Foto: Guliver/ Getty Images
Educația financiară timpurie ar trebui să fie un demers susținut de toți jucătorii pieței financiare, dar totodată și de întreaga societate civilă.
Creșterea nivelului de educație financiară este, în opinia majorității specialiștilor, un obiectiv major și imediat pentru toți contributorii ecosistemului financiar. Aceasta mai ales în condițiile actuale când în România doar 22% dintre cetățeni sunt considerați educați financiar, țara noastră ocupând astfel ultimul loc din Europa.
Oamenii cu venituri reduse și nivel scăzut de educație tind să aibă rate scăzute de economisire. Acest aspect creează un ciclu vicios de investiții reduse, venituri mici, lipsă de fonduri de rezervă și economii insuficiente. Pentru a-ți crește ratele de sporire a veniturilor este necesară creșterea economiilor proprii. Economiile mai mari creează un cerc virtuos de creștere autosusținută a veniturilor și automat, creșterea nivelului de trai al familiilor.
Cu toate acestea, în condițiile creșterii interesului și posibilității populației de a pune bani deoparte, dar în absența cunoștințelor financiare, românii rămân captivii economiilor și nu văd oportunitatea investirii inteligente a banilor de care dispun, pentru a-și crește bunăstarea personală pe întreaga perioadă a vieții, până după vârsta pensionării.
În România, majoritatea economiilor populației stau în bănci unde banii sunt erodați de inflație, spre deosebire de Europa, unde, depozitele bancare sunt invers proporționale cu nivelul de educație financiară a populației, fondurile de investiții fiind unul dintre principalele instrumente către care sunt direcționate economiile.
În aceste condiții, educația financiară pentru copii, este esențială. Aceasta trebuie să înceapă cât mai devreme posibil. Societățile dezvoltate au ajuns să aibă creștere economică, tocmai datorită educației financiare introduse de timpuriu în educație, încă de la grădiniță.
La vârsta copilăriei, cei mici pot învăța educația financiară prin intermediul poveștilor, jocului și implicării directe în activități cotidiene care implică decizii și alegeri financiare reale. Astfel, copiii, acompaniați de părinți lor, de exemplu, au ocazia să practice cu recurență concepte serioase care-i ajută să învețe pentru întreaga lor viață.
Presupun că majoritatea românilor, încă din copilărie au învățat să nu discute niciodată despre finanțele personale. Banii sunt o problemă a individului sau cel mult a cuplului, un subiect care a devenit tabu și tinde să rămână așa dacă nu înțelegem importanța dialogului pe tema banilor, în familie, încă de timpuriu. La noi este foarte prezentă filozofia conform căreia copiii nu trebuie să aibă grija banilor, iar părinții ar trebui să nu discute cu ei sau în prezența lor despre veniturile, investițiile sau economiile pe care le dețin. Posibil ca pentru unii această abordare să funcționeze pe termen scurt, dar nu-i o abordare tocmai sănătoasă.
Pentru a înțelege cum funcționează conceptul de bunăstare personală și cum se răsfrânge aceasta asupra oamenilor din jur, este important ca tinerii să învețe cum să-și creeze premise folosindu-se și de bani, pe întreaga perioadă a vieții lor.
Clar, înainte de orice cheltuială, prima regulă pe care copilul ar putea să o exploreze este conceptul de „câștig”, urmat de economisire. La vârsta adolescenței, vor putea aprofunda conceptul de economisire, ca primă etapă în procesul de investire a banilor pe termen lung și foarte lung.
Conceptul de „viitor” este fundamental în educația financiară. De exemplu, procesul de economisire necesită ca un copil să diferențiere „acum” de „mai târziu”, precum și faptul de a înțelege noțiunea de „întârziere a satisfacției” pentru a fi dispus și capabil să refuze o mică recompensă în prezent pentru o recompensă mai mare în viitor.
