Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Cu banii de disponibilizare de la mina Lupeni, Mircea a făcut o achiziție bizară în anii '90: și-a luat un calculator și a început o aventură fabuloasă

Undeva la sfârșitul anilor '90, Mircea Goia era electrician la mina Lupeni, în județul Hunedoara.

Pentru că nu se vedea lucrând acolo pentru multă vreme, a profitat de o ordonanță privind disponibilizările de personal și a plecat. A urmat o perioadă de incertitudine. Încotro s-o ia?

Fiind pasionat de știință și tehnică de mic copil, s-a gândit că n-ar strica să învețe despre computere, pe care până atunci nu le văzuse decât în reviste și la TV. 

Primele noțiuni le-a invătat la un curs al Universității Petroșani. Cursul era unul generalist și se făcea la sfârșit de săptămană.

Și-a luat primul computer cu o treime din banii de la mină

„În tot acest curs cred că am atins un computer de vreo trei-patru ori. Totuși, eu nu am așteptat prea mult până să-mi cumpăr computerul meu. Mi-am dat seama că dacă vreau să învăț bine ce înseamnă computerele va trebui să am unul al meu pe care să îl folosesc oricând vreau. Numai așa pot învăța să devin bun în tehnologia informației”, spune Mircea Goia.

Ține minte și acum caracteristicile tehnice ale primului său computer, pe care și l-a cumpărat de la o firmă mică din București: un procesor 486 la 100 Mhz, 16 Mb RAM și un disc de 380 Mb. O treime din banii pe care i-a primit la plecarea de la mină a dat-o pe computer.

Așa a început să învețe Windows '98, de unul singur acasă, în timp ce la cursul de la universitate încă învață MS-DOS și Norton Commander. „Asta nu m-a mirat mai târziu, universitățile românești rămânând tot timpul în urmă în domeniul asta. Încă se învăța limbajul de programare Pascal acolo în timp ce deja apăruseră noile tehnologii web în alte părți ale lumii”, spune Mircea Goia.

Nu după mult timp și-a cumpărat și o imprimantă Epson cu jet de cerneală.

 Apoi a început să introducă pe computer și să tipărească lucrări de licentă studențești. La vremea aceea să ai acele lucrări făcute și tipărite pe computer era un lucru destul de nou în Valea Jiului. A avut ceva cereri și așa a câștigat primii bani de după mină. Tot așa a învățat să și tasteze rapid și să se descurce în Microsoft Word.

Auzea din ce în ce mai des despre Internet. Citise în unele publicații românești de tehnologie - revista CHIP fiind una de căpătâi pentru el -, dar în Valea Jiului încă nu apăruse. După o vreme totuși a venit și în Petroșani Internetul prin dial-up, prin intermediul unei firmei private.

„Am avut noroc și de faptul că în Lupeni, la poștă, tocmai se îmbunătățise infrastructura, trecându-se pe centrală telefonică digitală, ceea ce a permis să pot lua Internet prin dial-up și la mine acasă, fiind printre primii în Lupeni care a avut așa ceva acasa”, povestește Mircea Goia.

Cum a învățat să facă pagini web

Navigând pe Internet la ore târzii - atunci când tarifele Romtelecom erau mai mici - a început să fie curios să vadă cum sunt construite paginile web. A început să le disece uitându-se în codul lor HTML.

„Am început să fac reverse engineering la pagini, să le reconstruiesc pe computerul meu. Bineînțeles, nu mi-a reușit din primele dăți. Nu am avut materiale după care să învăț, la vremea aceea negăsindu-se tutoriale așa multe cum sunt în ziua de azi. Iar instructori erau și mai puțini (o singură dată am făcut un minicurs cu cineva de la acea firmă privată, dar mă costa prea mulți bani)”, continuă Mircea Goia, care a trebuit să se bazeze pe spiritul lui autodidact ca să învețe.

În același timp în care încerca să învețe programare web, a încercat să învețe și grafica pe computer. „Pentru că în construcția unei pagini web intră nu doar programare, ci și grafica”. Așa a învățat noțiunile de bază din Adobe Photoshop și Flash.

A început să întrebe în stânga și-n dreapta dacă mai sunt oameni din Lupeni și Valea Jiului care și-au luat computere. După ce i-a găsit, a făcut un mic club al calculatoriștilor amatori, unde schimbau programe și informații.

Ajuns la finalul rezervei de bani, Mircea Goia a trebuit să-și caute un job permanent. Banii pe care-i făcea din proiecte studențești erau ceva sezonier. Prin intermediul unui prieten cunoscut tot prin intermediul calculatoarelor a găsit un job la o fabrică de țigări care se deschisese de puțin timp la el în oraș.

„Nu era idealul meu, bineînțeles, dar era mai bine decât deloc”, admite el. 

Cum a obținut un post la o firmă germană unde a învățat să construiască un site de comerț electronic

După circa două săptămâni a primit o invitație de la o firmă germană să se ducă la Timișoara la un concurs prin care firma dorea să selecteze un programator ca să construiască un website de comerț electronic. Era o firmă mică, din Koln, specializată în vânzarea de cărți de bucate din toată lumea.

„Un fel de Amazon mult mai mic, dar fără un website de comerț eletronic adevărat încă”. Îl găsiseră pe un website de profil românesc, un fel de precursor a lui Linkedin.

A fost la concurs și, spre surpriza lui, a obținut postul.

„Spun surpriză pentru că, sincer, nu mă așteptasem să-l iau, eu neștiind decât să fac pagini web de bază, în niciun caz ceva avansat, cum ar fi comerțul electronic, care necesită și baze de date și o altfel de programare decât simplu HTML”, își amintește Mircea Goia. Competitorii săi erau fie studenți la facultatea de calculatoare, fie absolvenți ale aceleiași facultăți.

Crede că a reușit să facă impresie mai bună pentru că a venit ceva mai pregătit. „Știam unele lucruri despre web pe care competitorii mei nu prea le știau, sau poate le știau, dar nu au știut să le exprime bine atunci când a trebuit”, adaugă Mircea Goia.

Lucrând de la distanță la firma germană – BuchGourmet.com – a învățat să construiască site-ul de comerț electronic și să fie plătit pentru acest lucru în timp ce întreținea vechiul website pe care-l avea respectivă firmă și care era „pur HTML”, fără nicio bază de date în spate.

Ca să aibă timp să întrețină website-ul firmei și să învețe să construiască ceva nou a avut nevoie de ajutor și și-a format o echipă. Echipa urma să întrețină site-ul nou sub supravegherea lui, membrii ei fiind plătiți pentru asta.

Salariul pe care îl primea de la firma germană era „foarte bun pentru Lupeni” la vremea aceea și i-a permis să nu mai lucreze în altă parte. Firma de țigări româno-bulgărească la care fusese angajat anterior a dat faliment după nouă luni de activitate.

Timp de doi ani a învățat să programeze site-ul de comerț electronic în timp ce-l construia, spune Mircea Goia.

Voluntar la o fundație. „Am pus Valea Jiului și orașele ei pe Internet”

În același timp a început să facă voluntariat la o fundație nonprofit înființată la el în oraș de un american, care mai târziu l-a ajutat în aventura lui americană. În cadrul acestei fundații a construit website-uri mai complexe pentru regiunea Văii Jiului și orașele din zonă, aplicând cunoștințele acumulate în construcția site-ului german.

„Practic, am pus Valea Jiului și orașele ei pe Internet, implicând în același timp și administrațiile locale în actualizările cu informații aduse acestor website-uri”.

La fundație au făcut voluntariat și membrii echipei pe care o alcătuise pentru firma germană.

A urmat o perioadă petrecută în Germania la sediul firmei pentru care lucra, pentru traducerea site-ului în limbă germană. Ulterior a fost lansată prima variantă a site-ului.

Site-ul a fost actualizat de mai multe ori în timpul celor aproape șase ani cât Mircea Goia a lucrat pentru firma germană.

La aceeași firmă, românul s-a ocupat și de marketingul online. Scopul era ca vânzările site-ului să crească măcar până la jumătate din vânzările magazinului offline pe care firma îl deținea în Koln.

