Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Eu am făcut armata la multinațională: cât de mult mi-a folosit pentru ceea ce fac acum

Clădire birouri, Victoriei

Foto: Inquam Photos

Am citit nenumărate articole despre cum multinaționalele subjugă individul unui angrenaj similar Castelului lui Kafka, unde totul este dirijat către obținerea de avantaje pecuniare pentru acționarii care „nu înțeleg” specificul local, greutățile temporare, ci sunt mânați doar de un EBIT cât mai generos sau de un flux de numerar cât mai suplu.

Am mai auzit nenumărate relatări despre cum corporațiile îngenunchează guverne, printr-un lobby agresiv, sau cum eludează fiscalizarea, mutând profiturile dintr-un paradis fiscal în altul.

Părerea mea, formată în 5 multinaționale, este majoritar pozitivă, o mare parte din formarea mea ca profesionist fiind facilitată de proiectele pe care le-am implementat în corporații, de cursurile pe care mi le-au intermediat sau de experiențele pe care le-am avut zi de zi în acest mediu.

Multinaționala este o școală excelentă pentru cineva aflat la startul carierei profesionale, fiind până la un punct echivalentul armatei în ceea ce privește organizarea proceselor, încurajarea interacțiunii și a muncii în echipă, promovarea învățării continue. Spun că este similară armatei, deși nu am trecut prin experiență militară și chiar am urmat o a doua facultate timp de 5 ani, când armata era încă obligatorie.

De asemenea, majoritatea corporațiilor încurajează spiritului intraprenorial, care constituie baza inițiativei antreprenoriale pentru acei profesioniști care reușesc să facă pasul către propria afacere, găsind curajul să renunțe la confortul psihic oferit de stabilitatea unui loc de muncă. Am reușit să fac acest pas în urmă cu 1 an și a fost una dintre cele mai grele decizii pe care le-am luat în viața mea (dar infinit mai ușoară decât cea legată de căsătorie și divorț).

Uneori tânjesc după confortul pe care ți-l creează un job bine plătit, în care ai mașină pe care o poți folosi și în scop personal, telefon de serviciu și laptop – îmi dau seama acum că nu am avut niciodată mașină personală, iar ultimul telefon pe care l-am cumpărat pentru mine a fost un Nokia 6300, care avea o memorie de 2GB, pe care o foloseam în proporție de maxim 25%.

Formarea pe care o poți dobândi într-o multinațională este la un nivel excepțional, multe dintre ele inovând semnificativ atât în produsele/serviciile pe care le promovează, cât și în cadrul proceselor care le conduc activitatea. Fiind un fan al inovației, m-am regăsit de mult ori în această abordare și am reinventat mereu. Un exemplu de inovație a fost transportul unor produse grele care aveau deasupra lor produse ușoare (de la alt producător), reducând astfel costul de transport cu 45% și având un impact pozitiv major asupra mediului.

Punctul slab în formarea pe care o poți dobândi într-o corporație este legată de nișarea pe un anumit domeniu, fiecare angajat fiind o rotiță bine așezată la locul ei, care învârte un mecanism bine gândit. Majoritatea angajaților nu au perspectiva întregului și cu greu reușesc o mică parte dintre ei să înțeleagă conglomeratul construit de mințile corporatiste care controlează totul dintr-un Olimp modernist.

Îți recomandăm

Experiența mea personală cu multinaționalele a fost una extrem de pozitivă, învățând accelerat lucruri pe care mulți antreprenori din România nici nu le gândesc, informații care mi-au oferit un avantaj foarte mare când am decis să transform intraprenoriatul în antreprenoriat. M-am lovit atunci cel mai pregnant de lipsa de organizare și lipsa de respect a timpului celuilalt, pe care le manifestă din plin majoritatea antreprenorilor români formați în afară multinaționalelor. Dar am cunoscut și antreprenori formidabili, mulți dintre ei formați în multinaționale, oameni creativi, originali, care m-au uimit prin lucrurile pe care le-au creat, prin serviciile sau produsele oferite, de multe ori cu o calitate superioară celor oferite de branduri globale.

În concluzie, recomand cu tărie o experiență de multinațională celor care ies din școală sau care doresc să experimenteze o activitate profesională în paralel cu activitatea școlară. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pentru astfel de concluzii eu cred ca trebuie puțin sa ne distantam in timp. Si sa avem termen de comparație. In anii comunismului erau zeci de articole : eu am învățat sa fiu om pe șantier / in intreprindere etc. Exista si un titlu preferat de ziariștii vremii: Acolo unde se călește otelul ( cu trimitere la călirea conștiințelor oamenilor muncii). Si ca sa inchei: aici autorul recomanda o experiență intr-o multinațională, mai deunazi un alt coleg recomanda (fara drept de contrazicere) experienta emigratiei obligatorii la începutul vieții. Oare cei ce nu au trecut prin aceste zone au ajuns niste rebuturi sociale?
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Mie multinaţionalele mi s-au părut tot o armată, dar în genul spălatului pe jos cu periuţa de dinţi. Apreciez mai mult firmele mici. Se reconfigurează mult mai uşor, sunt mai flexibile şi mai rapide. Cred că viitorul aparţine firmelor mici.
    • Like 0
  • Observ cu blazare cum parerismul a devenit o a doua natura la autorii de texte publicate pe platforma asta. Exprimarile bolovanos - cliseistice si scrierea incorecta par sa fie si ele un criteriu de selectie in vederea publicarii. Comparatia cu armata nu putea veni decat de la cineva care nu stie cu ce se mananca armata; nu asta ma determina sa comentez, ci mai degraba textul asta copilaros, cu aer de compunere de clasa a saptea, in care aflam ca uite ce chestie, multinationalele te invata lucruri, deci au si parti bune. Daca esti tampit sau lenes, sau ipocrit, sau mizerabil, sau toate la un loc multinationalele nu te invata nimic si nici nu te scuipa ca pe o masea stricata la primul semn ca esti cum am zis. Poti sa treci prin corporatie ca gasca prin apa si sa ramai complet inutil societatii si tie insuti. Autorul textului o fi mai cu aplecare catre studiu; i s-o fi parut ca recomandarea unei experiente personale fericite (volens-nolens) celor care "doresc sa experimenteze o activitate profesionala in paralel cu dcea scolara" e o idee buna. Nu pot scrie cum i-as raspunde pentru ideea asta complet americana si imbietoare la "internship" - forma aia de pierdere de timp atat de adulata de cei de peste ocean, prima forma de pervertire prin dezamagire a tinerilor doritori de cariera.
    • Like 0
  • Alex check icon
    O opinie pozitiva era necesara, mai ales in noianul de teorii conspirationiste si anticapitaliste care circula prin vulgata publica. Comparatia cu armata nu e deloc nimerita, nu am cunoscut oameni inteligenti sau macar cerebrali, care sa fi fost incantati de parcursul militar. Nu am lucrat in asa ceva si interactiunile cu mediul respectiv au fost superficiale. Dar chiar si numai ideea de a fi angajat acolo imi da frisoane. Sedintele, aerul de politete falsa, lipsa umorului si a liberatii de gandire, orientarea spre rezultat, termenele limita, spatiile alea imense cu aerisire precara si cu zeci de birouri, unde niste omuleti "plivesc" pe computer, imi sugereaza atmosfera dintr-o distopie in genul Matrix. Am vazut unele corporatii care au sali de sport, restaurante, magazine generaliste, unele chiar o mini ferma cu animale. Spatii curate si luminoase, cu ferestre care dadeau spre alti zgarie nori si multiple sosele supraetajate. Oamenii intrau acolo la 8 si un pic si ieseau la 8 si un pic. Daca pui inca 3 ore naveta si 8 ore somnul, nu vad mare castig fata de secolul 19, in afara de curatenie si munca mult mai usoara. Dar tot robotizare a omului e. De fapt nu e doar loc de munca e si locul unde socializezi, unde iti faci cumparaturile, unde iesi la restaurant. Mai trebuie sa faca si o cladire langa cu dormitoare, o alta de scoala si poate un spital, asa ca in viitor oamenii vor trai si muri in aceasta bula, fara a cunoaste restul orasului. Vor sti mai multe despre zonele turistice decat despre orasul unde locuiesc.
    • Like 1
    • @ Alex
      Dorin check icon
      Bine punctat.
      • Like 0
  • Mi se pare dragut modul naiv in care autorul priveste stagiul militar obligatoriu. Eu am facut armata spre sfarsitul anilor '90 la TR la "diribau" (traducere: termen redus, adica pentru cei care terminasera deja o facultate, intr-o unitate unde se facea munca). Ei bine, pot sa certific ca nu am invatat acolo nimic nou si nimic util despre viata, stagiul militar nu a fost decat o pierdere de timp si bani, atat pentru noi cat si pentru statul roman. Cel mult, am vazut in compania cu termen normal cum niste dezaxati care terorizeaza nevinovati ("tambale" si alte torturi).
    • Like 1
    • @ Nicu Buculei
      GabiC check icon
      Nicu, probabil ai ajuns la munci pt ca : a. acolo se incorpora la momentul respectiv sau b. ( mai rar) nu ti-au gasit calitati pentru alta arma;
      Daca ai invatat sa tragi cu arma corect, si sa respecti niste ordine (e vorba de formarea pentru timp de razboi)- atunci banii s-au dus unde trebuie; Acum toti imbecilii se impusca in picior sau in cap ( sau unde nimeresc) si nu ai habar de reguli, regulamente, onoare, e.t.c (alea, cel putin, le-am invatat eu in armata; Care a fost mai luuunga decat a ta- si la o arma de prim rang- asa am avut "norocul)
      • Like 0
    • @ GabiC
      Dan Dan Dan Dan check icon
      Armata e o meserie care te invata sa omori oameni, eu asa o vad. Eram fascinat de ideea de a impusca, pana am vazut cu ochii mei ce poate face o arma si cum e sa traiesti in orice moment cu gandul ca urmatorul impuscat vei fi tu ! Intrebati un militar intors din Afganistan, Irak, Libia cum e cu armata asta, nu fosti militari in termen care nu au avut parte de minim un minut de razboi. Dupa un minut de razboi, am inceput sa vad cu alti ochi militaria si armata. Un soldat bine antrenat, are o sansa sa se intoarca viu acasa, dar unul care "a sarit armata", zero.
      • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro
Eu am făcut armata la multinațională: cât de mult mi-a folosit pentru ceea ce fac acum
Text: Florin Genet/ Voce: Alex Livadaru
sound-bars icon
DEDEMAN susține inovația în tehnologie