aveau habar, în urmă cu 10 ani, că se vor afla azi în această situație. „În urmă cu 10 ani câștigam cupa Bacăului la Baschet și încă mă gândeam să devin sportiv de performanță”, spune Claudiu. „Pe atunci nu aveam exercițiul de a gândi pe termen lung, dar îmi puneam mereu întrebări, eram curios, voiam să fac ce îmi place. Voiam să mă fac stomatolog, până când am ajuns în portul naval Mangalia. Atunci am vrut să devin inginer, să creez lucruri care schimbă lumea. Căutam încă un scop. Între timp, l-am și găsit”, continuă Mihai.
Când tinerii de 25 de ani ne vorbesc despre bunătate și empatie
„Sunt bucuros că am renunțat la complexul de inferioritate specific românilor și am demonstrat ca în echipă poți face lucruri mărețe, care contează. Sunt bucuros că nu am renunțat, atunci când o puteam face. Știu că oamenii sunt mai tentați să se împotrivească decât să creeze, că sunt mai interesați de recunoaștere și faimă, decât de bunătate și empatie.”, adaugă Mihai. Empatie, la 25 de ani? Doamne, cât aș fi vrut să mă gândesc și eu la asta, cu aceeași vârstă!
„Voluntariatul are o mare nevoie de PR în România”
I-am întrebat ce ar trebui să facă tinerii din ziua de azi ca să se ajute să-și urmeze visurile. Am discutat despre voluntariat. Răspunsurile lor au venit firesc și-mi arată că nu m-am înșelat:
„Voluntariatul în România are o mare nevoie de PR pentru că încă are o imagine nu foarte bună, atât în rândul academic, cât și în familie”, crede Mihai. „Astăzi, doar mediul privat apreciază și încurajează voluntariatul. Însă acest aspect trebuie văzut din două direcții: una în care beneficiezi și a doua în care ajungi să și oferi. Voluntariat facem cu toții de foarte mici, dar fără să avem o cauză mai măreață. Eu am început să fac voluntariat serios în 2010.”
În cazul lui Claudiu lucrurile stau altfel. „Educația asta a venit de la părinți, de la prieteni, dar și pentru că m-am informat. Nu există să vrei și să nu poți găsi unde să faci parte dintr-un program de voluntariat. Mai întâi de toate e pentru tine și apoi pentru ce aport poți aduce celorlalți. Cred că tinerii ar trebui să-și aleagă mentori în funcție de etapa în care se află, să facă azi 100 de flotări și mâine 101 și să citească și să se informeze permanent. Acum este foarte ușor să faci asta, avem cu toții acces la informație. Dacă se vrea.”, mai spune Claudiu.
„Eu le-aș da patru sfaturi celor mai tineri”, intervine Mihai. „Să caute să facă mereu ceea ce le place (oricum vor petrece o treime din viață muncind), să fie conștienți că bunăstarea lor va fi influențată de valoarea pe care o creează, să facă practică de cum au ocazia și să experimenteze cât mai mult, și nu în ultimul rând, să nu se plafoneze când vor deveni confortabili.”
Ce este pasiunea?
Pentru că de la pasiune a plecat totul, nu? Nu are cum să fie altfel. „Pasionați sunt cei pe care îi vezi că zâmbesc când vorbesc”, spune Mihai. „Acel ceva care mă face să mă trezesc dimineața super energic, ceva pentru care, dacă ar trebui, aș face luni sau ani de sacrificii.” Pe lângă toate celelalte, Claudiu și Mihai țin cursuri gratuite despre sustenabilitate pentru școli și licee. Luptă în continuare pentru o Românie sustenabilă. Așteaptă noi provocări. Se pregătesc pentru o nouă competiție. Alături de alți voluntari, Claudiu și Mihai vin duminica să primească oaspeți la casa lor sustenabilă din București. Claudiu are 26 de ani. Mihai are 25 de ani. Ei sunt pasiunea.
Închei acest interviu cu o avalanșă emoții și speranță. Și un singur cuvânt îmi stăruie în minte, repetându-se ca un lait motiv: implicare. Tinerii aceștia se implică. Tinerii aceștia se dau jos din pat duminica devreme și fac voluntariat. Tinerii aceștia se gândesc la lucruri serioase de la vârste mici. Tinerii aceștia au zvâc și constanță. Tineri aceștia sunt generația de mâine și poate că nu, nu este încă totul pierdut.
Despre EFDeN
EFDeN înseamnă o echipă interdisciplinară cu peste 40 de tineri pasionaţi, studenţi la arhitectură, inginerie, comunicare sau management. Această echipă a realizat o casă a viitorului, cu adevărat sustenabilă. Casa EFDeN este 100% electrică, alimentându-se cu energie solară, produce anual mai mult decât consumă, folosește doar materiale prietenoase cu mediul, este sigură, confortabilă și automatizată. Locuința EFdeN, singura casă 100% sustenabilă din România, este Primul Centru de Cercetare a Condițiilor de Confort din România și poate fi vizitată în fiecare duminică.
Misiunea EFDeN este de a ajuta generațiile viitoare în dezvoltarea unei gândiri sustenabile. Vor să împărtășească din experiența lor, deloc banală până în acest moment, pentru a le arăta tinerilor ce înseamnă să fii inginer sau arhitect sau constructor de instalații în România. Prin toate demersurile lor, echipa EFDeN încurajează și recunoaște importanţa educaţiei tinerei generaţii cu privire la sustenabilitate, responsabilitate faţă de mediu şi multidisciplinaritate. Mai multe detalii pe www.efden.org.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Fiind si eu de varsta voastra si cunostinele mele sunt in domeniul SEO si Marketing Online va pot ajuta cu mare drag prin a va promova in mediul online:)
Sa o tineti tot asa si nu uitati ca unde exista ambitie si dorinta de a face ceva bun mereu o sa existe si rezultate!
Lasati-mi un comentariu pe blog-ul meu https://alexandruguzi.ro si o sa va raspund si ajut cu mare drag!
A rasturnat un sistem de valori? Care e acela?
De ce nu e un exemplu pentru altii?
Mie, dupa ce am citit de doua ori articolul, cei doi tineri, despre care nu am auzit pana acum, mi se par admirabili. Adica de admirat, ca sa intelegeti mai bine, un exemplu pentru oricine.
Au entuziasm, idei, vointa si inteligenta, si ce este mai important, fac ceva concret.
Comentariul d-voastra este rautacios, nu pare rautacios, chiar este, si arata invidie.
Steve Jobs: dropout (a renuntat dupa primul semestru)
Presupun ca nu mai are rost sa specific ce au realizat cei doi si nici sa mai adug alte nume. Si mai presupun ca ai inteles ideea....presupun. daca vrei iti explic.
Ca si absolvent de Politehnica, si nu unul stralucit din punct de vedere al baremului promovat de sistemul tau de valori, pot si imi permit sa iti spun ca faci un lucru cel putin neelegant si lipsit de fair play! Probabil ca esti unul din tocilarii aia frustrati care este capabil sa memoreze trei biblioteci universitare si tot nu esti in stare sa explici un paragraf citit cu 5 minute in urma. Sau poate, domnule "coleg" esti vreun dinozaur prafuit care simte ca ii fuge "sistemul de valori" de sub picioare? Ce legatura are activitatea academica (sictir!) cu cretivitatea si productivitatea?
Te rog, domnule "coleg" sa ne spui cam care ar fi un model demn de urmat spre culmile glorioasei propasiri academice acceptabile si conforme viziunii sistemului de valori. Te rog mult! Multumesc!
Dar sa revenim totusi la realitate. Un restantier de duzina, caruia ii trebuie 5 ani pentru 8 semestre si care se milogeste pana in ultima restanta la restanta sa primeasca 2 fraze de la un coleg mai inspirat, nu poate fi dar drept exemplu de inginer.
Poti sa aduci in discutie inutile teza "programelor depasite". Nu e in chestie.
Potentiala mea lipsa de elegenta tine de frustrarea ca si eu si cel in cauza purtam acelasi titlul : "inginer". Sa ii fie rusine si lui (ca a insistat acolo unde nu ii era locul) si cui i-a ingaduit sa treaca.
Cat despre calitatile de manager de proiect, jos palaria.
Si mult mai multi care au terminat facultatea cu 10 si sunt niste anonimi functionari.
Va doresc succes, mai mult optimism si echilibru in judecata. Zambiti si apucati-va de lucru! Asteptam un articol despre realizarile d-voastra.
2. A termina cu 10 nu asigură succesul, in schimb a copia examen după examen pentru a trece într-un final pe brânci asigură cu siguranţă insuccesul.
3. Aştept şi eu, dar nu despre ale mele realizări, cât despre ale inginerilor care vă dau oportunitatea să lucraţi în birouri de 20 de etaje într-o ţară cu grad ridicat de seismicitate.
http://efden.org/