„Țara vă vrea proști”. Profesor de matematică: „Ceea ce s-a întâmplat anul acesta cu manualele este o catastrofă națională pentru învățământul românesc”

(Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

„Ceea ce s-a întâmplat anul acesta cu manualele școlare este o catastrofă națională pentru învățământul românesc. Nu am avut niciodată de-a lungul istoriei manuale de matematică de clasa a VI-a mai proaste decât anul acesta”.

Profesorul de matematică Ion Cicu, de 41 de ani la catedră, consilier științific din partea Societății de Științe Matematice la Gazeta Matematică pentru clasele primare și gimnaziu, nu își ascunde indignarea. Manualele nu se adresează copiilor, spune el. „Un copil nu poate învăța absolut nimic din acel manual”.

Greșeli de tehnoredactare, de ilustrare grafică, poze neclare, poze puse aiurea, cuvinte scrise legat - erori ce țin strict de Editura Didactică. 

Profesorul Ion Cicu vorbește, într-un interviu acordat Republica.ro, și despre „o imensitate de greșeli științifice”, cei răspunzători fiind de data aceasta, în opinia sa, membrii echipei selecționate de Ministerul Educației pentru evaluarea manualelor școlare.

„Nu este cunoscut sensul cuvintelor. De exemplu preț. Preț e o sumă de bani pe care o plătești pentru o unitate de produs, nu? Cum ar fi prețul unei bluze, prețul unui kilogram. Însă într-unul dintre manualele pe care le-am analizat se spune că prețul înseamnă cât dau pe 4 kilograme, dacă cumpăr 4 kg prețul e 8 lei, dacă cumpăr 5 kg prețul e 10 lei. Amestecăm noțiunile”, atrage atenția profesorul de matematică.

* „Eu am avut în mână un manual de geometrie din anul 1906. Păi dacă îl tipăream pe acela era de 20 de ori mai bun decât manualul de acum, pe partea de geometrie.”

* „Profesorii din ziua de azi sunt din ce în ce mai slab pregătiți. Nu e neapărat vina lor, ci a universităților că le dau drumul să plece fără cunoștințe de bază”.

* „Eu de exemplu dacă nu fac ochi dulci unei eleve, dacă nu mă duc beat în clasă, dacă nu bat un copil, dacă mă duc pur și simplu în clasă, discutăm despre fotbal, filme dar am grijă să le dau note mari, nu mă dă nimeni afară din învățământ.”

* „Inspectoratele scolare ar trebui desființate. Nu fac decât să îngreuneze munca profesorului.”

* Ministerul Educației ar trebui să ceară universităților să aibă o secție de profesori. „Nu există niciun fel de preocupare pentru a crea profesori cu adevărat dedicați meseriei.”

*„Faptul că notele contează la admiterea în liceu îi creează copilului o stare de tensiune și îl demotivează.”

* „Ceea ce vrea ministrul Educației acum, să facă teze cu subiect unic la clasa aVII-a și a VIII-a, este o nenorocire”.

*„Cum să îi spun eu unui copil că e normal să vorbească corect limba română, când vine imediat cu replica - „Păi da, dar dl ministru nu ați auzit cum vorbește?”

* „Liceele unde nivelul de promovare la examenul de bacalaureat este zero sau aproape de zero ar trebui desființate.”

Cum a pornit pasiunea pentru matematică?

Pasiunea mea pentru matematică a început în clasa a VII-a, când am avut un profesor cu totul și cu totul deosebit, îl chema Vintilă Loghin, care avea o ținută extraordinară, și profesională și morală. M-a impresionat omul acela. Am zis că trebuie să mă fac profesor precum Vintilă Loghin. În liceu iar am dat peste un profesor de matematică dedicat, de la care am învățat foarte multe lucruri bune. Mai târziu, la facultate, am întâlnit un om cu totul și cu totul deosebit – profesorul universitar Laurențiu Panaitopol -, care m-a luat sub aripa lui și mi-a condus pașii până când s-a stins din viață.