„Acest scop a fost atins și depășit la trei ani de la lansarea site-ului. Vânzările online au ajuns la circa 65% din vânzările totale ale firmei, ceea ce a făcut ca firma să supraviețuiască competiției aduse de Amazon.de, cât și de alți dealeri mari de carte din Germania, rămânând practic singura firmă mică independentă pe această piață”, continuă românul.

După ce a imigrat în SUA a mai lucrat pentru firma germană un an și ceva, tot de la distanță.

„În total, ceea ce am construit a fost folosit circa 10 ani. Site-ul încă există, dar acum e afiliat la Amazon, ironia sorții, și nu mai folosește ceea ce am construit, asta după ce proprietarul a vândut afacerea”, spune el.

În SUA, prin loteria vizelor. Prima impresie: „ordine și curățenie”, dar „depinde unde aterizezi”

Mircea Goia a ajuns în SUA în urmă cu aproape 11 ani, prin loteria vizelor. Prima lui impresie despre SUA a fost de „ordine și curățenie”, dar „depinde foarte mult de locul în care aterizezi”.  La aeroport în Washington D.C. a fost întâmpinat de americanul la fundația căruia activase ca voluntar în Lupeni. Timp de o lună a fost găzduit în orășelul Alexandria, aproape de D.C.

Nu a avut timp să se dezmeticească bine, pentru că americanul care-l găzduise a dorit să plece în Marea Britanie să-și termine doctoratul la una din universitățile faimoase de acolo.

„Eu trebuia să aștept actele americane - numărul de securitate socială și cartea verde - fără de care nu puteam face nimic decât să fiu doar un turist. Actele vin de obicei după o lună în cazul imigrării prin loteria vizelor”.

„Din Valea Jiului a României am nimerit în Valea Jiului a Americii”

După o lună în care a locuit în Alexandria s-a mutat la alți prieteni - un american care a fost voluntar la fundație, venind de la West Virginia University și o româncă, managerul de birou la aceeași fundație -, într-un orășel din statul West Virginia.

Statul i-a amintit oarecum de Valea Jiului, fiind o zonă minieră, iar orășelul – Wheeling – i-a adus aminte de Lupeni, pentru că era tot un oraș minier, cam cu același număr de locuitori, așezat între munți.

„Practic, din Valea Jiului a României am nimerit în Valea Jiului a Americii. Nu era ceva de care mă mândream, dar nu aveam o altă soluție atunci”, își amintește Mircea Goia. 

Un job greu de găsit. Și un catch din partea posibililor angajatori: „Ce experiență de lucru aveți și cât din ea este în SUA?”

După ce a primit în sfârșit actele americane a început să-și caute de lucru în domeniul în care era specializat. Surpriza a fost - sau poate nu era o surpriză totuși având în vedere specificul regiunii - că nu și-a găsit mai nimic de muncă în computere/programare-dezvoltare website-uri/Internet.

„Am început să aplic în afara statului, în capitala americană, iar din toate aplicațiile trimise doar la una mi s-a răspuns, culmea tot o fundație nonprofit. Dar salariul oferit era prea mic pentru capitala americană, care nu e un oraș ieftin. De fapt, problema mea, ca a mai tuturor imigranților, a fost nu faptul că eram imigrant, ci faptul că fiind un imigrant nou nu aveam experiență de lucru americană. Adică una din întrebările principale era: câtă experiență de lucru am și mai ales cât din ea e americană?”

„Bineînțeles, e un catch pentru că nu poți acumula experiență americană dacă nu lucrezi în America. Aparent, experiența mea de muncă din România, lucrând cu germani și americani, nu a contat. Nu a contat nici faptul că un computer sau un limbaj de programare e același și în America ca și în România. Cel puțin în zona aceea nu a prea contat”, își amintește românul plecat din Lupeni în SUA, ca să trăiască visul american.

Șomer timp de un an

Mircea Goia a încercat, timp de un an, să își caute un loc de muncă în domeniul IT în West Virginia. Locuia într-o casă împreună cu prietenii săi de acolo. Spune că „practic am fost șomer în acel an”. Norocul său a fost că își păstrase slujba la distanță în cadrul firmei germane. Reușea astfel „să supravietuiască”, deoarece dacă pentru România salariul de la firma germană era foarte bun, nu același lucru era valabil și pentru America, chiar în West Virginia, unde viața era mai ieftină decât în capitala americană.

Între timp, Mircea Goia începuse să construiască o rețea de socializare modelată după rețeaua Myspace.com, care era atunci în top, dar axată pe local.

„Proiectul a pornit de la o nevoie de-a mea: faptul că sunt nou într-o țară și într-un oraș. Rețeaua fiind axată pe local, poate m-ar fi ajutat să cunosc persoane locale mai degrabă decât să cunosc persoane aflate la sute sau mii de kilometri”.

A construit prototipul în câteva luni, cu gândul ca mai apoi să încerce să obțină o finanțare din Silicon Valley.

După un an a fost nevoit să caute o soluție pentru că venise vremea să se mute din acel loc și acea casă. Printr-o prietenă a cunoscut o persoană care lucra la o firmă din orașul Phoenix, statul Arizona, iar acea firmă avea și o secțiune de analiză baze de date și web development și căutau analiști baze de date. A aplicat, s-a dus la interviu și a obținut jobul.

La două săptămâni se muta cu arme și bagaje pe coasta de vest americană, într-un stat semi-deșertic cu călduri infernale vara. Total diferit de România sau de coasta de est. 

„Se pare că mentalitatea coastei de vest e oarecum mai open minded când vine vorba de a acorda șanse mai mari imigranților. Cel puțin asta a fost experiența mea. Treaba a început să se miște până la urmă, a trebuit să învăț unele tehnologii noi - diferite de cele învățate în România - la acest loc de muncă unde făceam analize de marketing aplicate datelor din bazele de date pe care firma le avea cât și să construiesc unelte web care au fost folosite intern de angajati”, explică Mircea Goia. 

Un eșec. „Câteodată timing-ul nu e bun”. Și o concluzie: „Trebuie să fii perseverent îndeajuns încât să îți urmezi un vis”

Proiectul pe care îl începuse în West Virginia l-a lăsat deoparte pentru o vreme, și apoi l-a abandonat când a apărut iphone - care avea o funcție de locație -și Foursquare - care folosea acea funcție de locație.

„Mi-am zis că nu are rost să mai continui pentru că Foursquare făcea cam ce doream eu, parțial. Nu ar fi trebuit să abandonez, pentru că în 2010 a apărut un startup care făcea cu adevărat ceea ce îmi doream eu în 2006: NextDoor.com. Au reușit să ia și o finanțare de 100 milioane de dolari, iar acum este extins în zeci de mii de vecinătăți în SUA și plănuiesc să se extindă și în lume. Câteodată timing-ul nu e bun. Dar m-am consolat că cineva mi-a validat ideea și că o implementează la scară mare, arată Mircea Goia.

Vechiul său proiect se mai află și acum online, „ca să-mi reamintească de faptul că atunci când crezi în ceva trebuie să fii perseverent îndeajuns încât să îți urmezi acel vis”.

„Am fost perseverent atunci când mi-am urmat schimbarea carierei, am fost perseverent îndeajuns încât să rămân în sectorul IT până să ajung să-mi câștig existența din el, dar am mai avut și eu eșecuri în a-mi urma sfatul. Iar acest proiect e unul din ele”. 

„În primul an în SUA cel mai greu mi s-a părut faptul că nu reușeam să-mi găsesc loc de muncă rapid”

În Arizona, unde locuiește acum, sunt doar două anotimpuri: vară și primăvară. Dar încet, încet s-a obișnuit și cu clima de aici.

El explică de ce este important locul în care un imigrant ajunge mai întâi în America.

„Dacă vii într-un loc care nu are cereri pentru calificarea ta - dar ai prieteni acolo - va fi mai greu pentru tine și va trebui să te gândești la o relocare. America e mare și nu poate fi judecată după locul în care ai aterizat. Trebuie să trăiești în mai multe locuri și să vizitezi mai mult din SUA ca să-ți faci o părere generală”, vede Mircea Goia.

