sursa foto: Profimedia
Invitat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, profesorul și expertul în educație Dragoș Iliescu a răspuns celor 10 întrebări scurte, adresate de jurnalistul Florin Negruțiu.
1. Analfabetismul funcțional este un eșec al școlii sau al familiei?
Și, și. Nu poți să descarci totul pe școală. Mai degrabă, este efectul pervaziv al sărăciei din România.
2. Ce face inteligența artificială cu școala pe care o cunoaștem astăzi?
Cred că o distruge complet, e o șansă foarte, foarte serioasă să o distrugă complet.
E o șansă sau un risc?
O probabilitate, în sensul ăsta, nu încerc să spun că e un lucru pozitiv. Dar în momentul în care ai un corp profesoral care, în cea mai mare parte a lui - din nou, nu vreau să generalizez -, dar în cea mai mare parte a lui este învechit în metoda de predare, abordarea pe care o are față de elevi și așa mai departe, inteligența artificială o să-i înlocuiască complet.
Pot să explic? Sunt elev, vreau să aflu ceva despre un domeniu. Mi-e mult mai ușor să întreb GPT și o să aflu o informație rezonabil de bună despre domeniul respectiv. Dacă nu am un partener de discuție în profesorul meu, pentru a discuta aspectele respective, pentru a gândi critic despre ele, probabil că n-o să-l mai caut pe profesorul respectiv. Evident, nu mai am nevoie de nimic de la el și școala devine doar ceea ce e și la momentul ăsta.
Nu e un loc de învățare, e un loc de certificare a unor lucruri pe care le-am învățat în altă parte. În meditații sau cu inteligența artificială. Dar tu vrei ca școala să fie locul în care oferi educație, nu doar locul în care oferi certificare.
3. Dacă am avea un buget generos pentru Educație, în ce ar trebui investit cu prioritate?
Nu sunt om politic. Sunt multe lucruri pe care le putem face, cea mai mare parte dintre ele are costuri politice. Deci sunt mai multe lucruri pe care le putem face, pe care alte țări le-au făcut, pe care diverși miniștri le-au propus.
Fără excepție, acele lucruri au costuri politice: comasarea de școli, campusurile rurale etc. etc. Lucruri care știm că au impact, e imposibil să nu aibă impact - toate au costuri politice. Nu e treaba mea ca expert sau ca profesor să iau astfel de decizii. Pot să fac propuneri și pot să explic care sunt consecințele pozitive și negative.
Dar decontul deciziei îl are omul politic și de aceea decizia e a omului politic, într-o democrație.
4. Care este modelul de școală pe care îl admirați?
Mi-e foarte greu să spun. Școala britanică produce vârfuri extraordinare. Sunt mai multe modele, eu însumi sunt croit precum sunt sistemele educaționale din Asia de Sud-Est: cu extrem de multă muncă, extrem de multă trudă. Copiii de acolo... Nu ai putea să ceri copiilor din România ce le ceri acelor copii: 20 de ore de muncă, 16 ore de muncă pe zi.
Ca paranteză, în PISA nu măsurăm doar competențe, ci avem niște chestionare de context, în care îi întrebi și pe profesori și pe părinți, dar mai ales pe copii cum abordează ei școala, cât de mult învață, câte ore pe zi fac teme. Și Singapore e acolo sus și pentru că pun mult mai multe ore de muncă în școală, încât nimeni nu-i ajunge.
Nu ai putea să ceri asta în România. E un model pe care eu îl admir, eu mă identific cu el, eu sunt la fel. Dar mi-e clar că în România nu poți cere așa ceva.
Mi-ați ridicat mingea la fileu aici: 5. Copiii români au vreo șansă în fața copiilor chinezi?
O să răspund tot cu o întrebare, e o parafrază dintr-o glumă: vreo șansă la ce? China nu e un reper pentru noi, China este extrem de disparată, China participă (n.a. la PISA) cu entități diferite: Shanghai, Hong Kong și China continentală.
Ca paranteză, cu cea mai mare probabilitate nu te prea poți baza pe datele care vin din China. Au fost acuzați foarte mult timp că măsluiesc eșantionul, antrenează elevii pentru test, deci nu știu cât de mult m-aș baza acolo. Dar din lucrurile pe care le știm, educația în China continentală (deci cu excepția acelor zone de evoluție economică fulminantă) este teribilă, sărăcia e teribilă.
China care ni se pictează de multe ori în TikTok e o glumă, nu aia e China. Am fost în China, am văzut în ce mizerie se scaldă și cum e sistemul lor educațional. Sigur, Hong Kong, evident, l-au luat când era gata dezvoltat. Apoi zonele acelea de dezvoltare economică fulminantă - Shanghai, Guangzhou și alte câteva - da, acolo educația este foarte, foarte sus. Din nou, bazată mai degrabă pe învățare sistematică și încăpățânată, cu o disciplină de fier.
Pe care, din nou, în România și nicăieri în Europa nu o poți cere. Educația europeană a fost, în timpuri străvechi, bazată pe acest model. El nu mai funcționează acum. Deci China nu e un reper pentru noi, nu cu China m-aș compara.
