„Tu unde pleci în concediu?“ mă întreabă o colegă. Adăugată la tradiționala întrebare „unde faci Revelionul?“ cea despre concediu traduce frământările existențiale periodice și repetitive ale celor angajați pe undeva, și care au dreptul anual la un număr de zile de concediu.
Le spun că nu plec nicăieri, că prefer să stau acasă. Nu plec în „vacation“, ci in „staycation“, cum glumea cineva. Se uită nedumerită la mine, cu oarecare compasiune. Poate că nu am bani de vacanță...
Adevărul este că nu am înțeles niciodată de ce oamenii fac același lucru în același timp. De ce revistele, televizoarele, internetul, magazinele sunt inundate de mesaje precum „De Crăciun fii mai bun...“ Dar în restul timpului de ce să nu fii mai bun? De ce scoatem cristalele de Bohemia și hainele de duminică doar de Paști și de Crăciun, ne îmbrăcăm cu „hainele cele bune“ și lăcrimăm puțin că a mai trecut un an? De ce nu purtăm hainele cele bune în restul timpului, cu apropiații? De ce nu le oferim o masă aristocratică, doar așa, de dragul eleganței, când putem să mâncăm cu tacâmurile de argint de la bunica? Îmi spunea la un moment dat o doamnă venerabilă că i se pare bizar să ne punem hainele cele bune și mutra de duminică doar cu străinii, celor din familie le rezervăm gioarsele și fața mofluză. Ar trebui să fie altfel...
Cum spuneam, nu plec nicăieri. Nu am deloc simțul ritualului și de ani de zile dorm adânc de Revelion. Prefer să petrec după ce trece isteria. Și, în final, ce mare brânză că a mai trecut un an? Nu sunt nici antisocială, nici deprimată. Pur și simplu nu înțeleg de ce să fac ce face toată lumea. În restul anului am norocul de a munci de acasă, am o profesie creativă și în astfel de meserii poți munci mai bine după alt fus orar decât cel al locului. Uneori te lovește inspirația pe la miezul nopții. Acest text a fost scris la ora 2 dimineața, de exemplu.
Migrația estivală
Dar lumea pleacă în concediu precum popoarele migratoare. Poate că e mai eficient să îți iei vacanță când pleacă șeful. Sau când pleacă toată lumea (rămâne paznicul) ca să fii la post când e activitate intensă și are nevoie de tine. Migrația aceasta periodică mă umple de uimire, căci îmi arată cât de șui e croită lumea în care trăim, regulile sale sociale, profesionale. Ca să nu mai vorbesc de ceea ce aud de la cei care povestesc melancolici, bronzați și puțin mai grași, că au făcut în lipsă. Din același motiv care mă intrigă, pleacă în grupuri, an de an, în Grecia sau Croația, cheltuie o sumă ...nu mică, fac niște activități standard în Grecia și Croația. Uneori revin mai obosiți decât au plecat. De ce? Îmi explic eu de una singură că e vorba de mimetism social, de siguranța pe care ți-o dă ideea că ești în normă, că faci ce se face în perioada estivală...
Bioritmurile noastre ar trebui cunoscute
Am stat de vorbă despre așa ceva cu Dragoș Cîrneci, de multă vreme colaborator al Psychologies, și doctor în neuroștiințe. Alături de el am scris o carte ce va apărea în toamnă. Iată ce spune el: „Dacă vrem să creştem productivitatea, trebuie să revizuim actualul model de 40 de ore consecutive de muncă pe săptămână, separate doar prin două zile de weekend şi întrerupte uneori de scurte vacanţe. Vacanţele ne revitalizează corpul şi mintea, ajutându-ne să ne detaşăm de stresul de la muncă. Psihologii finlandezi au descoperit că aceste beneficii durează doar două săptămâni după întoarcerea din vacanţă. Un studiu realizat în Olanda a relevat că angajaţii se simt mai energici, mai veseli, mai puţin tensionaţi şi mai satisfăcuţi dacă au parte de o vacanţă de șapte-nouă zile. La o săptămână după ce se întorc la muncă, toate aceste beneficii dispar.
Concluzia numeroaselor studii este că, în loc să limiteze vacanţa la una pe an, ori scurte vacanţe de două-trei zile din când în când, companiile ar trebui să permită angajaţilor să îşi ia liber o zi sau două în timpul săptămânii lucrătoare şi să-i încurajeze să nu-și petreacă serile la serviciu.
De asemenea, ei trebuie să aibă parte de șapte-opt ore de somn pe noapte, să îşi ia toate zilele de concediu la care au dreptul, să îşi ia multe pauze mici în cursul zilei. Să înceapă ziua de muncă cu treburile cele mai grele, ca să poată să le acorde toată atenţia şi resursele. Unii chiar au propus scurte pauze de somn în intervalul 2-4 după amiază, când creierul devine somnolent în mod natural. Un studiu realizat la Stanford University a relevat că un somn de zece minute după amiaza conduce la creşterea concentrării şi a performanţei şi are capacitatea de a te revigora imediat. După un somn de 30 de minute îţi mai trebuie 30 ca să devii din nou alert.
Acest regim de muncă ar creşte dorinţa şi abilitatea de a lucra, îi face pe angajaţi mai productivi. După cinci luni de un astfel de regim de muncă ei devin mai satisfăcuţi de serviciu, mai doritori să rămână în acelaşi loc de muncă, mai mulţumiţi de raportul muncă-viaţă personală şi mai mândri de realizările lor. Pe de altă parte, există date că un regim de muncă prelungit, cu multe ore la serviciu, are efecte negative medicale şi emoţionale. Deci, dacă eşti considerat angajat model când stai frecvent peste program, munceşti şi în week-end şi eşti disponibil la telefon chiar dacă eşti plecat în vacanţă, nu e tocmai bine pentru tine și nici pentru companie“, spune Dragoș Cîrneci...
Apoi oamenii au niște bioritmuri sezoniere. Iarna, biologia noastră e mai lentă, avem predispoziții la inflamare și boli, în timp ce vara suntem programați biologic să avem activitate mai intensă. Și ce facem noi cu potențialul acesta? Plecăm la plajă. „Vacanţa mare şi concediile sunt programate exact în perioada de maximă activitate a creierului, în timp ce şcoala și activitatea productivă în general în perioada de minimă activitate. Asta arată cât de documentaţi sunt cei care au girat învăţământul, în general în lume“, spune el.
E bine să citim psihologie
Mereu am spus că cei care dețin puterea la oarecare nivel (că e CEO, sau doar un șefuț) ar trebui să-și ia sfătuitori din rândul psihologilor, sociologilor, neurologilor. Sau să citească măcar cărți de psihologie, de neuroștiințe. Dacă vrei să crești motivația oamenilor, citește despre motivație de la psihologii cognitiviști. Dacă vrei să știi cum funcționează optim resursa umană dintr-o corporație, și vrei să obții randament mai mare, nu ignora bioritmurile oamenilor, citește neuroștiință. Nu suntem roboți, ci mai degrabă… un fel de plante dependente de soare și de ciclurile sale. Ar trebui să ne respectăm biologia și mai ales cheful de a sta acasă când restul lumii migrează către Grecia sau Croația. Nu ar strica și puțină fantezie în materie de timp liber. Mai ales pentru copii. De ce să nu aibă o vacanță activă, în care să muncească fizic la o fermă ? (evident, nu vorbesc aici de exploatarea minorului, ci de experiențe noi și instructive pentru ei, cultivat o plantă, puțină tâmplărie, etc) De ce îi condiționăm să aibă același comportament repetitiv, să asocieze vacanța cu stațiunea Mamaia sau Bodrum? Noutatea e sarea și piperul vieții, de ce să nu o căutăm ? De ce să mergi în fiecare an în același loc, să mănânci aceeași mâncare și să faci același lucru? De ce să nu dormi buștean de Revelion și să petreci de Anul Nou pe …5 februarie ?! Iar vacanța de vară să ți-o iei toamna într-o țară caldă cu prețuri off-season?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu știu cum vor fi fost genele noastre, cândva, programate. Poate că strămoșii noștri din peșteri, culegeau și vânau vara, iarna dormitând acoperiți de blănuri și limitându-se doar la vânat. Azi, lucrurile s-au mai schimbat, nu putem proceda ca acum zece mii de ani, așa cum ne îndeamnă dna Alexa. Mai sunt și modificările climatice care fac din vară un infern. Nu mai bine ne răcorim în apele Mediteranei decât să supraviețuim, turtiți de căldură, la muncă, vara?
In rest asa e. Nici eu nu sunt de acord sa fac curatenie inainte sa vina musafirii. Consider ca ii mint. Adica le prezint o "realitate" nereala, idilica, nu viata mea adevarata, cu putin praf, cu haine si carti in dezordine, cu masa de lucru plina cu varf.
Toate casele in care m-am simtit cu adevarat bine sunt cele in care nu erai stresat ca faci scame sau te asezi intr-un loc care nu ti-a fost destinat.
Și a fost doar un exemplu, cum am scris. Nu toate companiile își permit aceleași cheltuieli pentru creșterea productivității (inovații, automatizări, robotizări, investiții în tehnologii state-of-the-art etc.).
Oricum, trăind în România e foarte probabil ca o eventuală creștere a productivității să fie tradusă în profituri mai mari pentru patroni/acționari și nu în reducerea programului de lucru pentru salahori.
Sa ne gandim ca daca ne plictisim atunci cand suntem in compania propriei persoane ( adica singuri ) este un semnal de alarma, am ajuns atat de plictisitori incat nu ne mai putem suporta pe noi insine, cum sa mai cerem celor din jur sa ne suporte egoul urias.
Este o problema de educatie consumista in care TU MERITI si cei din jur TREBUIE sa-ti dea totul pentru ca esti TU cel unic si de neegalat.
Daca esti unic si plin de calitati de ce te plictisesti cand esti SINGUR ?
Sa fie de la bioritm ?