Cercetările arată că la vârsta de 4-5 ani, copiii sunt foarte limitați în a putea distinge noțiunile referitoare la viitor. Chiar nici la vârstă de 7 ani nu pot judeca timpul viitor de peste o lună, dar se pare că, la aproximativ 8 ani, când devin capabili să reproducă din memorie lunile anului în ordine, copiii încep să judece în mod consecvent perioadele lunilor viitoare în cursul unui an.
Plecând în incursiunea noastră de la această stare de fapt, vă propun să vedem cum am putea crea copiilor noștri, încă de timpuriu, reflexul de a pune deoparte o sumă de bani, oricât de mică. A dezvolta un astfel de comportament copilului tău, este cel mai important pas în învățarea noțiunilor fundamentale financiare pentru întreaga sa viață.
Conform studiilor, modelarea comportamentelor de către adulți este un mijloc puternic de susținere a învățării la copii. Este bine de știut că învățarea prin experimentare, în special pentru copiii mici, este întotdeauna mai puternică decât învățarea prin instruire în diverse situații. Cu învățarea experiențială, copiii își pot controla inconștient procesele cognitive, emoționale și motivaționale, pentru a învăța intenționat.
Dezvoltarea înclinațiilor și proceselor mentale și a comportamentelor asociate acestora în timpul copilăriei timpurii implică nu doar construirea unei capital intelectual pentru viitor, ci și premise pentru folosirea adecvată a cunoștințelor necesare rezolvării problemelor, utilizării raționamentului intenționat și planificării anticipate.
Nivelul de implicare al părinților, monitorizarea și obiectivele acestora, valorile și aspirațiile în raport cu educația copilului lor depinde de o serie de factori, inclusiv statutul socio-economic. Practicile și stilurile parentale în legătură cu activitățile copiilor lor din primii ani de viață au o influență puternică asupra dezvoltării capacității cognitive a copilului.
Sprijinirea copiilor mici în învățarea exercitării unui control conștient asupra propriilor decizii, mai degrabă, decât alegerea „automată” a celei mai imediate sau mai atractive opțiuni, poate avea succes.
Exemplu: „Banii de buzunar”
Iată un exemplu. Mulți copii primesc un „câștig” regulat sub forma „banilor de buzunar” de la părinții lor și, prin urmare, înțelegerea referitoare la venit este modelată de această practică culturală. În perspectiva copiilor mici, banii de buzunar sunt adesea priviți ca un semn al recompensei pe care le-o acordă părinții lor pentru că s-au conformat unei situații, că au fost cuminți, de exemplu.
Așadar, copiii mici este puțin probabil să înțeleagă alocația ca pe o formă de venit, deși devin conștienți destul de rapid de faptul că adulții au servicii sau afaceri aducătoare de venit și că timpul acestora este comensurat contra unor sume de bani.
De aceea, a vorbi despre diferitele tipuri de joburi pe care le ocupă adulții și a face referire la diferitele sume de bani care le sunt acordate pentru diferite responsabilități asumate, este o modalitate valoroasă de a sensibiliza copiii cu privire la „câștigurile” obținute în familie și în consecință, alocarea acestora pe cheltuieli.
Faptul de a încuraja copilul să aibă „serviciu” la scară mică în gospodărie pentru care poate obține bani de buzunar poate fi o metodă prin care părinții introduc copiilor lor conceptul de a „câștiga” bani în schimbul investiției de timp și efort pentru o recompensă financiară așteptată, care n-are legătură cu faptul de a fi „cuminte”. Pe măsură ce copiii avansează în vârstă, experimentând această formă de schimb, au mai multe oportunități de a-și regla înțelegerea asupra modului în care pot câștiga bani.
Așadar, dacă copiii sunt implicați în procesul de luare a deciziilor, astfel încât ei pot înțelege care este recompensa pe care urmează să o primească ulterior, actul de întârziere este realizat cu mai mult succes (Webley 1996).
În ceea ce privește economisirea, până când copilul nu a ajuns la un anumit nivel de dezvoltare a funcțiilor sale executive, acesta este incapabil să planifice și să întârzie satisfacția.
Conform mai multor studii, copiii aderă la unele comportamente simple de „economisire” nu pentru că înțeleg conceptele din spatele acestei forme de „întârziere a satisfacției”, ci pentru că le place să participe la un comportament „similar adulților” sau doresc să se conformeze așteptărilor părinților lor (de ex. Deci, Connell și Ryan 1989; Moller, Deci, Ryan, 2006).
Dacă cu diferite ocazii copilul tău „câștigă” sume de bani, creează-i contextul în care este dispus să depoziteze într-o pușculiță sau borcan transparent cel puțin 80% din suma respectivă. Pentru că noi, oamenii, suntem creaturi vizuale, pe măsură ce copilul va vedea cum crește suma de bani în pușculița sa sau cum se umple borcanul său, se va entuziasma și va căuta să-și exerseze comportamentul de a economisi și în viitorul recent. Pentru a capitaliza pe bucuria economisirii, de fiecare dată când adaugă bani în pușculiță sau borcan, provocați-vă copilul să numere banii pe care i-a economisit până la acel moment. Apoi, colaborați cu scopul de a învăța să-și stabilească un obiectiv viitor care presupune economisirea cu un scop precis. Ar fi de preferat să învețe cum să-și folosească banii pentru a face bani și nu doar să să se gândească la cum ar putea să cheltuie banii economisiți cu atâta trudă.
Dar de ce i-ai solicita copilului tău să aleagă între o mică recompensă acum și o recompensă mai mare pentru mai târziu?
Unii copii au dificultăți în a înțelege că banii trebuie „plătiți” într-o tranzacție, iar pentru a fixa această noțiune, poate fi util pentru părinți să inițieze situații în care își încurajează copiii să folosească bani reali pentru a face cumpărături. Părinții ar putea planifica drumuri speciale la cumpărături cu scopul „achiziționării unui singur produs” pentru a consolida acest concept de schimb; a oferi copilului 5 lei pe care să-i cheltuiască pe un obiect, presupune că acesta va trebui să se concentreze cu atenție asupra alegerii pe care o va face, astfel încât să nu fie dezamăgit mai târziu și să-și dorească să renunțe la suma primită de la părintele său doar pentru că suma este subdimensionată dorinței lui/ei. Totodată, este esențial să înțeleagă că pentru a-și cumpăra un obiect mai scump este important să economisească înainte și doar atunci când are toți banii să cumpere obiectul respectiv. În același timp, este important să înțeleagă că odată cheltuiți, cei 5 lei vor „dispărea definitiv” din bugetul familiei.
Pentru a-și motiva copiii să „practice” așteptarea până la momentul economisirii sumei de bani de care are nevoie pentru a-și putea cumpăra obiectul dorit, părinții pot iniția activități tangibile. O idee poate fi realizarea unui grafic de economii, în care copilul indică câți bani a economisit până la un moment dat (de exemplu, colorând secțiunile respective pe grafic) și cât ar trebui să mai economisească (acestea rămânând necolorate până la un moment viitor).
Tipul acesta de experiențe le poate demonstra copiilor că este posibil, ca în timp, să nu își poată permite o anumită achiziție sau să nu poată obține bani atunci când vor avea nevoie, din lipsă de timp sau de efort. În același timp, în astfel de ocazii pot conștientiza că nu-și pot permite tot ceea ce își doresc, și că alte persoane pot face asta bine merci.
Cu aceste experiențe, părinții pot oferi copiilor lor un cadru cognitiv, în care pot explora idei referitoare la egalitate sau inegalitate, corectitudine sau incorectitudine, în lumea financiară.
Adaug că diferite studii arată faptul că cei mici pot fi ajutați să facă alegeri în ceea ce privește întârzierea situațiilor de satisfacție, dacă învață strategii pentru a-și sprijini părinții în procesul de rezolvare a întârzierii.
Astfel, părinții pot distrage copilul de la dorințele lui imediate de a cheltui, determinându-l să planifice și să se gândească la o alternativă atractivă (cum ar fi mersul la plimbare cu bicicleta), care ajută copilul să depășească orice înclinație de a lua o decizie impulsivă.
O altă idee ar fi ca părintele să-și coopteze copilul în realizarea unui joc care implică monedele și bancnotele de bani și încurajarea acestuia de a colecționa câte una din diferitele valori emise, și valute disponibile, astfel încât să poată vedea și apoi, recunoaște, diferitele imagini sau simboluri de pe fiecare.
Totodată, părintele poate fi însoțit de copil la magazin cu scopul de a-și demonstrarea deciziile de cumpărare. Înainte de a merge la magazin, copilul ar putea fi implicat de părinți să ajute la întocmirea unei liste de cumpărături cu articolele necesare pentru casă. Listele îi ajută pe oameni să acorde prioritate obiectelor necesare sau dorite, planificând cât să cheltuiască, reglând astfel instinctul de a nu cheltui excesiv.
Apoi, în funcție de bugetul prestabilit, părintele își poate încuraja copilul să stabilească împreună costul pe care și-l poate permite familia pentru fiecare produs în parte. Sugerez chiar o căutare direct în online, pentru ca acesta să poată descoperi prețurile pieței și chiar să poată face comparații între produsele puse pe listă.
Conștientizarea prețurilor articolelor, compararea produselor și a prețurilor acestora, alegerea articolelor mai puțin costisitoare sau care se află „la reducere”, stabilirea valorii coșului de cumpărături, numărul produselor și valoarea maximă a sumei de bani pe care familia își propune să o cheltuiască cu această ocazie, pot fi decizii în care copilul poate observa la început și apoi, participa activ.
Temă: câți bani se cheltuiesc de familie când mergeți la film la mall
Iată încă un exemplu: Faptul de a merge la film la cinematograf, implică nu doar prețul biletului, ci bani pentru combustibilul autoturismului sau costul biletului de transport în comun, prețul gustărilor și băuturilor servite în sala de cinema, timpul investit cu deplasarea și vizionarea filmului, dar și energia fiecăruia. Dă-i tema de a calcula bugetul acestui mod de petrecere a timpului liber, apoi, discutați concret care-i suma pe care familia ar trebui să o cheltuiască. Află de la el/ea dacă merită „cheltuiala” sau dacă există alternative mai puțin costisitoare de a-și petrece timpul liber, iar banii respectivi ar putea fi „economisiți” pentru viitor (achiziții importante de folosință îndelungată sau investiția într-un fond de rezervă pentru studii) sau redirecționați pentru o cauză social/umanitară (donație individuală).
Cu o astfel de abordare, copilul poate învăța o lecție financiară importantă; că decizia aparține propriei persoane atunci când vine vorba cum alegi să procedezi dacă nu ai suficienți bani pentru a cumpăra un anumit articol, că poți alege între două opțiuni diferite de preț, că poți cumpăra un articol similar dar mai puțin costisitor, sau chiar poți amâna cumpărarea pentru o dată ulterioară, când ai economisit suficient de mulți bani pentru acea achiziție, sau poate chiar să renunți la acea achiziție care în timp se dovedește a fi doar un moft.
După cum puteți observa cu ușurință, punctul central al educației copiilor cu privire la bani și finanțe îl reprezintă faptul de a construi învățarea copilului pas cu pas, astfel încât acesta să aibă ocazia să experimenteze mai degrabă procesul sau ideea și nu să i se spună ce să facă sau să nu facă din punct de vedere financiar.
Am căutat să vă arăt că părinții au la îndemână oportunități multiple de a crea spații experiențiale pentru copiii lor, în care aceștia pot afla implicațiile financiare mai largi pe care le implică deciziile financiare cotidiene sau ocazionale. Doar propria experiență îi poate determina pe oameni, indiferent de vârsta pe care o au, să fie mai conștienți de alegerile financiare pe care le fac și de felul în care acestea le pot influența viitorul.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.