6. Ce materii v-ar plăcea să aibă un copil, într-o zi obișnuită?
Cu siguranță științe - asta înseamnă fizică, chimie, biologie. PISA testa și geografia printre științe. Matematică, cu siguranță. Studiu după studiu după studiu arată că cel mai mare impact asupra educației îl are matematica. Gândirea algoritmică, pe care tot matematica ți-o dă. În așa măsură încât cei care sunt buni la matematică de obicei sunt buni și la alte lucruri, la umanioare, pe când pe dos lucrurile nu sunt neapărat adevărate.
Și sunt, în același timp, un foarte, foarte mare fan al ceea ce se numește „liberal arts education”, educație clasică. Aș vrea mai multă istorie să văd acolo, aș vrea să văd nu doar literatură română, ci literatură internațională. Aș vrea să văd clasicii acolo, cred că te formează, formează caractere, te formează moral, te formează din multe alte puncte de vedere, care pot să contrabalanseze impactul acesta al tehnologiei.
Tehnologia o să-ți dea cunoștințe, o să-ți rezolve probleme, dar nu o să-ți dezvolte gândirea morală. Pe când da, citirea și discutarea clasicilor o să facă asta. Și dacă școală își pierde misiunea legată de transferul de cunoștințe, măcar să rămână cu această misiune de dezvoltare de caractere.
7. Care este cea mai mare greșeală pe care o fac părinții în relația cu școala?
Faptul că nu se implică. Avem un studiu ceva mai vechi, în 2016 a fost publicat, care se uită la timpul mediu pe care părinții din România și din alte țări îl petrec discutând cu copiii lor despre școală. Asta poate să însemne că discută despre probleme pe care le-au avut la școală, despre profesori, despre ce s-a întâmplat la școală, despre temele de la școală, despre alte lucruri care țin de materiile de la școală. Ne uităm împreună la un film documentar și discutăm despre biologie...
Și părinții români erau din nou jos, jos în topul respectiv, cu o medie de... 6 minute pe zi. Deci părintele mediu din România petrece 6 minute pe zi discutând cu copilul despre școală. Implicarea părinților în școală este unul dintre cei mai buni predictori ai performanței elevilor în relație cu școala. Și nu facem asta.
Deci cea mai mare greșeală este că descarci educația exclusiv către școală. În mod special asta este o eroare în România. Poate în alte state, școala a demonstrat că se achită de această misiune. Dar în România, în mod special, școala a demonstrat că nu se achită de această misiune.
Și e cel mai important proiect al tău în viață - educația copilului tău. Cum poți să lași pe mâna altcuiva? Ocupă-te un pic!
8. Vom mai avea profesori peste 10 ani?
Da, asta este o problemă fundamentală, vine peste noi. Toată lumea a tras semnalul ăsta de alarmă: atragem din ce în ce mai puțini candidați către profesia didactică. Așa cum avem două Românii - studiul PISA asta arată și noi nu am avut ocazia să discutăm despre cele două Românii pe care le arată studiul PISA: o Românie cu statut socio-economic ridicat, cu scoruri înalte în consecință la PISA...
Scorul pe care îl obține Bucureștiul este la același nivel cu orice altă capitală europeană, asta ca paranteză.
...Și o Românie scăldată în mizerie și, printre altele, și cu scoruri scăzute la educație. Așa cum avem două Românii, așa avem și două tipuri de profesori pe care îi atragem: atragem oameni absolut minunați, care ar putea să aibă orice carieră, au ales însă cariera didactică. Ar fi putut să fie orice altceva: avocați sau medici sau orice altceva. Și atragem astfel de oameni.
Dar atragem în același timp în cariera didactică și oameni care sunt fundamental inadaptați, nu ar putea să facă nimic altceva. O parte dintre ei sunt deja acolo și sunt captivi în sistem. Și când ai atât de mari diferențe în audiența pe care o atragi către o profesie, asta îți arată fundamental că e o problemă nu atât de mult de selecție, cât de atracție în selecție.
9. Credeți că un angajat AI va trebui să primească salariu?
În ce sens, dacă vreți să plătim AI-ul? Îl plătim deja. În sensul că n-o să faci nimic cu AI-ul gratuit. Îl plătești și o să plătim din ce în ce mai mult pe aceste instrumente.
Un angajat care lucrează cu AI dacă își merită salariul? Da, cu siguranță, depinde ce face cu AI-ul. Dacă descarcă toată munca lui cognitivă și expertiza către AI, probabil că nu mai am nevoie de el. Dar eu nu sunt unul dintre paranoici sau „pundiți”, să spun să distrugem AI sau că AI ne fură sufletul, e totul rău acolo...
E un instrument, în evoluția noastră societală și tehnologică acum a apărut, acum trebuie să învățăm cum să lucrăm cu el. Hai să facem asta.
10. Dacă un AI va face toate lucrurile grele în locul nostru, ce va mai face omul?
E foarte puțin probabil să ajungem acolo, foarte puțin probabil, la ce știu eu despre AI. Și sunt unul dintre cei care lucrează sistematic în zona asta de machine learning și de modele lingvistice. E mai mult „artificial” decât „inteligență” în modelele lingvistice.
Știu că n-o să le mai spunem modele lingvistice, ci le spunem „inteligență artificială” peste tot. De cele mai multe ori, e doar prostie artificială acolo. Cu siguranță, ce se întâmplă e artificial. Mă încăpățânez să argumentez că nu este inteligență acolo, este altceva.
Emisiunea „În fața ta” de la Digi24, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, poate fi urmărită sâmbăta și duminica, începând de la ora 14.00.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.