Măsura eficienței unui sistem de educație o dau, de obicei, rata de promovare la bacalaureat, rezultatele testelor PISA, procentul absolvenților de studii superioare care își găsesc un loc de muncă la scurt timp după ce termină facultatea, în domeniul pe care l-au studiat eventual, numărul universităților aflate în topul celor mai bune instituții de învățământ superior din lume și alte asemenea criterii formale. Poate nu ar fi rău ca acestora să li se adauge și niște criterii informale. Măcar așa, ca un experiment. De exemplu, reacția elevilor de liceu și a studenților la un film, spectacol sau emisiune de proastă factură. Probabil că aveți deja în minte cel puțin un exemplu.
Știu că gusturile nu se discută. Dar poate ar trebui. Mai ales cele needucate. Am asistat, din întâmplare, în urmă cu câteva zile, la una dintre cele mai triste scene din viața mea. Și la propriu, și la figurat. În jur de 3.000 de liceeni și studenți, unii însoțiți chiar de părinți (!), se amuzau sincer în fața unui tip cu ceva mai multă experiență ca ei, care le explica cu lux de amănunte tehnica pe care o aplică el atunci când se închide în baie pentru ceva mai mult timp decât în mod obișnuit. E adevărat că pentru a o aplica ar fi fost nevoie de o baie destul de spațioasă. Dar să nu intrăm în detalii. Pe o rază de 50 de spectatori eram singura care nu râdea așteptând ca măcar o persoană să se ridice și să plece. S-au ridicat câteva. Numai ca să aplaude mai larg însă.
Ulterior, mi s-a spus că sunt prea bătrână pentru a gusta astfel de glume (proaste) sexuale explicite, iar ei prea tineri ca să nu o facă. Așadar, scuza găsită de cei ceva mai copți la minte pentru faptul că niște tineri asistă la un show în care le este insultată în primul rând demnitatea, dacă nu și inteligența, iar ei se prăpădesc de râs, este vârsta. Aceasta era și părerea a doi părinți care și-au scos târâș cele două fete adolescente din sală, explicându-le că sunt prea mici să audă așa ceva. Dar când vor fi mai mari, ce scuză vor avea să plătească un bilet și să se amuze la un astfel de spectacol? Cred că răspunsul îl știm cu toții: lipsa educației bunului simț și a bunului gust. O educație de care ar trebui să se ocupe deopotrivă școlile și părinții. Sau măcar una dintre părțile implicate.
Școala românească însă, așa cum o știu, nu are nicio șansă să atingă un astfel de obiectiv calitativ. Pentru că în școala noastră singura motivație a elevului, atunci când există, este să ia note bune. Și atât. Elevii merg la școală ca să ia note, profesorii sunt acolo pentru a le pune, iar părinții sunt în stare de aproape orice pentru un carnet cu 10 pe linie. Nimic sau aproape nimic din ceea ce se învață la școală nu se transferă în sistemul lor de valori, în felul în care privesc și judecă lucrurile din jurul lor. Pentru că în școala românească, elevii nu simt că învață pentru ei, astfel încât lucrul pe care l-au învățat acolo să-l ia cu ei și acasă, și pe stradă și într-o sală de spectacol. Ei învață pentru o notă mare chiar dacă nu le place sau nu înțeleg nimic, important este rezultatul. Nu au încotro, le trebuie medie mare pentru admiterea la liceu sau la facultate. Sau învață în silă că trebuie să treacă clasa. Sau de teamă că nu o trec. Și atunci chiar nu se lipește nimic.
Este singura explicație pe care o pot găsi pentru faptul că, deși în școală elevii sunt bombarbați cu informații și noțiuni destul de sofisticate (răsfoiți de curiozitate un manual de limbă și literatură română), care ar trebui teoretic să le pună cel puțin baza bunului simț și a bunului gust, marea lor majoritate consumă produse atât de ieftine în timpul liber și ajung, iată, să se amuze copios în fața unui show cu chiloții în vine.
Și atunci, deși știu că există și excepții în școala românească, cred că nu greșesc dacă spun că educația copiilor se face după școală, acasă. Iar cei mai mulți părinți își lasă copiii „educați” de televizor și de internet, unde, fără un spirit critic pe care nu au avut cum și unde să și-l antreneze, sunt pierduți.
Dacă vârsta este singura vinovată pentru lipsa de reacție firească, zic eu, a unor tineri în fața unui spectacol vulgar, atunci când vor mai crește, sper că vor găsi argumentele pentru a respinge astfel de reprezentații, indiferent pe ce scenă le vor vedea: acasă, pe stradă, la locul de muncă sau chiar pe scena politică. Pentru că astfel de argumente ți le dă numai educația, adică valorile pe care ți le-ai însușit și în care crezi și care se pare nu au legătură cu faptul că ai făcut un liceu bun sau ai absolvit o facultate.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Discutia nu este despre gusturi dupa cum nu este nici despre valori sau pudibindism.
Pur si simplu s-a facut greseala sa se intre la o circareala de catre cineva cu un alt nivel al comicului.
Citind pe aici, mi-a venit in minte, aleator si de cine stie unde, una din scenele binecunoscute ale carciumilor vestului salbatic: femei grase spargand baloane cu partzuri, pistoale cu dopuri care plezneau dosurile puhave ale unor dudui prost machiate si o gasca de galigani beti care fluierau surescitati la orice objectie groteasca cu tenta sexuala si aruncau cu obiecte.
Acum intreaba-ti constiinta logica: daca intrai acolo, oare erai indreptatit sa condamni toata adunarea aia de cautatori de aur, crescatori de vite si alte redneck-isme, distrandu-se plebeu, pe a lor limba?
Cred ca fiecare din noi trebuie sa ne cautam grupurile care ni se potrivesc.Si sa ne asociem in similitudini intelectuale(sau nu!), maneliste, kant-iste, poetice sau de orice alta natura sau nivel valoric.
Personal gasesc glumele de stand-up comedy rasuflate, in marea lor majoritate.Personal le gasesc amuzante pentru corporatistul wanna-be intelectual wanna-be spiritual cititor de Cohelio.Totusi nu i-as condamna pe cei care le gusta pentru ca eu m-as afla la o retrospectiva a filmelor TIFF sau Cannes mai degraba decat sa ma hahai debil la glume constipate si rictusuri fortate din colon.
Dar sunt gusturi si gusturi.Greseala este a celui care se duce la asa ceva dar locul sau ar fi fost la TIFF.Si mai ales invers("Sa miara mama fratica daca am inteles ceva la filmu' asta!)- replica guturala auzita deunazi la cinema Studio de catre o gasca de consumatori de NutLine din spatele meu.
Fiecare cu al sau nivel, important este daca ne intersectam, sa realizam eroare,nu sa ne judecam...Pana la urma noi suntem la show-ul nepotrivit, nu show-ul a venit la noi...
Cît despre faptul că elevii învaţă pentru note, cînd învaţă(!), vina nu e a lor în primul rînd. Întreaga societate concură la aceasta, atîta vreme cît pe toate căile se promovează ideea inutilităţii cunoştinţelor din şcoală, că importante sînt informaţiile întîmplătoare de la şcoala vieţii. Mai toţi părinţii sînt interesaţi nu de pregătirea elevilor, pe care o pot observa şi fără să aibă pregătire specială, prin timpul acordat pregătirii, ci de notele mari, pentru care fac presiuni asupra şcolii şi profesorilor.
Unde consider eu ca greseste doamna Loznianu este atunci cand are pretentia din partea scolii de a cultiva gusturile unei societati. Lucrul asta revine societatii in ansamblu, dar mai ales familiei si educatiei primite acasa. Ceea ce iarasi mi se pare ca scapa autoarei este ca deja vorbim despre generatii nascute in democratia post- 1989, deci vorbim despre un esec al educatiei care doar tangential poate fi atribuit epocii comuniste.
Au ras loazele la un banc porcos.
Sa presupunem ca niste elevi eminenti se duc la opera, cati ar putea sa spuna ca opera este proasta, ca balerinele sunt grase, si nesicronizate. Cati invata sa fie critici.