Aveți o experiență de 41 de ani ca profesor de matematică. Cum se leagă numele dvs de Gazeta Matematică?

Prima dată am pus mâna pe o revistă Gazeta Matematică în 1967. Eram în clasa a VIII-a și am participat la olimpiada județeană de matematică unde am obtinut mențiune, iar profesorul meu de matematică mi-a dat drept premiu o revistă Gazeta Matematică. Mai târziu, după ce am ajuns la Facultatea de Matematică, redacția gazetei fiind în interiorul sediului facultății, am început să colaborez. Prin 2005 președintele Societății de Științe Matematice din România de atunci, dl Dorin Popescu, a întrebat de ce nu exista un redactor de gimnaziu în colectivul Gazetei Matematice. A fost organizat un concurs, m-am prezentat, l-am promovat și de atunci sunt redactor al Gazetei Matematice, ocupându-mă de învățământul primar și gimnazial.

În ultimii ani ați făcut parte din echipa care organizează un concurs de matematică „de anduranță”. Aveți alături profesori care se implică voluntar. Cum se desfășoară această competiție?

Totul a pornit în primul rând de la faptul că programa pentru olimpiadă e mult diferită de programa școlară. Un copil care participă la olimpiada de matematică trebuie să aibă mult mai multe cunoștințe în afara cunoștințelor pe care le dobândește în mod obișnit la școală. În țară foarte multă lume se plângea că nu are de unde să ia materiale să pregătească copiii pe temele din afara programei școlare. Și atunci a venit ideea de înființare a unui site pe care noi să punem materiale care să îi ajute pe copiii, cu teme din afara programei școlare, dar din programa pentru olimpiadă. Și pentru că nu voiam ca site-ul să fie doar de învățare, și pentru a fi cât mai atractiv m-am gândit să îl finalizăm cu un concurs.

În același timp Societatea de Științe Matematice din România (SSMR) avea prin tradiție un concurs care se numea „Concursul rezolvitorilor”, apărut în anul 1902. Ca o paranteză, Gazeta Matematică a fost înființată în 1895.

Între Intuitext, care deține site-ul viitoriolimpici.ro, și SSMR a existat de multă vreme o foarte bună colaborare. Ne-am gândit să punem la un loc acest site cu concursul gazetei și a iesit un concurs - concursul Gazeta Matematică și viitoriolimpici.ro. Concursul e foarte dificil pentru că începe în fiecare an în luna octombrie, se adresează tuturor copiilor, de la clasa a IV-a până la clasa a XII-a. Copiii primesc în fiecare lună un material teoretic pe care să îl studieze, un test grilă care verifică gradul de înțelegere a acelui material, patru probleme pe site-ul viitoriolimpici.ro și opt probleme din Gazeta Matematică pe care ei trebuie să le rezolve.

Cu punctajele obținute se alcătuiește un clasament, iar în baza acestui clasament o parte dintre copii sunt invitați într-o tabără de o săptămână la Câmpulung Muscel. Nu îi costă decât transportul. În tabără au în fiecare dimineață activități matematice, iar după-amiaza tot felul de alte activități - sportive, culturale, de dezvoltare a personalității. Cine se înscrie la un astfel de concurs trebuie să aibă multă tenacitate, multă dragoste de matematică pentru că acest concurs începe din octombrie și abia în august copiii află dacă primesc vreun premiu. În tabără în fiecare an avem circa 200 de copii. Toți profesorii care participă la activități o fac absolut voluntar, din dragoste pentru matematică și pentru copii.

„Sunt profesori care îi obligă pe copii să meargă la diverse concursuri, pentru ca apoi ei să obțină o gradație de merit”

Ce sfat ați da unui copil și familiei sale care vrea să îl îndrepte pe acesta pe drumul științelor matematice?

Prima condiție ar fi ca acel copil să vrea. Nu poți să obții rezultate, mai ales la matematică, dacă elevul nu dorește. A doua condiție e copilul să poată. Eu am avut de-a lungul carierei un elev, și nu numai unul, care a dorit și pentru asta chiar a muncit. Dar niciodată nu a putut depăși un anumit nivel pentru că îi lipsea scânteia. Orice copil poate până la un anumit nivel, dincolo de care nu poate să treacă.

A treia condiție e să dea peste un profesor care să știe carte și să știe să îl îndrume. La clasele mici, după părerea mea, sunt foarte utile concursurile cu probleme nu foarte dificile, dar cu festivități de premiere foarte elaborate, pentru a-i motiva pe copii. Copilul mic trebuie păcălit într-un fel și nu poti să îl păcălești dându-i zăhărel, ci urcându-l pe scenă în fața unei mulțimi de oameni care să îl aplaude, și atunci el se ambiționează. Acesta e punctul meu de vedere.

Sunt și profesori care îi obligă pe copii să meargă la diverse concursuri nu pentru că ar avea ei interesul ca elevul să se dezvolte, ci deoarece copilul, participând, obține o diplomă cu care dl profesor se laudă, „uite ce grozav am fost”, și obține o gradație de merit. Ceea ce nu e deloc în regulă. Dacă un copil e bun, cel puțin la nivel de gimnaziu el e bun cam la toate obiectele, atunci toți profesorii trag de el să se ducă și la olimpiada aia și la aia, ca să le aducă diplome, motiv pentru care bietul copil nu mai are niciun fel de copilărie. 

Manualele de clasa a VI-a? „Ce a ieșit este o catastrofă!”

Cum vi se par manualele școlare de anul acesta?

Ați deschis Cutia Pandorei. Ceea ce s-a întâmplat anul acesta cu manualele este o catastrofă națională pentru învățământul românesc. Nu am avut niciodată de-a lungul istoriei - nu vorbesc doar de ultimii 10-20 de ani - manuale mai proaste decât anul acesta. Mă refer la manualele de matematică de clasa a VI-a, unde sunt manuale noi. Anul trecut licitația pentru manualele de clasa a V-a a fost o licitație între edituri. O anumită editură venea cu o echipă de profesori și prezenta un manual gata confecționat. Era treaba editurii cum îl pune în pagină, cum îl aranjează. Concursul fiind între edituri, fiecare editură era preocupată să îl scrie cât mai clar, frumos, bine aranjat în pagină, să nu aibă greșeli.

Anul acesta concursul nu a mai fost între edituri, a fost între grupe de autori. Niște profesori s-au strâns la grămadă, au propus un manual ministerului, ministerul le-a evaluat - nu știu cu cine -, apoi ministerul a declarat câștigătoare niște manuale și le-a dat Editurii Didactice și Pedagogice să le tipărească. Ce a ieșit este o catastrofă!

În primul rând sunt foarte multe greșeli de tehnoredactare, de ilustrare grafică, poze neclare, poze puse aiurea, cuvinte scrise legat. Vorbesc de manualele de matematică de clasa a VI-a. Sunt foarte multe probleme de tehnoredactare și grafică, ce țin strict de Editura Didactică. Apoi există o imensitate de greșeli științifice, unde vina nu mai e a autorului, autorul săracul atât îl duce mintea, dar e vorba de niște oameni pe care ministerul i-a selecționat pentru a evalua aceste manuale. Aceia trebuie întrebați ce au evaluat.

Nu este cunoscut sensul cuvintelor. De exemplu preț. Preț e o sumă de bani pe care o plătești pentru o unitate de produs, nu? Cum ar fi prețul unei bluze, prețul unui kilogram. Însă într-unul dintre manuale se spune că prețul înseamnă cât dau pe 4 kilograme, dacă cumpăr 4 kg prețul e 8 lei, dacă cumpăr 5 kg prețul e 10 lei. Amestecăm noțiunile.

Într-o lecție se vorbește despre niște lucruri care urmează să fie definite peste cinci lecții. Copilul în clasa a V-a nu a învățat nici despre ecuații, nici despre inecuații, iar într-unul dintre manualele de matematică de clasa a VI-a prima lecție începe cu o inecuație. Noțiune despre care copilul nu a auzit până atunci.

Sunt multe alte lucruri care pentru omul de rând sunt mai greu de înțeles, dar pentru profesorul de matematică sunt lucruri total inexacte, neclare din punct de vedere matematic.

„Pe o singură pagină, în cinci-șase locuri, am găsit cuvinte fără spațiere”

Într-un manual am găsit pe o singură pagină, în cinci sau șase locuri, cuvinte legate, fără spațiere. 

Sunt multe greșeli, vinovați nu sunt autorii, ei săracii atâta pot, problema e a ministerului, a celor care au verificat acele manuale.

E normal să apară greșeli, când faci o singură editură și aceasta trebuie să tipărească nu știu câte zeci de manuale într-un  timp foarte scurt, nu mai faci verificare, nu mai controlezi, nu mai dai bun de tipar.

Apar formulări de genul „am arătat intuitiv”. Intuitiv constat, nu arăt.

Efectiv manualele nu se adresează copiilor. Un copil nu poate învăța absolut nimic din acel manual. Am dat unor absolvenți de Politehnică să citească ceva dintr-un manual. Nu au fost în stare să răspundă, nu au înțeles nimic. Manualale acestea nu pot fi folosite absolut pentru nimic.

Eu am avut în mână un manual de geometrie din anul 1906. Păi dacă îl tipăream pe acela era de 20 de ori mai bun decât manualul de acum, pe partea de geometrie.

„Salariile profesorilor trebuie mărite pentru a putea să îi dăm afară”

Cât de bine sunt pregătiți profesorii care vin la clasă la copii?

Profesorii din ziua de azi sunt din ce în ce mai slab pregătiți. Nu e neapărat vina lor, ci a universităților că le dau drumul să plece fără cunoștințe de bază, ca să zic așa. Eu am spus dintotdeuna: salariile profesorilor trebuie mărite pentru a putea să îi dăm afară. În momentul de față, chiar dacă zic că ni le-au mărit, salariile în învățământ sunt mici. În condițiile acestea, cei care vin în învățământ sunt cei care nu își găsesc de lucru în altă parte. Nu poți să îi dai afară pentru că nu ai pe nimeni care să vină în loc, care să fie mai competent decât cel pe care l-ai dat afară. 

Eu de exemplu dacă nu fac ochi dulci unei eleve, dacă nu mă duc beat în clasă, dacă nu bat un copil, dacă mă duc pur și simplu în clasă, discutăm despre fotbal, filme, sau mai știu eu despre ce, dar am grijă să le dau note mari, nu mă dă nimeni afară din învățământ. Nu poate să mă dea afară, chiar dacă eu nu fac nimic în clasă. Plus că, din punctul meu de vedere, selecția profesorilor e prost făcută.

Cele care trimit profesorii în școli sunt inspectoratele școlare. Atunci când vine profesorul la clasă, eu ca director dacă îi spun: „Domnule, nu faci bine, te rog să îmi prezinți un plan de lecție înainte de a intra, ca să mă conving și eu că te-ai pregătit pentru lectie”. El zice: „Fugi dom'ne de aici, pe mine mă angajează inspectorul școlar, nu mă angajezi tu.” Ar trebui ca directorii să îi angajeze, ca atunci când constată un director că un profesor nu își face treaba, să poată să îi spună: „De la toamnă te duci în altă parte, nu mai vii la școala aceasta”.

Pe de altă parte, în momentul de față e o mare vânzoleală de profesori, copiii sunt total debusolați din cauza asta. Am avut clase care în patru ani au avut la un obiect patru profesori diferiți. De ce? Pentru că norma didactică nu poate fi completată într-o singură școală, iar profesorii sunt obligați să umble pe la trei școli. Pe vremuri exista posibilitatea ca, cu acordul directorului, un profesor să își continue activitatea și anul următor în școala respectivă. Or acum nu, în fiecare an cei care sunt suplinitori trebuie să se ducă să ia catedră, nu au o continuitate în școală. În condițiile acestea un profesor care vine la școală anul acesta să predea la o clasă, constată că acei copii sunt dezinteresați, el zice, „lasă-i, dacă sunt dezinteresați, eu la anul mă duc în altă parte, nu am treabă cu ei”. Și atunci se perpetuează această stare de nesiguranță și dezinteres și de o parte și de alta.

Iar faptul că notele se iau în calcul pentru admiterea în liceu face ca, în momentul în care un profesor dă note mari, să nu mai conteze ce face la clasă. E cel mai bun profesor pentru că dă note mari. Este o situație care nu se mai poate prelungi foarte mult pentru că ne duce jos de tot. Trebuie ceva făcut, iar primele care trebuie să facă sunt universitățile. Ministerul ar trebui - că tot le dă bani universităților – să spună: „Vă dau bani cu condiția să aveti o secție de profesori. Pregătiți profesori, dar pregătiți-i temeinic!”. În prezent nu există niciun fel de preocupare pentru a crea profesori cu adevărat dedicați meseriei.

La un moment dat ați spus că ați fi de părere să se renunțe la sistemul în care notele se iau în calcul pentru admiterea la liceu. Detaliați, vă rog.

Un copil care vine în clasa a V-a, de la o învățătoare ajunge la profesori. Există o perioadă de adaptare, care poate fi mai scurtă sau mai lungă. Un copil s-ar putea să aibă nevoie de toată perioada clasei a V-a pentru a se acomoda cu profesorii. În acest interval de timp el poate obține niște note slabe. Între timp, se obișnuiește, își revine, reușește să învețe. Dar notele acestea proaste vor atârna, chiar dacă el s-a apucat de învățat.

În primul rând faptul că aceste note contează la admiterea în liceu îi creează copilului o stare de tensiune, când vin în clasa a V-a copiii sunt stresați că trebuie să ia note mari. Dacă a luat o notă mică spun: „Vai de mine, ce mă fac nu mai intru la liceu”.

În al doilea rând, îl demotivează total, pentru că dacă el începe cu note mici, își zice că ce rost mai are să învețe, că tot nu va intra la liceul nu știu care. Dacă notele nu se iau în calcul la admiterea la liceu, atunci el pune mâna și învață.

Eu am trăit această experiență. La un moment dat am ajuns într-o școală, iar în primul trimestru de scoală cel mai bun elev din clasă avea media 6. Era în clasa a VII-a, semestrul întâi. Până la sfârșitul clasei a VIII-a a ajuns la media 10. La liceu a intrat cu media 10 la matematică. Dar l-am trezit eu în primul semestru din clasa a VII-a, când i-am dat 6, când a văzut că aia e valoarea lui. 

Ideea tezelor cu subiect unic la clasa a VII-a și a VIII-a - „o nenorocire”

Cum vi de pare ideea tezelor cu subiect unic propusă de Ministerul Educației Naționale?

Ceea ce vrea ministrul Educației acum, să facă teze cu subiect unic la clasa a VII-a și a VIII-a, este o nenorocire. Asta mă va obliga pe mine ca profesor să parcurg materia într-un anumit ritm și într-o anumită ordine astfel încât, la momentul în care se dă teza, să am parcurse toate temele cerute pentru teză. Deci eu nu mai am voie să mă adaptez clasei. La o clasă mai slabă eram obligat să merg într-un ritm mai lent, să fac un anumit tip de exerciții pentru a obtine niște rezultate. Acum nu voi mai putea să merg lent, pentru că asta ar însemna că nu ajung cu materia la temele cerute la teză. Ideea tezelor unice nu e o idee bună absolut deloc. 

În plus, eu când îmi pregătesc teza am o discuție cu copiii, le spun că teza urmărește să vadă dacă au înțeles anumite noțiuni, verific. Or,așa, ce să mai pregătesc? Îmi dă ministerul ce îi trece lui prin cap. Va fi o mare jale. Și un mare stres pe copii, copiii vor fi ținuți în stare de stres începând cu clasa a VII-a, dacă nu mai devreme, până la sfârșitul clasei a VIII-a.

În fiecare an să dai după fiecare semestru câte două sau trei teze cu subiecte unice, care contează în viitoarea ta carieră, nu cred că e plăcut nici pentru copil nici pentru părinți. Ca să nu mai vorbim de acei părinți care pun presiune pe copii. Copiii vor ajunge să fie deprimați din cauza asta.

Cum convigem un copil să învețe?

Asta e foarte greu, din cauza societății în care trăim azi, pentru că la televiziuni - care spun că au nevoie de rating - nu vei vedea niciodată copii care s-au remarcat prin ceva bun, rezultate la concursuri, la olimpiade, vei vedea în schimb toate fufele și toți golanii cărora tăticul și mămica le dau bani și se duc la Mamaia să bea șampanie de 100.000 de euro. Și atunci cum să îl motivez eu pe copil, cum să îi spun că învățatul poate să îl ducă undeva pe o treaptă superioară? Valorile sunt total bulversate.

Cum să îi spun eu unui copil că e normal să vorbească limba română corect, când vine imediat cu replica - „Păi da, dar dl ministru nu ați auzit cum vorbește?”

Dacă i-ai arăta la televizor un copil care a învățat, a făcut școală serioasă și are acum un salariu de 2.000 de euro pe lună, ar fi altceva. Dar când el a muncit o viață și ajunge, după ce a terminat facultatea, să vândă la McDonald's, ce să mai vorbim?

Plus că acum a-ți lua doctoratul e ca și cum te-ai duce să îți iei un bilet de tramvai.

Aici e greșeala guvernanților. Normal doctoratul trebuia să conteze doar pentru cei ce urmează o carieră universitară. De ce trebuie să îți dau eu bani în plus că tu ai doctoratul? Că mulți de asta se duc să își ia doctorate, că le crește salariul cu nu știu cât. Și au umplut țara de doctori care sunt semianalfabeți. 

„Țara vă vrea proști”

Ce le spuneți copiilor la dirigenție, ca să îi motivați să învețe carte?

E foarte greu. Încerc să le spun, numai că ei se trezesc de obicei abia prin clasa a VIII-a, cam târziu. Abia atunci înțeleg că am avut dreptate. Eu am un exemplu, le spun: „Țara vă vrea proști”. Și le dau elevilor mei următorul exemplu. Iau un copil care e mai slăbuț la învățătură. „Uite, îl vezi pe Gigel de acolo?”, zic. „Dacă îl chem să îmi lege pantofii mă înjură în gând, dar vine și mi-i leagă. Se teme că îl las corigent.” Iau după aceea pe unul care învață. „Dacă îl chem pe Ionel nu numai că nu vine, el mă înjură pe față, că n-am ce să-i fac, are un background în spate. Cu cât ești mai bine pregătit, cu atât ai tupeu și poți să spui, că nu are ce să îți facă nimeni. Știința de carte nu ți-o poate lua nimeni, poate să îți ia orice pe lumea asta, dar ce ai tu în cap n-are cum să îți ia. În momentul în care nu ai nimic în cap, face din tine ce vrea.” Ăsta e exemplul pe care îl dau dintotdeauna. 