„IRS - o instituție temută, chiar dacă nu prea respectată. Dar și conștiința cetățenilor de a-și plăti taxele e mai mare”

Despre înființarea unei firme de tip SRL, Goia spune că poate fi înființată ușor în America, în cel mult două-trei zile. Mai există unele acte adiționale care trebuie făcute și care ar dura mai mult, în anumite cazuri, cum ar fi de exemplu înțelegerea între fondatori dacă există mai mulți.

O firmă de tip PFA - persoană fizică autorizată - poate fi înființată chiar și într-o zi, dar asta depinde de la stat la stat. În Arizona, Mircea Goia spune că o persoană poate începe o mică afacere chiar fără să aibă o firmă înființată. Doar că la sfârșitul anului trebuie declarate toate veniturile, inclusiv cele obținute din mica afacere.

„Teama" de fisc în SUA e destul de mare, vede Mircea Goia. Toți știu că nu e bine să te pui cu IRS-ul, instituția statului responsabilă cu colectarea taxelor.

„E o instituție temută, chiar dacă nu prea respectată. Dar și conștiința cetățenilor de a-și plăti taxele e mai mare”, explică românul care trăieste în SUA de 11 ani.

Cât privește taxele pentru companii, în SUA acestea sunt de trei feluri: taxe federale, taxe statale și taxe locale.Taxele federale merg la guvernul federal și în general sunt undeva între 15%-35%. Taxele statale și locale depind de statul și orașul în care se află compania. Contează, evident, și modul de organizare a companiei (SRL, societate pe acțiuni).

RomanianStartups.com, o investiție de 10.000 dolari în trei ani

În urmă cu trei ani Mircea Goia a început RomanianStartups.com, din dorința de a crea un loc centralizat în care să fie reprezentate firmele românești de tip startup din tehnologie/Internet, sau care folosesc tehnologia și Internetul în mod decisiv în afacerea lor.

În SUA Mircea Goia a scris în unele publicații străine despre mediul de startup românesc. Primul articol a fost scris în 2007 în publicația ReadWrite.

În 2008 a început să scrie pentru publicația europeană TheNextWeb.com. Publicația era atunci în primul an de funcționare. Mircea a scris timp de un an despre startupuri românești.

În 2013 a luat ființă grupul de pe Facebook dedicat startupurilor românești din tehnologie unde Mircea Goia este administrator.

„M-am gândit că o bază de date centralizată ar fi bună pentru a concentra aceste informații într-un singur loc, ușor de găsit de oameni, dar și indexate de motoarele de căutare. Modelele le aveam deja și ele se numesc Crunchbase.com și Angel.co, două baze de date americane gigantice care conțin datele ale multor startupuri din lume (au zeci de mii de startupuri și sute de mii de fondatori în bazele lor)”

RomanianStartups.com e o bază de date care, în momentul înscrierii, cere o serie de informații despre startupuri, iar mai apoi aplicațiile sunt revizuite. Dacă nu se încadrează în cerințe, aplicatiile nu sunt aprobate și nu sunt arătate publicului, iar cei care au introdus informațiile sunt contactați ca să le actualizeze conform regulilor.

În baza de date există nu numai firme startup, dar și fondatorii lor, evenimente din tehnologie/Internet din țară, informații despre spațiile de co-working din țară, informații despre acceleratoare/incubatoare de afaceri dedicate startupurilor din tehnologie/Internet.

În prezent aici sunt peste 320 startupuri, peste 620 fondatori, peste 45 evenimente și 15 spații de co-working.

Baza de date cuprinde cam 60-65% din mediul de startup românesc, estimează Mircea Goia.

În viitor el intenționează să mai adauge noi secțiuni, cum ar fi joburi pentru startupuri, profile de dezvoltatori web/mobile dispuși să lucreze pentru startupuri, secțiune de investitori/mentori dispuși să colaboreze cu startupuri românești, precum și o sectiune dedicată speaker-ilor care doresc să vorbească la evenimentele dedicate startupurilor românești.

Pe lângă site există și grupul pe Facebook de peste 14.000 membri, precum și o pagină pe Facebook cu peste 27.800 followers.

În RomanianStartups.com Mircea Goia spune că a investit in jur de 10.000-12.000 de dolari în trei ani, cei mai mulți bani au mers pentru dezvoltare.

Îți recomandăm

„Mi-am schimbat o dată cariera, trecând de la mina de cărbune la computere. Aș putea să o mai schimb o dată”

Pasionat si de cinematografie, Mircea Goia visează să devină regizor.

„Mi-am schimbat o dată cariera, trecând de la mina de cărbune la computere. Cred că aș mai putea să o mai schimb o dată. Mi-ar plăcea să concep și să realizez filme, de pe scaunul de regizor. M-am și implicat aici în anumite proiecte locale și în acelasi timp mă instruiesc așa cum m-am instruit în legătură cu computerele: autodidact. Din fericire, acum sunt multe materiale pe Internet, cursuri întregi chiar, despre cinematografie”.

Pe de altă parte, și-ar dori ca un startup în care este implicat în calitate de co-fondator, înființat recent de români din America și România, să reușească să-și atingă obiectivele.

„Nu pot spune prea mult acum despre el decât că e și un proiect social pe lângă a fi un business și care se adresează segmentului mai în vârstă al populației - ei sunt beneficiarii direcți -, cât și unui segment mai tânăr, ca beneficiari indirecți”, Proiectul este acum în fazele preliminare, de căutare de investitori.

Sfaturi pentru românii ce visează să ajungă în SUA. „Trebuie să ai un pic de spirit de aventură și curiozitate”

* „I-aș sfătui să aibă răbdare odată ajunși aici. Nu poți avea rapid ceea ce-ți dorești odată ajuns aici. Nici în România nici în altă parte nu poți avea rapid ceea ce-ți dorești (decât dacă ești foarte norocos, ai bani foarte mulți și/sau ai „pile")”.

„În primii doi ani este mai greu, poate simți că nu e locul tău, simți că dorul de casă te macină. Dar trebuie să fii destul de tare ca să reziști și să treci peste perioada asta. Te ajută, bineînțeles, și prietenii/relațiile pe care ți le poți face aici, ca să nu simți izolarea prea mult”.

* „I-aș mai sfătui să lase prejudecățile în legătură cu America, și înainte de a veni aici și imediat după - prejudecăți formate din ceea ce se vede în filme/TV/publicații. Ca orice loc, America are bune și rele. Le vei vedea în timp pe toate, depinzând, din nou, de locul unde te stabilești. Trebuie să ai un pic de spirit de aventură și curiozitate în tine. Eu de asta am imigrat aici, nu din motive materiale”.

* „Dacă unii români doresc să imigreze în SUA atunci cel mai ușor e să aplice la loteria vizelor care se ține în fiecare an din octombrie până în noiembrie.  Înregistrarea e gratis. Dacă au noroc  - doar 50.000 sunt aleși din cei peste 9-15 milioane care aplică din toata lumea în fiecare an - acesta va fi cel mai ușor mod de imigrare și de obținere a actelor necesare. Este vorba de numărul de securitate socială și cartea verde, care oferă aceleași drepturi ca pentru cetățenii americani, cu exceptia votului, a calității de jurat în sala de judecată și a accesului la anumite joburi guvernamentale. Iar după cinci ani de locuit în SUA au dreptul să aplice pentru cetățenie, dacă doresc. Contrar a ceea ce se întâmplă în Canada, unde statul ajuta imigranții ajunși acolo, în SUA statul nu ajută imigranții ajunși pe teritoriul american. Ești pe cont propriu.

* „America îți poate oferi multe, dacă crezi că meriți și te zbați îndeajuns. Nu e un loc unde câinii umblă cu covrigi în coadă - unii încă mai cred asta -, dar nu e nici un loc în care bați pasul pe loc, numai dacă nu te interesează prea mult să avansezi”.

Articolul face parte din cadrul campaniei Generația B. Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și cei care fac lucrurile să se întâmple. Oriunde s-ar afla, în țară sau în afara ei, acești oameni arată imaginea unei Românii care merge înainte.

Îi scoatem în față, le facem portretele, îi prezentăm pentru ca alții să își găsească inspirația în exemplele lor. De la ei vei învăța cum să faci un business, vei vedea ce înseamnă viziune, inovație și dorința de a reuși.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult
sound-bars icon