Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Unde suntem după 7 ani de călătorie prin lume: fără teme, fără ceas deșteptător, fără teste și calificative

 I AM Family

(Foto: Facebook/ I AM Family)

Acum ceva vreme în urmă am sărbătorit 7 luni de când suntem pe drumurile Americii de Sud pe roțile lui Lollipop, Combi-ul nostru născut în 1974. Cum am scris și pe blogul nostru în postul aniversar, am sărbătorit învățând despre cifra 7 și semnificațiile ei și asta ne-a ocupat toată ziua. Așa am învățat despre cele 7 culori ale curcubeului, 7 note muzicale, 7 planete, 7 chakre, 7 zile ale săptămânii și nu în ultimul rând am discutat despre noi, cei 7, doi adulți, 3 copii, un cățel și-o pisică ce călătorim prin viață, în descoperirea unui nou stil de conviețuire, a unui nou mod de gândire și nu în ultimul rând în descoperirea noțiunii de „familie” în libertatea ei, neîngrădită de etichete, definiții și așteptări.

În contextul „Travel is Education”, sloganul nostru, un mod natural în care se poate desfășura procesul de învățare, fără restricții, încurajând și dezvoltând creativitatea copilului este „unschooling-ul", un concept diferit de „homeschooling" cu care deja cititorul este mai familiarizat.

Termenul de unschooling a apărut în anual 1970 și aparține lui John Holt, considerat părintele acestei metode de educație. 

Unschooling-ul ar putea fi caracterizat ca fiind o perioadă liberă și direcționată înspre „self-learning" și este antiteza replicării mediului școlar acasă.

Toți copiii se nasc cu o dragoste către a învața, a descoperi lucruri noi și de a se dezvolta. Acest aspect este foarte bine observat la bebeluși în procesul lor de dezvoltare. Toată evoluția către primii pași sau către momentul când reușesc să aducă singuri mâncarea la gură este fantastică. Totul se întâmplă într-un mod natural, liber. Ei cad, se lovesc, plâng, se ridica, gustă, bagă în gură, se murdăresc. În felul acesta învață și descoperă lumea înconjurătoare neîngrădiți. Lucrurile se schimbă însă când ajung să primească o formă de educație tradițională. Copiii devin regimentați, li se pun uniforme, li se servesc informații cu polonicul și sunt învățați ce să gândească și ce să răspundă. Mai sunt învățați că viața lor se transformă într-un șir de teste și că totul se rezumă la numere și calificative. Copiii noștri învață să fie la fel cu ceilalți, întrucât să fii diferit este motiv de bulling nicidecum un motiv de sărbătoare. De la vârste fragede copiii sunt forțați să stea nemișcați în băncuțe și să asculte ce le spune un adult timp de 50 de minute, apoi alte 50 minute și tot așa .. Apoi sunt puși să memoreze definiții și să vorbească despre concepte pe care rar se întâmplă să le înțeleagă. Cerințele sunt din ce în ce mai mari, competiția este înfiorătoare, iar stresul indus naște adulți depresivi. 

Studiile demonstrează că un copil în vârstă de 6 ani nu poate fi atent la un subiect ce-l găsește interesant mai mult de 15 minute. Când copiii se întorc de la școală, părinții în cel mai fericit caz bonele sau bunicii se confruntă cu o explozie de energie sau frustrare și dau vina pe copil că este prost educat sau obraznic. Modul în care se rezolvă acest lucru este de obicei ocuparea timpului într-un mod educativ. Așa că ne trimitem copilul la lecții de pian, fotbal, șah, karate, limbi străine și tot așa, mai multe definiții, mai multă teorie. Uităm că copiii noștri sunt copii, că treaba lor este să se joace, așa că-i responsabilizăm de mici și-i transformăm în adulți înainte de a deveni maturi. Apoi ne mai luăm un serviciu, facem ore suplimentare ca să reușim să plătim orele opționale, bonele, favorurile, fondurile de clasă și așa mai departe.  

În final nu mai avem timp să stăm cu copiii decât în wekend-uri și atunci este greu, pentru că nu suntem pregătiți să le acoperim nevoile și conflictele deja create și apoi stresul de la serviciu de obicei nu se oprește vineri seară! Unii dintre noi, mai slabi de înger, cu vederi înguste și idei preconcepute, ne simțim îndreptățiți să le aplicăm corecții fizice sau verbale, să-i judecăm, să-i analizăm, să-i comparăm cu alții „mai buni". Toate astea se întâmplă în numele copiilor noștri, pentru ca aceștia să primească cea mai bună educație în vederea unui viitor strălucit. Așa să fie?! 

Când au crescut copiii și au ajuns la vârsta în care i-am introdus în sistemul școlar, problema ni s-a părut atât de serioasă încât la un moment dat a început să doară. Când ai o durere acută de măsele să zicem, nu aștepți să treacă, acționezi imediat, cauți cauza, cauți remedii și încerci să înțelegi de unde te-a pocnit. Cam așa a fost și abordarea în ceea ce privește educația copiilor. Am încercat multe variante înainte de unschooling: școala portugheză, școala românească, școala peruană și homeschooling-ul. Atâtea remedii și durerea de măsea era la fel de prezentă. Ce înseamnă unschooling-ul pentru noi? Extracție de măsea, scoatem tot ....lăsăm să crească alta!

Câți ani au trecut de când am părăsit România? Ați ghicit....7 ani! După 7 ani de călătorie noi suntem aici:

• fără teme, nu avem teme pentru că procesul de învățare este continuu și neîntrerupt, bazat pe curiozitatea naturală și interesul fiecărui copil 

• fără ceas deșteptător, copiii dorm atât cât au nevoie. În funcție de evenimentele zilei respective, copiii adorm de obicei în jur de 22 și se trezesc în jur de ora 8 dimineața. 

• schimbarea proporțiilor de 20% și 80%. Dacă înainte 80% din timpul copiilor era petrecut în încăperi, fie că e vorba de propria casă, sala de clasă, sala de fotbal, sala de limba engleză sau sala de dans, casa prietenilor și bineînțeles mașină ( mai ales în România, blocajul în trafic este un mare consumator de timp) și doar 20% grădini, parcuri și natură pur și simplu. Odată cu unschooling-ul și călătoriile proporțiile s-au schimbat între ele așa că 80% din timpul activ îl petrecem în natură indiferent de vremea de afară și numai 20% indoor, atunci când mergem la restaurante, muzee, mall-uri.

• procesul învățării se desfășoară având la bază o abordare interogativă. Copiii pun întrebări și sunt lăsați liberi să descopere răspunsul, dar de cele mai multe ori suntem implicați și noi, părinții, în acest joc. E funny, e interactiv și nu e dată să nu se lase cu hohote de râs! 

• în acest nou cadru creat, noi ca adulți am avut libertatea să facem ceea ce ne place cu adevărat, să călătorim, să scriem și să facem fotografii. În felul acesta copiii au un exemplu și astfel sunt încurajați să-și urmeze chemarea și să-și îmbrățișeze propriile pasiuni. O educație tradițională naște în copil un sistem de gândire bazat pe frică, pasivitate față de orice manifestare a autorității, obediență și competitivitate. Noi nu-i pregătim pe copii pentru joburile de ieri, îi pregătim pe copii pentru joburile viitorului, învățându-i să prețuiască și să trăiască la maximum momentul prezent. Un studiu arată că mai mult de 60% dintre copiii care acum intră în câmpul școlii, vor lucra în joburi ce nu au fost încă inventate. Viitorul se vede bine, pentru că el aparține creativilor, oamenilor ce gândesc liber, inventatorilor de orice fel, celor ce-și dedică existența în folosul celorlați, respectând în același timp mediul înconjurător și în general viitorul aparține pasionaților de orice fel!

• copiii sunt pregătiți pentru o viață de familie, respectând în același timp alte culturi, natura și mediul înconjurător 

• fără teste și calificative. Haideți să fim sinceri. Îi testăm pe copii urmând același plan școlar cu cel de pe vremea bunicilor noștri. Ion Creangă este un scriitor reprezentativ al literaturii române. Poveștile lui sunt pline de tâlc și învățăminte, dar limbajul este greoi și încâlcit. Adesea copiii se pierd în descoperirea semnificațiilor cuvintelor din text. Mihai Eminescu a fost cu adevărat un geniu, dar e tare greu să ajungi să-l iubești dacă ești forțat să înveți „Luceafărul" pe de rost. Copiilor le place să citească așa cum le plăceau poveștile la culcare când erau mici. Este bine să știe și cine au fost marii scriitori și poeți ai trecutului, dar dacă îi atrage mai mult un alt gen sau chiar dacă citesc „Jurnalul unui puști" pe nerăsuflate, ei își vor forma propriile gusturi, cunoștințe și păreri. 

• să înveți limbi străine este o joacă. Dacă lași la o parte, past tens-urile, conjugarea verbelor și regulile la vârste fragede, să poți conversa în 4 limbi străine devine la fel de ușor ca spălatul pe dinți. Suntem la restaurant, se apropie un domn în jur de 50 de ani, se prezintă și ne anunță că localul urmează să se închidă în 10 minute. Engleza lui este clară și fluidă. Îi mulțumim frumos după care ne întreabă de unde suntem. România îl ia prin surprindere. Domnul ne destăinuie că de fapt chelnerița l-a rugat să ne anunțe orarul de funcționare întrucât nu știe limba engleză. Aris răspunde în portugheză că nu era necesar pentru că vorbim limba portugheza, timp în care Ana conversează în limba spaniolă cu prietenul nostru argentinian. Domnul ne destăinuie că este profesor la o școală din localitate și ne felicită pentru educația pe care o oferim copiilor noștri. În tot acest demers chiar nu știm cine educă pe cine!

Nu vrem să fim înțeleși greșit, noi nu suntem împotriva profesorilor, ba din contră, îi respectăm, le înțelegem rolul și provocările mai mult ca niciodată. Aș mai adauga că nu promovăm unschooling-ul ca fiind singurul mod de a educa un copil, realizez că nu este pentru toată lumea și îmi dau seama că nu este o soluție de a nu ne mai da copiii la școală. Soluția la care noi am ajuns este una personală și venită în urma experiențelor trăite. În schimb suntem împotriva unui sistem de educație găunos, bolnav și învechit care scoate pe bandă rulantă tineri la fel de prost croiți. Un sistem ce judecă și etichetează nonconformismul. 

Avem așteptări deșarte, așteptăm ca profesorii să se ocupe de educația copiilor noștri, așteptăm ca cei de la putere să ne ofere o viață îndestulată și fericită, așteptăm de la părinți să-și schimbe modul de gândire, așteptăm de la copiii noștri să devină ceea ce noi nu am reușit să devenim. Așteptarea aceasta presupune o pasivitate de om bolnav și în plus nu conduce decât înspre a crea și recrea în buclă negativitatea în formă pură. Noi ne-am luat în brațe problema și am rezolvat-o în acest fel dintr-o necesitate de a acționa cumva.

Acum nu rămâne decât să demontăm și mitul despre imposibilitatea unschoolersilor de a urma o facultate! Dacă te limitezi geografic probabil că ai dreptate, dar dacă gândești extins și nerestricționat de niște granițe poți afla că facultăți ca Princeton, Oxford și Harvard nu numai că primesc copiii ce au primit un tip de educație neconvențional, ba mai mult chiar îi caută! În plus cum ar fi fost viața noastră fără câțiva dintre unschoolersii următori: Mozart, Claude Monet, Thomas Edison, Charles Dickens, Mark Twain, Charlie Chaplin, Henry Ford, Frank Sinatra, Jack London, 14 președinți americani, printre care și Abraham Lincoln și cum ar fi fost „Nasu" sau „Parfum de Femeie" fără interpretarea lui Al Pacino! Ce am învățat în 7 ani de călătorie este că așteptări nu poți avea decât de la tine însuți, iar schimbarea nu se face din exterior, ci din interior odată cu tine!

Acesta este un experiment social, vă rugăm să-l tratați ca atare.

Între timp știți unde ne găsiți www.iamfamily.eu, noi suntem mai aprig ca oricând „puși pe viață"!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu mi se pare un bun indemn. Daca toti ar face ceea ce spune familia asta s-ar crea un haos desavarsit. Deci eu ii vad ca pe niste egoisti notorii. EGOISTI!!!! Ei profita de stabilitatea statelor unde exista ordine sociala plicticoasa si uniformizanta, pentru ca ei sa poata pluti in voie...Singura Singura speranta este ca in aceasta experienta de viata cei doi parinti sa mediteze si sa gaseasca solutii viabile de recomandat pentru un numar suficient de oameni incat sa nu deregleze omenirea....Eliberati de stereotipie, eu sper ca ei sa gaseasca solutii de a face oamenii mai fericiti si mai creativi, fara sa distruga ceea ce omenirea a facut bine pana acum....
    • Like 0
  • Problema este ca atunci când ajung la spital cu o tumora in stadiul terminal nu la educația copiilor lor apelează. Nici nu ii pui piloți de linie transatlantica sau pacifică. Ca o lectura, așa, suna minunat.Problema este ce vor face in viața fără o educație solida, susținută și cel puțin o diploma de la o facultate care nu te accepta pe motiv ca ai tu competente deosebite sa călătorești. Nu prea lași nimic in urma, ca in afara de povesti frumoase nu te vei remarca in niciun domeniu care contează.
    • Like 0
  • Mi-a fost greu sa va scriu pentru ca m-a marcat acest articol. Am incercat sa va scriu cu diacritice, dar se pare ca nu se poate aici. E mai putin importanta gramatica in cazul de fata.
    Am purtat discutii cu oameni din diverse culturi si diverse medii cu privire la acest subiect, Cum este si normal am primit raspunsuri diferite.
    Totusi am gasit un punct comun. Am citit si comentariile lasate de voi toti la acest articol si majoritatea fac referire la bani,
    Si acum sa incepem:
    1. Pe mine m-a intrigat acest articol pentru ca sunt genul de om care incearca sa priveasca toate subiectele din cat mai multe perspective. Acest articol le depaseste pe toate pe care le cunosc eu.
    2. Am crescut intr-un mediu educational clasic. Gradinita, scoala generala, liceu de informatica (cu cele mai bune rezultate din zona), facultate in Cluj la Babes, masterat tot la Babes (e tot ce si-au putut pemite parintii si am incercat sa ii fac mandri) si ma gandeam sa urmez un doctorat in economie pe cont propriu, dar am renuntat in momentul in care mi-am deschis orizonturile.
    3. Sunt intrigat de acest articol pentru ca sunt tatic in momentul de fata si mi-as dori ca Eric (nume ales de mamica pentru ca in Cluj majoritatea locurilor de munca sunt in multinationale si numele meu e mai greu de pronuntat). Eric e un nume usor de pronuntat in majoritatea limbilor. Mi-as fi dorit sa am un al doilea copil sau mai multi, insa m-am impotmolit la educatie, Nu stiu cum e in alte locuri, insa in Cluj este destul de costisitor daca vrei sa ocolesti sitemul de stat care nu se poate adapta dupa 10 ani de reforme la situatia actuala si care nu se va adapta vreodata. E deja mult in urma dezvoltarii pe plan tehnologic si social din ultiumul deceniu (10 ani sunt un punct de referinta mai usor de cuantificat).
    4. Anul trecut m-am intalnit cu o prietena din copilarie care este plecata in Lyon de 5 ani. Tinem legatura, insa vorbim destul de rar, Cand sunt evenimente importante. Nu vreau sa o deranjez si probabil considera la fel, desi am fost destul de apropiati inainte sa plece. Este stomatolog in Lyon si in 5 ani a reusit sa plateasca integral cabinetul in care isi desfasoara activitatea si sa dea nastere la 3 copii minunati.
    Ca sa va faceti o idee despre personalitatea acestui om o sa va detaliez 4 evenimente:
    - a locuit in chirie cu noi o buna perioada de timp in facultate si garantez ca era atat de pasionata de ceea ce facea incat ajungea sa citeasca o singura data si sa primeasca intotdeauna note 9 sau 10.
    - a spus ca nu se vede stomatolog toata viata si ar vrea sa studieze arhitectura, care era pasiunea ei. Si s-a apucat pe langa multele examene si carti pe care le avea de citit la "stoma", sa citeasca si carti de arhitectura.
    - a plecat in "luna de miere" pana in Portugalia pe bicicleta impreuna cu sotul ei. A fost o luna intreaga cu experiente nemaintalnite.
    - a facut 3 copii in Franta si ma incuraja si pe mine sa il fac pe al doilea, pentru ca o sa fie mai bine pentru celalalt daca are un frate. Si e mai sanatos sa facem copii "astia ca noi", decat sa asteptam sa faca altii. Si ii tot explicam ca nu am cum sa le ofer o educatie. Si ea insista ca ceea ce spun eu sunt numai scuze, Nu o intelegeam atunci, insa o inteleg dupa acest articol.
    Ca sa inchei cu prietena mea stomatolog din Franta, am sunat-o de ziua ei in mai 2019. Mi-a spus ca anul viitor in februarie sau martie, depinde de cat de repede va reusi sa vanda cabinetul total utilat, va pleca in America de Sud.
    Isi doreste sa ofere o experienta culturala cat mai vasta copiilor si cu un drum o sa invete si ei (adultii) mai multe despre viata.
    Am considerat-o rebela si fara directie clara in viata, insa pe zi ce trece incep sa apreciez din ce in ce mai mult decizia ei.
    5. Acum sa revenim la articol. Am spus ca m-a marcat si mi-a ridicat multe semne de intrebare pentru ca nu percep stilul lor de viata. E si normal, pentru ca societatea nu ne formeaza in acest fel. Nu isi doreste oameni "rebeli". Oameni care sa decida pentru sine. Societatea formeaza indivizi de care are nevoie. Consumatori, programatori, economisti, asistati social, functionari publici, medici, stomatologi, meseriasi etc. (nu vreau sa insir toate meseriile existente in codul muncii). Nu are nevoie de "cei 7" sau 5 fara catel si pisica. Ei sunt exclusi, pentru ca ei traiesc cu adevarat.
    6. Toti cei care au fost expusi intr-un fel sau altul la situatia de fata (distribuind voit articolul carte ei) s-au intrebat: "De unde bani sa faci asta?". "Daca as fi bogat si eu pleca sa vizitez lumea.". "Daca as avea atatia bani cat sa vizitez toata lumea, as sta linstit la locul meu si as merge doar in concediu."
    Cam astea au fost reactiile. Toate legate de bani. Si la fel gandeam si eu pana la un moment dat si la fel majoritatea care au comentat la acest articol.
    7. Stiu ca vine cam tarziu raspunsul. M-am gandit sa nu scriu deloc. E mai importanta Dancila, protestul din 10 august, problemele din Rusia, incendiile din Siberia si Alaska si e normal. E pentru prima data cand ne confruntam cu asa ceva. Insa tot noi (astia care scriem si citim aici) ne confruntam cu ele si ne macina. Cu riscul de a ramane necitit, am scris acest comentariu cu sufletul incarcat.
    8. Ce sunt banii pana la urma? Un mijloc de a ne face sa ne intoarcem la punctul 5. "Ce isi doreste societatea?" Isi doreste oameni dependenti.
    9. Credeti ca le-a trecut vreodata prin minte "celor 5, sau 7 cu catelul si pisica" sa scrie de bani? Nu! Pentru ca nu in astfel de cifre masoara ei experientele pe care le traiesc, Asta fac ei la matematica sau statistica probabil, dar apoi trec mai departe.
    10. Urmeaza sa spuneti cale trebuie benzina, mancare, haine si multe altele. Totul costa nu? Dar v-ati straduit vreunul din voi sa iesiti din rutina voastra zilnica si sa va dati seama ca train in era internetului? Si banii nu se fac neaparat de pe un scaun din Cluj, Bucuresti, Timosara, Iasi etc?
    Daca v-ati fi alocat putin timp (20 de minute) si ati fi accesat http://www.iamfamily.eu/ ati fi observat ca au cu toii activitati legate de on-line,
    Sa va mai dau un pont? O gramada de companii de turism ar plati pentru un nou review sau un contract nou cu un hotel din America de Sud, Asia, Australia, Noua Zeelenda etc. unde e prea costisitor pentru ele sa isi trimita proprii angajati, dar care sunt dispuse sa plateasca pe cineva care e deja acolo.
    Plus ca in momentul in care ajuti pe cineva, primesti in schimb cazare, mancare si iubire. Da oameni buni! Iubire. Care nu o puteti cumpara cu toti banii castigati de voi.
    Deci "cei 7" nu se gandesc la bani. De asta nu au scris de bani. Calatorec cu Lollipop care ii poarta prin viata si credeti-ma pe cuvant, "cei 7" traiesc.
    11. De ce nu fac asta? Daca tot am scris tot ce e mai sus?Simplu. Sunt tatic si "mami" + Eric conteaza pentru mine. Mai mult decat orice am scris pana acum. Mami e timorata. Apartamentul nostru din Cluj ne achita excursia pe ani buni incepand de acum. Dar pe termen lung? Pe termen lung nu stim.
    12. Daca ne gandim la bani si la termen lung (pentru noi adultii si nu pentru Eric), cad de acord cu ea ca este incert si presimt ca nu o sa plecam niciodata in aventura vietii noastre. Asa ca o sa facem asta "sacadat". Tocmai m-am pregatit sa imi schimb locul de munca desi eram multumit pana astazi. Vreau mai mult pentru noi. Sa ntelegem lumea asta cu bune si cu rele. Si ceea ce am acum imi mananca tot timpul si nici nu imi lasa loc de "deplasare".
    13. Copiii vostri merita mai mult. Poate ca voi v-ati demotivat si v-ati acceptat situatia, insa inchei comentariul meu in felul urmator (cuvintele unui om mai intelept decat mine):
    Destin vs soarta vs consecinta.
    - Destinul e ceva ce nu poti controla individual. Ex. Te-ai nascut in orasul X si esti incapabil in primii ani de viata sa decizi asupra viitourului tau.
    Destinul merge mai departe (scoala primara, gimnaziala si liceu in unele cazuri).
    O boala incurabila survenita genetic este la fel. Sunt factori care nu ii poti controla.
    - Soarta o construiesti. Studezi, investi, asculti si muncesti ca sa "devii ceva". Incerci sa "iti croiesti un drum". Astea toate depind de tine ca si individ. Nu este o scuza: "Eh, soarta. Asa mi-a fost sortit. Ce sa fac." NU! Soarta e o consecinta a faptelor tale.
    - Si acum Consecinta. Cum spuneam mai sus, tot ceea ce ti se intampla si nu e legat de destin (ceea ce nu poti controla in nici o privinta) este o consecinta a faptelor tale. Multi isi gasesc scuze aici. Printre acestia ma numar si eu. Noi astia, nu o sa traim niciodata. O sa ne uitam retroactiv la consecintele faptelor noastre si o sa ne gandim in ce masura le putem influenta. E prea tarziu. Nu suntem calatori in timp deocamdata. Suntem limitati din acest puct de vedere. Asa ca hai sa acceptam ca stadiul in care suntem e consecinta faptelor noastre pana in momentul de fata. Actiunea este mai buna decat orice "inactiune" sau asteptare, ca ceva bun urmeaza.
    Imi doresc ca o gramada din voi "republicanilor.ro" sa nu mai asteptati sa vina ceva mai bun. Actiunea e mai buna decat asteptarea. Actionati si chiar daca gresiti e o greseala asumata de voi si nu de catre societate (careia nu ii pasa de voi ca si individ).
    Si nu distrugeti destinul copiilor vostri. Lasati-i sa descopere lumea. Din gimnaziu si Liceu imi aduc aminte doar ceea ce am studiat eu pe cont propriu si olimpiadele la care am participat. Am uitat toate formulele si definitiile. O sa tin minte proiectele din facultate si gandul ca proiectele mele o sa schimbe Romania. Nu au schimbat-o pentru ca le-am abandonat. Sunt prea mic intr-un "sistem mare".
    Grija de voi. Va pup. Sper sa ne vedem cu pantalonii rupti in geunchi pe o plaja in Bolivia cu zambetul pe buze si plini de viata cu o gramada de copii in jurul nostru, de-ai nostrii si din comunitatea locala. Toti razand si fara gandul la bani.
    • Like 0
    • @ Vataman Calin
      Mihai check icon
      Ironia face ca: 1) masina cu care calatoresc autorii blogului, benzina pe care o folosesc, computerul/tableta/telefonul, etc, sa fie facute posibile (fabricate) datorita unor oameni care au facut scoala in sistemul asta "clasic" pe care si tu si altii il blamati; 2) asta nu inseamna ca sistemul clasic nu are viciile lui, insa este unfair sa vorbesti doar de viciile unui lucru fara sa-i dai credit acolo unde merita ; 3) si autorii blogului si tu , sunteti mileniali; marea problema cu milenialii este ca au trait niste timpuri urate iar reactia majoritatii dintre ei/voi, a fost retragerea in propria carapace ca sa se fereasca de uratenia din timpurile pe care le-au trait. Consecinta? Individualism, exacerbat la o majoritate, avand putina-spre-deloc consideratie fata de restul "tribului". Nu critic, nu dau solutii, doar constat "la rece" , fara sa-mi propun sa etichetez ca bun sau rau. Si atunci, mergand mai departe in asertiunea mea, solutiile unor oameni individualisti nu pot fi decat in majoritate individuale, adica ruperea de o majoritate, un soi de Brexit daca vrei; 3) Am 52 de ani si m-am educat "clasic" in sistemul comunist. Aveam 22 de ani la Revolutie in 1989, adica sistemul meu de valori individuale era deja stabilit pana la acea varsta, iar pe de alta parte eram prea tanar si nu am avut timpul sa ma "impregnez" de comunism. Intr-un fel am avut mare noroc, intr-alt fel am avut mare ghinion, caci am prins toti cei 30 de ani de transformare a societatii romanesti, incepand cu comertul cu rulmenti in Turcia concomitent cu importul de rochii cu paiete, trecand prin ascensiunea manelelor si a tot soiul de golani politici si economici, si culminand cu schilodirea tarii, de la privatizari frauduloase si pana la devalizari de banci, scheme piramidale, destructurari , somaje, mineri batand studenti, etc, etc si toate grozaviile pe care tu si generatia ta le auziti din cand in cand, cu precadere in Decembrie cand se sarbatoresc X ani de la Revolutie. Am 1 milion de motive sa critic sistemul de educatie din aceasta tara, la fel ca toti care suntem constienti de faptul ca educatia este salvarea unui neam. Insa experienta m-a invatat ca daca vrei sa castigi un razboi, trebuie sa lupti cu armele potrivite. Prima arma in democratie este votul. A doua arma este implicarea civica. A treia arma este taraboiul pe care fiecare il putem face: pe bloguri, la bere, la sedintele cu parintii, in discutiile private, etc. Lupta cu sistemul se da din interior. Vrei sa lupti ? Poti lupta. Vrei sa pleci ? Pleaca. Dar nu ridica deznadejdea individuala la rang de adevar universal, caci este eronat. Cei 7 au plecat intr-o aventura; este dreptul lor si tot ce putem face este sa ne bucuram pentru ei, atata timp cat ei insisi se bucura pentru ei. Dar de la aventura si pana la motivarea aventurii ca fiind "us against the system" este cale luuuuuunga, in opinia mea, caci se puteau duce si in Tibet, intr-un ashram, sa stea in lotus, sa incanteze si sa-si caute un soi de desavarsire spirituala; insa nu au facut-o, au plecat in CALATORIE. Ei isi justifica dorinta de calatorie si incearca sa nu se simta vinovati ca au ales pentru copiii lor alta cale, spunand ca asa invata copiii mai bine si asa se stimuleaza creativitatea. N-as vrea sa polemizez, dar merita spus ca aceea este doar o cale; nu stiu daca este cea mai buna sau nu, insa este dreptul lor s-o incerce. Si mai pot spune ca incurajarea creativitatii nu este apanajul exclusiv al libertatii de calatorie si unschooling-ului ci doar o forma printre alte forme. As aminti, ca o extrema, ca traditional, tiganii au fost nomazi si au calatorit sute de ani, deci si daca vroiau nu-si puteau da copiii la scoala, dar zau daca tara a vazut de la ei altceva decat dansuri, scandaluri si furturi. La cealalta extrema, subsemnatul, educat in sistemul "clasic" de invatamant, poseda 2 brevetii de inventie in 3 tari si o medalie de argint la Salonul de Inventica de la Geneva; iar ca mine sunt destui, doar ca nu sta nimeni sa-si faca PR personal din treaba asta. Nu spun asta ca sa ma dau mare, caci in postarea mea nu apare numele ci doar prenumele; am vrut sa arat ca libertatea unui om de a se educa si de a-si elibera energiile creatoare, indiferent ce intelegem prin acestea si la ce nivel, este un atribut mult mai complex decat inregimentarea sau nu intr-un sistem clasic. In concluzie: consider ca un-schooling-ul este o decizie eronata si faptul ca sistemul de invatamant este jalnic, pentru ca este jalnic, este doar o scuza pentru parinti ca sa-si faca ei viata mai usoara. Un copil are nevoie de structura, care este o notiune diferita de ce se intelege prin disciplina. Structura o capeti intr-un grup, pentru ca depinde de raportarea individului la semenii sai. Grupul ala inseamna scoala, cu bunele si relele ei. Asta nu inseamna ca trebuie inghitita mediocritatea sistemului de invatamant, dimpotriva, trebuie luptat cu ea. Dar ramas INLAUNTRUL sistemului. O ultima consideratie: in anii 90 ers la mods scoala Waldorf, care promova non-structura, cultivarea abilitatilor individuale, etc, etc, idei bune si frumoase de altfel. Nepoata mes a facut scoala respectiva pana in class a 5-a. Rezultatul ? A absolvit Dreptul si lucreaza in grafica publicitara. Cam atat.
      • Like 0
  • Ok. Imi plac foarte mult ideile din articol. Intrebearea mea e urmatoarea:
    De unde au bani pentru: mancare, cazare, haine, benzina, laptop si toate celelalte lucruri le care le au?
    • Like 2
  • Continui să postez aici. Nu știu cum pot contacta redacția republica. Nu au o adresă de maill la care să !e poți comunica. Negruțiu, Panduru, CTP și ceilalți așteptam să vad o atitudine vis-a-vis de ce se întâmplă zilele astea cu o parte a medicilor de familie care,cu dezinvoltură, condamnă pacienții la privarea de rețete compensate. După criza vaccinurilor, a tratamentelor oncologice, de care sunt răspunzători ministrul sănătății si guvernul, împreună cu mincinoșii majoritari, acum și criza medicilor de familie care vor, ce să ne ascundem după deget, bani mai mulți. Restul motivațiilor sunt praf in ochi. Nu aveți curajul să aveți o părere! Erați foarte incisivi cu altă ocazie. Acum nimic. Să vă fie rușine! Dezbateți alte subiecte iar despre aceasta crimă cu premeditare nimic. Și aveți curajul de a vă lăsa contactați. Nu toți sunt needucați ca să va insulte, amenințe,etc. Cu toată seriozitatea, eu cred că este un caz de o gravitate uriașă care merită dezbătut și condamnat.
    • Like 0
  • Eu vreau să mă adresez redacției republica. De ce nu a apărut până acum niciun comentariu referitor la crima pe care o comit guvernul și o parte a medicilor de familie? Vă e frică? Nimeni nu ia o atitudine tranșantă fata de medicii criminali care au interpus intre ei si acest guvern malefic și inconștient pacienții. Sunt o mulțime de dependenți de acești funcționari lacomi, oameni cu venituri minime, in pragul subzistenței, dependenți de rețetele compensate, rețete pe care unii medici refuză să le elibereze in prezent. Condiționează mărirea veniturilor proprii de nevoile populației care a plătit sau plătește contribuția pentru sănătate, bani din care se înfrupta și respectivii medici. Ceea ce fac in prezent o parte a medicilor se numește șantaj ordinar. Este o crimă împotriva umanității. Ar trebui pedepsiti aspru, fără milă, la fel cum se comportă și ei față de pacienți. Sunt de acord că guvernul, majoritatea parlamentară dau dovadă de nepăsare față de popor, sunt hoți și corupți, neglijează sănătatea și educația nației. Dar nu trebuie să sufere tot prostimea. Se puteau găsi alte cai: instanțe judecătorești interne sau internaționale, avocatul poporului (o calamitate, o caricatură, o sluga PSD), orice altă formă dar nu periclitarea vieților bolnavilor. Sunt contrariat că ministrul sănătății nu a demisionat imediat, că premierul nu ia măsuri, că #-urile nu iau atitudine, că "marii" jurnaliști nu scot o vorbă. Se ignoră că ceea ce se petrece, acum, este o crimă în adevăratul înțeles al cuvântului. Treziti-va tembelilor! Nu mai este de joacă cu jigodiile dacă s-a ajuns la periclitarea vieților omenești in masă. Prima zi a trecut cu declarații cretine, de o parte și de alta și din partea unor pacienți total aerieni. Pentru asta trebuia să iasă in corpore toată lumea in stradă. Să potolească ipocrizia medicilor implicați și a guvernului nepăsător. S-a creat un precedent periculos care se poate repeta la scară mai mare. Așa ceva este de neiertat.
    • Like 0
  • Sunt cu totul de acord si imi place aceasta idee si probabil ca asa voi proceda si eu ,dar as avea si o intrebare ? Cu aptitudinile ( sport , arta , muzica , etc ) copiiilor ce solutii am avea !?
    • Like 0
    • @ Costi Constantin
      maripos check icon
      La sport, arta, muzica etc. majoritatea elevilor au medii de 10 si nu stiu mai nimic!
      • Like 0
  • Foarte interesant. Totusi de unde venituri pentru o astfel de viața? Chiar sunt curios cum poți supraviețui așa. Mulțumesc!
    • Like 2
  • Un prieten mi-a distribuit link ul despre dvs. Va admir si va felicit ptr.alegerea dvs. ! Apreciez ca este un stil sanatos de viata si de gandire. Bravo! Salut ideea si cu regret ca din pacate nu am avut alta obtiune. Copilul meu ca majoritatea a fost supus tocmai stilului de viata despre care vorbiti in comentarii. E f.greu sa mai facem ceva acum desi o sfatuiesc sa urmeze drumul de a studia in afara granitelor. Este mult mai educativ, mai lejer si educational a invata din practia si nu din buchia cartii. Va doresc sanatate si va imbratisez cu mare drag! Admir curajul dvs.
    • Like 0
  • Va super admir si iubesc! Va urmaresc deja de ceva timp atat pe site-ul vostru cat si pe Instagram. Imi doresc ca la un momentdat in viata sa urmez exemplul vostru si sa adopt acelasi stil de viata. Calatorii placute! Va imbratisez!
    • Like 0


Îți recomandăm

Andreas Samuelsson

Andreas Samuelsson a plecat din Suedia la puțin timp după terminarea liceului, într-o țară despre care nu știa absolut nimic, probabil nici să o identifice pe hartă, dar în care s-a regăsit și în care a luat contact cu realitatea imediată și foarte concretă.

Citește mai mult

Cristina Țopescu

Scriu aceste rânduri pentru că tristețea însinguratei morți a Cristinei s-a amestecat cu furia. La zisa televiziune au apărut șefi și trepăduși care au „mărturisit” despre ce bună era Cristina. Și cât sunt de afectați de dispariția ei... Chiar și după 30 de ani de gazetărie trebuie să mai învăț că fățărnicia nu are niciodată margini.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Ciprian Aber

În urmă cu trei ani, Ciprian Aber se afla la o partidă de pescuit cu un prieten de-al său, apicultor, care îi tot povestea despre creșterea albinelor. Și-a dat seama că îi făcea plăcere discuția, iar curiozitatea îl tot îmboldea să pună întrebări. La un moment dat, prietenul său i-a spus: „Auzi, nu vrei să îți fac eu cadou doi stupi de albine? Îi duci la tine la țară și ai grijă de ei...” (Foto: Arhivă personală)

Citește mai mult

companie - IMM - Foto Guliver/Getty Images

În bugetul pe anul 2020, guvernul Orban trebuie să susțină antreprenoriatul românesc mai mult decât au făcut-o guvernele PSD, solicită Asociația Consultanților pentru Programe Antreprenoriale. Foto Guliver/Getty Images

Citește mai mult
sound-bars icon