Le spuneam - am uitat să vă zic, de la 1 septembrie mă numesc pensionar – că „nu eu trebuie să mă străduiesc ca voi să învățați. E ca și cum aș obliga o bătrânică să treacă strada, când ea nu vrea. Voi trebuie să veniți pe capul meu și să mă solicitați, obligația mea e să vă ajut în momentul în care voi vreți să fiți ajutați.”

Am avut la o clasă un copil care pentru admiterea la liceu nu a făcut nicio oră de meditații. Dar în fiecare zi, în fiecare pauză, el era cu caietul de matematică după mine. În anul respectiv eu nu am avut pauză de stat în cancelarie. Trebuia să stau pe hol pe pervazul unui geam și să fac matematică. Copilul acela lucra de capul lui și venea și mă solicita. A luat 9,20 la admiterea în liceu, fără meditații.

Sunt excepții. Erau copii care voiau să învețe și puneau întrebări. Asta ar  trebui să facă profesorul, să îi stârnească pe copii să pună întrebări. Copilul să nu înghită de la profesor nimic pe care profesorul nu îl argumentează. 

„Aș desființa inspectoratele școlare”

Vă propun un scenariu în care ați fi numit ministru al Educației. Care ar fi trei-patru măsuri pe care le-ați lua mai întâi?

Prima dată aș desființa inspectoratele școlare. Ele nu fac decât să îngreuneze munca profesorului. Ei trebuie să își justifice activitatea și atunci cer profesorilor 1.000 de hârtii absolut inutile.

Centrul Național de Evaluare și Examinare (CNEE) care se ocupă în prezent doar de evaluarea națională, de testările la clasa a II-a, a IV-a, a VI-a și de Bacalaureat, eu l-aș face mult mai mare. Adică acel centru de evaluare și examinare să aibă un corp de experți, iar ministerul să poată să ceară evaluarea școlii X. Centrul Național își creează o baterie de teste, se duce cu experții în școli și aplică testele respective, le evaluează, trage niște concluzii și le prezintă ministerului. Același lucru să poată să îl ceară și Asociația de părinți dintr-o școală, dacă părinții vor să știe cum este colectivul de profesori ai școlii unde învață copii lor. Asociația se duce la Centrul Național de Evaluare, plătește, oamenii de acolo merg la școala respectivă, fac evaluarea, și o dau asociației de părinți. Aceasta ar fi o altă măsură în scenariul propus.

O altă măsură s-ar lega de examenul de evaluare, presupunând că el rămâne în continuare în forma existentă. Acest examen ar trebui să fie un examen extern. La acest examen de evaluare națională ar trebui să participe numai profesori de liceu, niciun profesor de gimnaziu. Eu, ca profesor de gimnaziu, mi-am terminat treaba la sfârșitul clasei a VIII-a, mă mândresc cu rezultatele. Evaluarea națională, mai ales că se ia în calcul pentru admiterea în liceu - deși mai degrabă aș desființa forma asta - , presupunând că ea rămâne, în urma acestui examen de evaluare națională copii aceștia vor deveni materia lor primă, ei să și-i selectioneze. Eu aș desființa examenul de evaluare națională sau măcar admiterea la liceu în forma în care e acum si aș lăsa mai degraba fiecărui liceu posibilitatea de a-și alege modalitatea de a-și selecta elevii, iar cei ce vor pe bază de evaluare național și medii, n-au decât să o facă așa.

Pe de altă parte, consider că liceele unde procentul de promovare la examenul de bacalaureat este zero sau aproape de zero ar trebui desființate. Adică pentru ce i-am ținut patru ani în școală, dacă nu am obținut nimic? Măcar să ai un elev în toată clasa, care să ia bac-ul, că atunci poți să zici că doar el a vrut să învețe, iar ceilalți nu. Dar când într-o școală întreagă niciun elev nu ia bacalaureatul, nu cred că e numai vina copiilor.

O a patra măsură, care ar trebui să fie între primele: pregătirea profesorilor să fie urmărită foarte serios la universități. Ministerul să impună universităților crearea unei grupe de viitori profesori.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp