Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Suntem peste tot acasă: „- M-am angajat la un restaurant în Italia. În a doua zi de lucru, patronul mă întreabă: Che significa la parola rumeno «animaluldracului»?”

Pizzer

Foto: Getty Images

Astăzi am mers la Fălticeni „cu o ocazie”. A oprit o mașină cu mai multe locuri. În față erau două persoane mai în vârstă. În spate o familie cu un copil. Eu trebuia să urc și să ocup un loc pe rândul al treilea de scaune, dar pentru asta bărbatul tânăr de pe al doilea rând a trebuit să coboare, să rabateze scaunul lui din margine și să îmi facă loc să urc. Șoferul îi explica cum să facă: trebuia să tragă de o manetă și apoi să aplece scaunul în față. Bărbatul spunea că nu înțelege.

- Este o manetă acolo, în laterală! Trage de ea, apoi rabatează scaunul! repeta șoferul cu calm.

Omul nu înțelegea și pace. Eu eram pe punctul să renunț și să aștept altă mașină, dar printr-un miracol a reușit să-mi facă loc și am urcat.

Mașina rula spre Fălticeni și eu priveam pe geam. M-a trezit din admirat peisajul topit de razele fierbinți ale soarelui soția bărbatului:

- Noi no mai știm bine lingua rumena. Soțul non capisco che zice șoferul din causa la asta nu știa cum să dea scaunul. El no mai auzit de molto tempo cuvinte „manetă” si altele. Noi vorbim italiana de multo ani. Si bambini la grădiniță vorbește doar italiana. Acum, la bunici, au învățat „poco” rumena.

Eu am zâmbit și mi-am mutat privirea spre câmpurile aurii, dar goale rămase după treierat. Pentru o fracțiune de secundă ochii mi s-au intersectat cu privirea șoferului și ceva din figura lui îmi spunea că îi vine să înjure, dar se abține.

- Noi locuim la Torino. Am stat și la Milano. No ne-am întoarce aici pentru nimic în lume. Acolo viața e multo bono. Soțul merge la „Svițera” lunea și se întoarce vineri. Câștigă foarte bine acolo, turuia femeia.

- Vreți să spuneți Elveția? am întrebat-o.

- Nu, doamnă, „Svițera”! mi-a răspuns repezit, apoi a adăugat: Ați fost vreodată în Italia?

Am dat din cap că nu.

- Dacă nu ați fost și nu știți unde e Svițera mai bine taceți!

Am tăcut. Nu am avut curaj să-i spun că vorbește bine româna când se enervează și uită să fie sclifosită și cu aere cosmopolite. Șoferul mă privea în oglindă. Dacă îl pufnea râsul îl pocneam. S-a abținut. A scăpat.

Tăcerea grea a fost întreruptă de un glas ca un clinchet de clopoțel.

- Mami, vreu apă! a cerut vorbind dulce moldovenește copilul.

- O, mia bambina vrea aqua! a exclamat mama și a scos din geantă o sticlă.

Am dat banii de drum și am coborât la aer să respir. Șoferul a claxonat în urma mea. M-am întors spre el. Râdea cu gura până la urechi. Am râs și eu și am făcut un semn de neputință cu mâinile, apoi mi-am căutat de drum.

Mergând pe stradă mi-am amintit de nașa fiului meu cel mic care locuiește de mai mult de douăzeci de ani în Italia și care încă moare de dor de România. De câte ori se întoarce în țară îi spune soțului imediat ce trec de vamă: „Am intrat în România! Dacă spui un singur cuvânt în italiană, chiar și din greșeală, te omor!” Ea nu a uitat niciun cuvânt în limba română, cel puțin când vorbește cu mine...

În urmă cu ceva timp am fost la o bere cu un grup de cunoștințe. O familie din acel grup a locuit mult timp în Italia. Bărbatul a povestit:

- M-am angajat la un restaurant. În a doua zi de lucru, patronul mă întreabă: Che significa la parola rumeno „animaluldracului”? Ce Dumnezeu să-i răspund?!… Tăceam și îl priveam. El a adăugat în limba italiană: Am avut înaintea ta un român și de câte ori îi ziceam ceva el răspundea: „animaluldracului”. Che significa?!

Alt bărbat, din același grup lucrează în Anglia în construcții, și a spus și el o poveste hazlie: „Mergeam la lucru. Am trecut pe lângă un șantier unde niște negri săpau la o fundație. Am tresărit auzindu-i. Știau româna! În câteva minute am auzit toate înjurăturile și porcăriile în limba română. (Bărbatul a spus de-a dreptul ceea ce a auzit, dar calculatorul meu nu suportă să reproduc; roșește ecranul și tastatura se blochează). M-am uitat lung. Nu erau bruneți de-ai noștri. Erau africani, africani! De unde să știe ei toate expresiile dezbrăcate ale limbii țării mele!? M-am apropiat și i-am întrebat în engleză, de unde știu românește. Mi-au răspuns în cor zâmbind cu gura până la urechi: Avem colegi români! Ei ne-au învățat să vorbim românește! Am tăiat-o înainte de a-mi spune ce nume poartă sculele lor de construcții în limba țării mele… Dar e haios că în loc de hârleț sau lopată toți cereau o…. sau o…. Sau că în loc de târnăcop spuneau ceva ce scria pe o plăcuță de înmatriculare buclucașă…” 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • @Paco Raceanu, să nu confundăm lucrurile. Nu toți cei ce pleacă să lucreze afară, își fac limba sau țara de rușine. Da, sunt o serie de indivizi (bărbați sau femei) care nici aici și nici pe-acolo nu par a înțelege noțiunea de educație... Nenorocirea este că ei, deși puțini, influențează sensul unor concluzii nedrepte, care nu ne fac deloc cinste.
    Am fost mulți ani (vreo 16) în Londra și am experiențele mele, legate de români sau de ce credeau alții despre România. Cât mi-a stat în putere, am „remediat”, dar nu-mi făceam iluzii că pe fond, puteam schimba ceva.
    Legat de expresiile vulgare, am pățit-o și eu (prin 2000), când un muncitor de culoare, a încercat o demonstrație de vorbire... românească, așteptându-se să râd sau măcar să mă amuz! Atunci a fost pentru prima oară când am încercat să explic că limba noastră este extrem de frumoasă, iar dacă vreodată intenționează să vină în România, ar fi bine să încerce o altfel de abordare. Avea un entuziasm de invidiat, iar în câteva săptămâni a reușit să învețe foarte multe formule de exprimare, și mai ales să evite TOT ce înseamnă vulgaritate.
    Românii sunt în sine nște oameni extrem de responsabili, calzi, sensibili și atașați puternic de tradițiile neamului său. Din păcate, strănii „ne citesc” abia când ajung să trăiască printre noi, când suntem noi înșine, fără nimic de demonstrat!...
    • Like 0
  • Sunt de 20 de ani în Italia. Jumătate din familie este italiană, soț, copii, socrii. Am învățat să mă exprim corect și vorbesc perfect limba italiană. Vorbesc gramatical mai bine decât multi dintre ei. Nu îi suport pe românii care vorbesc amestecat și pocesc cuvintele. Ei nu vorbesc corect nici italiană, nici română și presupun că nu au vorbit niciodată corect românește. Copiii mei vorbesc românește, mai fac greșeli, dar ei s-au născut și crescut aici, aici fac școală, asta e casa lor. Noi cei născuți și crescuți în România nu avem nici o scuză.
    • Like 0
  • Din experienta proprie in Diaspora inclusiv in Italia, pot spune ca specimenele romane din peninsula sunt de o “ciobanie” aparte care o pun pe seama lipsei de exigenta a muncilor pe care le presteaza (in special menaj, agricultura si constructii) si a limbii mai asemenatoare cu cea natala. Insa romanii au “snobismul lingvistic” in sange inca din perioada interbelica atunci cand “bonjur” si “mersi” si-au facut intrarea in DEX.
    Coana Mita a fost doar unul dintre pionieri, urmata cu mandrie de personaje din elita sportiva si culturala ca Lucescu, Raduciou sau R. Badescu. Astazi fenomenul e larg raspandit in tara noastra si mi se pare cumva enervant cand bastinasii fac misto de “stranieri” in timp ce ei folosesc permanent cuvinte din alte limbi care au corespondenti mai putini trendy in limba romana.
    Nu o scuz pe tarancuta asta din articol, dar macar ea traieste 11 luni pe an in alta tara si daca are creierul mic si educatie putina mai incurca cuvintele involuntar sau din snobism. Mie mi se pare mai enervant sa-l aud pe Mindruta, care a trait in SUA 3 luni acum 3 decenii, cum o tine intr-o romgleza continua.
    Prin septembrie cand sezonul de mistouri la adresa stranierilor se incheie, astept cu nerabdare un articol de la d-na Aldea despre corporatistii si colegii dumneaei din media care nu mai stiu “come si dice la voi”.
    • Like 4
  • Ştiu o „snoavă” de acu’ vreo 15 ani, cu un american pe care ai noştri l-au „învăţat” româna. Nu pot să dau detalii despre locul şi persoanele implicate, însă esenţialul este că „răspunsul” în limba română la salutul englezesc „Hello” era „Sugi ...”. Toţi râdeau pe înfundate când venea câte un neiniţiat şi-l saluta pe Mr. X. Asta până când au primit vizita unei oficialităţi române cu un rang destul de înalt. Aceasta l-a salutat pe Mr. X şi era să facă apoplexie când i s-a răspuns la salut. A urmat, bineînţeles, o „anchetă” pentru a afla cine este profesorul de limba română. Acesta a rămas anonim, cred, şi în ziua de azi.
    • Like 4
  • Si v-ati inflamat tare cand Ioan Rus (da, psdistul ala spurcat si ghiolban), ministru de interne la acea vreme, i-a descris, de altfel absolut corect, pe cei mai multi dintre romanasii care pleaca la munca peste hotare.
    • Like 1
    • @ Paco Raceanu
      @Paco Raceanu Da. Ne-am inflamat. Am doi baieti ingineri in strainate,(Anglia si Germania) nora medic in Germania, fiica profesoara de engleza in Spania, alta fiica titulara la Universitatea din Lille la relatii inter-universitare internationale. cu specializare in SUA. Sotul este inginer la cea mai mare companie nationala britanica, am o prietena invatatoare, si sotul inginer la Ngrid UK. Eu, mai modesta, am lucrat in retail. Daca dvs cunoasteti numai tate si cocalari si necajiti necalificati ignoranti e cazul sa aflati ca exista si o altfel de diaspora. Nu toti suntem ca dvs si cunostintele dvs.
      • Like 4
    • @ Paco Raceanu
      Bineînțeles...dv. nu?
      • Like 1
  • Chestii vechi de cand romanii... furculition, lingurition, grebla dracului !
    • Like 0
  • No acuma,ce pretentii veti fi avind de la bietii oameni ? Sunt ei destul de frustrati in Italia pentru ca sunt "nimenea-n drum", macar cind vin acasa sa se dea mari,ca doar nu costa nimic !
    • Like 2
  • De unde si eternul banc cu zguramatii de grebla cand calca pe ea ii vine-n frunte si brusc isi aduce aminte toata “romena” uitata..
    • Like 3
  • Din păcate ăsta este nivelul unora.
    Din fericire nu sunt chiar atât de mulți pe cât încearcă articolul să sugereze.
    • Like 0


Îți recomandăm

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult