Coaliția mediocrilor. Cum ajunge un om pregătit jos, iar o nulitate sus

Foto: Profimedia

Există o mulțime de explicații privind definirea prostiei începând de la cele filozofice până la cele spuse de bețivii ratați pe marginea șanțului în care au căzut. Personal prefer definiția lui Carlo Cipolla, mi se pare mai pragmatică și lipsită de subiectivism. Potrivit lui, un prost este acela care cauzează pierderi celor din jurul lui fără să câștige nimic, uneori suferind și el pierderi semnificative de pe urma acțiunilor sale.

Am să dau un exemplu real ce poate fi generalizat. Doi indivizi, să zicem Daniel și Sorin, aceeași vârstă, amândoi au trăit o perioada bună în comunism. Daniel a terminat cu greu școala generală, ultimul din generația lui, la înscriere chiar tovarășa învățătoare a chemat-o pe mama lui să-i recomande o școală ajutătoare, mama a refuzat energic, simțind că Daniel se va recupera mai bine în învățământul de masă.

Daniel a rămas cu o întârziere și cu o dificultate de învățare însă asta nu l-a împiedicat să termine un liceu slab din oraș și chiar să ia bacalaureatul în vremea comunismului, atunci când erau scoși pe bandă absolvenți de liceu la normă să dea bine la raportări. La facultate era însă altceva, acolo erau câteva locuri pe toată țară, locuri ce asigurau și un loc de muncă. Concurența era diabolică, la facultățile căutate se trecea ușor de zece pe un loc, în Politehnică în mod obișnuit erau cinci pe un loc, țara avea nevoie de ingineri. Daniel a încercat de două, trei ori obținând note între unu și doi, se dădea ca și astăzi nota unu pentru prezență. Sorin a fost premiant toți anii de școală generală, a intrat la un liceu bun și apoi a reușit să între la facultate din prima încercare. Revoluția i-a prins, pe Daniel încadrat la o întreprindere socialistă de prelucrări metalice, iar pe Sorin student la Politehnică.

Daniel a considerat că este util să-și schimbe slujba destul de grea, s-a înscris la un curs intensiv de contabilitate. După obținerea diplomei de absolvire s-a prezentat la minister unde și-a depus o cerere de angajare. Fără niciun concurs, mai mult datorită unui concurs de împrejurări, se tot făceau organizări și reorganizări, Daniel a fost încadrat contabil la minister. Treaba lui era să adune niște cifre pe două coloane iar apoi să facă diferența între ele. Asta se numea să țină un cont. Pentru că șansa i-a surâs, Daniel s-a gândit practic că ar fi indicat să-și completeze studiile cu o facultate, obținând astfel o încadrare mai bună. S-a înscris la o ‘’fabrică de diplome’’. Nu a cumpărat niciun examen, a luat toate examenele pe bune, adică s-a prezentat la cursuri și la examen iar ăia l-au trecut fără nicio restanță. De știut nu se știe exact ce știe pentru că a încercat la un moment dat să țină contabilitatea la o societate comercială și a eșuat lamentabil ducând firma în situația de a plăti niște amenzi colosale. La minister a obținut transformarea postului pentru studii superioare cu aceleași îndatoriri. Șefii lui și-au dat seama că au de a face cu un impostor, însă el a rezistat cu stoicism la toate umilințele, observațiile, jignirile primite. Vedea bine că șefii se schimbă cum bate vântul politicii, iar el se putea strecura nevăzut. 

M-am întâlnit odată cu el și mi-a spus că e în căutarea unui post fără răspundere, dar bine plătit. Problema nu e că el caută așa ceva, problema e că există așa ceva. Urmărea un post legat de fondurile europene care avea un spor de 70% la salariu, problema lui era că trebuia să știe engleză iar el era tămâie. Prin milogeală și victimizare a obținut până la urmă postul. Trebuie să vă spun că Daniel nu face parte dintre cei care au pile sau relații în sistem, el se descurcă singur cum poate, și poate.

Sorin s-a încadrat după terminarea facultății într-o structura teritorială. Fiind repede remarcat, a fost avansat după trei ani la nivel central până în minister. Aici a preluat conducerea unei direcții și s-a concentrat asupra integrării europene, armonizarea legislației și a prescripțiilor tehnice. După 50 de ani de comunism în minister, nimeni nu ținea legătură cu Occidentul, așa că Sorin a avut mult de muncă, mai ales că toți știau numai rusă pe-acolo. A publicat articole, cărți, a prelucrat în conferințe și seminarii modul de lucru european, s-a dedicat total acestui scop util și nobil. Cei doi se știau chiar dinainte datorită unei cunoștințe comune, acea cunoștință fiind chiar eu.

Se mai făceau restructurări în minister, niciunul dintre ei nu intra pe listele negre, unul era foarte util, iar celălalt complet inutil. Unul era indispensabil, iar celălalt era inofensiv, unul făcea treaba, iar celălalt nu reprezenta un pericol pentru șefi.

Toate au mers în ritmul ăsta până când a apărut un nou director general numit invariabil pe criterii politice. În cadrul unei reuniuni internaționale noul director a început să ‘’bată câmpii cu grație’’, dovedind o necunoaștere crasă a domeniului. Pentru că delegația străină a început să strâmbe din nas și să schimbe priviri nedumerite și disprețuitoare, Sorin a încercat să salveze situația ajungând să-și contrazică directorul. Asta a fost o greșeală pe care politrucul nu a iertat-o. La întoarcerea în minister a luat legatura cu șeful de la resurse umane și a cerut vehement ca Sorin să fie înlăturat de la conducerea departamentului cu orice preț, chestie de orgoliu. Nu era posibilă o retrogradare, s-a trecut la marginalizarea lui Sorin, nu a mai primit sarcini, a fost izolat față de subalternii lui iar în final a ajuns să-și dea demisia ajungând șomer. În același timp, Daniel a obținut maximum de încadrare salarială, câștigând mai bine chiar decât câștiga Sorin ca șef de departament adunând și scăzând niște cifre.

Povestea nu are o concluzie, vă las pe voi să o trageți. Pentru a nu a o termină într-o notă pesimistă trebuie să va spun că Sorin a reușit să facă performanță în domeniul privat, după multe eforturi, tot în legătură cu partenerii săi din Occident care i-au apreciat munca și competențele.

Am citit teoria unui psihoterapeut german care spunea că dacă într-o societate mai mulți indivizi prezintă un tip de alienare se poate pune un diagnostic de alienare întregii societăți. Interesant.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp