Sari la continut

Revoluția online

România digitală este cea care ne face să mergem înainte. Un proiect Republica, susținut de eMAG.

Deschid pensiune, caut cameristă. Vine la angajare o doamnă care, fără să salute, mă ia de sus: „Auzi, unde-l pot găsi pe șef?”

Cameristă pensiune

Foto: Guliver Getty Images

De felul meu, sunt un hardworker. Având această calitate, m-am implicat în tot felul de activităţi şi meserii, învăţând de multe ori din mers, furând de la alţii şi nu de puţine ori, conspectând, citind, documentându-mă despre ce şi cum trebuie făcut. Partea mai puţin bună este că, în majoritatea cazurilor, sunt locomotiva care trage toate vagoanele: cu aceeași viteză, în acelaşi ritm şi nu schimb macazul şi nu mă opresc decât atunci când consider eu că este necesar. Dacă vagoanele ar fi cele de cale ferată, n-ar fi nici o problemă. Din păcate, acele „vagoane” au gură, personalitate, putere de opinie şi altele. Concluzia: am fost catalogat de multe ori în viaţă ca: „şef al dracului”, „ăla negru-n cerul gurii”, „drept, dar dur… prea dur cu oamenii”, „lu’ ăsta nu poţi să-i sufli în ciorbă, că te halește în loc de zarzavat” (expresie auzită de la un profesionist adevărat din petrol şi gaze, cu care, de altfel, am colaborat foarte bine), „ăla de ne rupe cu munca" şi altele din același registru, sinonime cu cele deja menţionate.

La un moment dat, sătul de a face bani pentru alţii (şi nu puţini) în schimbul unui salariu, adevărat, generos şi al unui pachet managerial de top, m-am hotărât să încerc să fac acelaşi lucru, dar pentru mine şi familie. Aşadar, am deschis o afacere cu mai multe obiecte de activitate, nu multe, ci doar similare cu cele în care mă perfecţionasem, plus unul cu care cochetasem de mai multă vreme, dar nu prinsesem ocazia să îl materializez. Este vorba de o activitate în domeniul turismului, cu facilităţi de cazare. Pentru asta, bineînțeles că aveam nevoie de forţă de muncă, mai mult sau mai puţin calificată.

Ȋncă din primul an - şi vorbesc de ceva ani în urmă -, am observat că este foarte greu să găsești un astfel de personal. Pe an ce trecea, problema s-a acutizat extraordinar de mult, ajungând să-mi pun întrebarea, la fiecare început de sezon (de iarnă, sau de vară), dacă mai deschid sau nu.

Observând în jurul meu că mulţi din aceeași zonă de afaceri au capitulat (şi nu din lipsă de fonduri, idei, oportunități, legături, colaborări), mi s-a confirmat, dacă mai era cazul, că problema găsirii unui astfel de personal în Romania este extrem de gravă. De parcă nu era dracu' suficient de negru, persoanele care mai au, cât de cât, tragere să lucreze în această branşă, fiind perfect conştiente de penuria de personal, adoptă poziții şi atitudini sfidătoare, chiar dacă, din punct de vedere profesional, nu sunt nici măcar la un nivel mediu de standard.

Azi, un prim exemplu în acest sens:

Era primavară. Ȋncepusem activităţile de pregătire pentru sezonul estival. Printre acestea şi găsirea de cameriste. Anunţuri peste tot, întrebări pe la prieteni, rude, vecini, etc. aşa cum îi stă bine unui român gospodar. Ȋntre timp, cum lucrările şi treburile nu așteaptă, m-am apucat cu voie bună de unele dintre ele. Ȋn acea zi eram la capitolul „cosmetizarea grădinii", făcând cu simţ de răspundere pe grădinarul (mai mult sau mai puţin) priceput, îmbrăcat corespunzător, în concordanţă cu activităţile desfăşurate. La un moment dat, intră pe poartă o doamnă, care, imediat cum dă cu ochii de mine şi fără să raspundă la salutul meu, mă întreabă de sus: „Auzi, unde îl pot găsi pe şef?”

„Pe şef?”, întreb eu, amuzat de ineditul situaţiei.

„Da, pe patron, pe şeful tău. Unde este?”.

„E pe aci, cu treabă”, îi răspund.

„Dar ce problemă aveţi cu el?”, continui eu.

La care ea, foarte afectată de întrebarea mea:

„Am fost anunţată că are nevoie de un administrator de pensiune şi am venit să-mi iau job-ul in primire!”

Ştiind că nici pe departe eu nu căutam aşa ceva, i-am replicat:

„Eu ştiu că dânsul are nevoie de cameriste, nu de manager”.

„Hm, ce-mi pierd eu vremea cu unul ca tine?! Ȋmi spui sau nu unde îl pot gasi?”.

„V-am spus: e cu treabă pe aici pe undeva. Dacă doriţi, puteţi să îl aşteptaţi în foișor”. „Mda, bine. Poate n-ar strica să te duci să îi spui că îl aștept”, mi-a zis, întorcându-mi spatele şi unduindu-se spre foişor. Acolo s-a așezat la o masă strategică, să cuprindă cu vederea cât mai mult şi îndeosebi pe mine, care eram printre trandafiri, strângând bălăriile. Mi-a sunat telefonul de câteva ori şi tot de atâtea ori am avut niște convorbiri scurte. Ea și-a aprins o ţigară şi a început, cred că de la a treia convorbire, să nu se mai uite cu coada ochiului la mine, ci direct. Când am ȋnchis telefonul, am auzit-o:

„Ar fi bine să te gândești să-ţi schimbi locul de muncă. La cum văd că dai cu săpăliga, în mod sigur o sa te dau afară în ziua următoare angajării mele. Mai mult stai la telefon, decât muncesti! O să-i spun eu patronului cum te-am vazut că muncești! Nu e de mirare că şeful caută oameni noi!”

Ȋn acel moment, iar mi-a sunat telefonul.

„Ei, poftim tupeu pe el!”, mi-a zis ea, văzându-mă că răspund. La telefon era soţia, care mă anunţa că urmează să vină cineva pentru una din poziţiile de cameristă, care a mai lucrat şi prin alte unităţi de cazare, dar că are un feeling că nu e ce ne trebuie şi să o verific eu aşa cum știu.

„Da, a venit. E aici”, i-am răspuns eu soţiei, urmat de un „Bine. Aşa o să fac”.

Ea, care avea toate antenele spre mine:

„A fost şeful, nu-i așa? Te-am auzit când i-ai spus că sunt aici. Când pot să stau de vorbă cu el?”.

„Nu mi-a spus, dar nu peste mult timp”, i-am răspuns.

Ȋn momentul acela a venit la mine un colaborator mai vechi, care reparase în grădiniţa din spate o maşină de tuns iarba. A venit şi mi-a spus că a reparat-o şi că o pot folosi. Vă daţi seama ce satisfacţie pe faţa acelei doamne, când a auzit că mai am de treabă şi în spate.

„Dacă nu o să-ţi faci treaba cu simţ de răspundere şi nu o să termini de aranjat grădinile până începe sezonul, nu te văd bine! Cu mâna mea o să-ţi semnez concedierea!”.

Mă abţineam din ce în ce mai greu să nu mă bufnească râsul. Cel care venise să-mi spună de maşina de tuns iarba nu înțelegea nimic, dar m-a văzut că i-am facut un semn discret şi s-a prins că e ceva la mijloc şi nu se dădea dus de acolo de curiozitate. Bineînțeles că doamna, ca să ne arate că îşi merită poziţia de manager, s-a luat şi de el:

„Dumneata de ce mai stai pe aici? Nu ai treabă? Şeful nu-şi vede capul de treburi, iar voi o cotiţi cu munca. Să ştiţi ca o să-i spun despre voi, amandoi!”

„Doamnă, dar nu credeţi că întâi de toate ar trebui să fiţi angajată şi după aceea să încercaţi să vorbiți aşa cu noi?”, i-am spus. 

„Aha, şi impertinent! Ești ca şi concediat!” A conchis, întorcându-ne spatele. Am terminat ce aveam de făcut, lucru care mi-a mai luat circa un sfert de oră, după care am strâns uneltele şi am plecat ȋnăuntru. M-am aranjat puţin, m-am schimbat şi am purces spre foişor. Doamna era tot cu spatele.

Am intrat în foişor si i-am spus:

„Bună ziua din nou. Am înţeles că doriți neapărat să vorbiți cu şeful. Vă stau la dispoziţie”.

Oare are rost să vă descriu reacţia ei?!…

„Du-du-dumneavoastră sunteţi patro... șeful?…”

„Da, doamnă, eu sunt. Cred că am discutat suficient, pentru a ne da seama amândoi că nu de un om ca dumneavoastră am nevoie. Succes ȋn carieră! Poarta este ȋn direcţia aceea. O zi bună!”

În episodul următor: „- Asta-i tot? Nu negociaţi nimic la salar?” „- Nu la salar e problema, ci la om!” Aventura găsirii unei cameriste continuă cu candidata „de la drept”

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "Ȋncă din primul an - şi vorbesc de ceva ani în urmă -, am observat că este foarte greu să găsești un astfel de personal. " - orice om cât de cât inteligent care își propune să ÎNCEAPĂ o afacere studiază și piața muncii înainte, nu începe afacerea și după aia plânge că nu găsește oameni. Mai ales în condițiile în care SE ȘTIE că majoritatea celor deștepți și harnici (ca mine) au emigrat de mult...
    Eh, dar ce știu eu, n-am fost niciodată patron...
    • Like 0
  • Delia MC Delia MC check icon
    Incredibil, cum n-au unii curajul să-și susțină punctul de vedere și să accepte că nu-i unanim. Ei, și? Nu trebuie să gândim toți la fel. Mai facem și greșeli. Dar asta nu înseamnă s-o tai, să te faci nevăzut. Cineva a preferat să-și ia tălpășița, să-și desființeze contul, iar dialogurile au rămas suspendate în aer, de parcă am vorbi cu fantomele...iar numele, pe care-l uitasem, a rămas în alte postări, ca adresare.
    Atunci drum bun bun! Cine n-are curajul propriilor afirmații nici parte de mult respect n-are!
    • Like 1
    • @ Delia MC
      Gabi check icon
      Subscriu + Like.
      Mi s-a întâmplat și mie ceva similar la ultimele comentarii schimbate cu cineva care emitea păreri la articolul „Asta-i tot? Nu negociaţi nimic la salar?”. Trebuie să realizăm că nu toți userii care postează sunt oneşti - unii sunt TROLI, alţii sunt postaci plătiţi să susţină, să promoveze o ideologie, doctrină sau agendă de partid. Și când nu le merge, sau nu au argumente, atunci troll-ul recurge la jigniri, sau pur și simplu se pierde în ceață. De obicei trolii sunt rupţi de realitate, imorali, obraznici, orgolioşi și lași. Dacă vei încerca să-i demonstrezi unui trol că nu există perpetuum mobile, sau că legea gravitaţiei nu se poate schimba, atunci troll-ul se supără, jigneşte și fuge, dar nu înainte să-i scuipe pe cei care i-au dat atenție. Morala? Trebuie să fim atenți cui dăm atenție și cui nu.
      • Like 0
  • Cred ca s-ar putea face o piesa de teatru, la care toti acesti indivizi ar rade chiar de ei, fara sa-si dea seama.
    • Like 0
  • sotia mea lucreaza pe o insula turistica avand acest tip de job. anul trecut a fost declarata angajata anului pe tot lantul hotelier. lucreaza 6 zile pe saptamana cu target-ul terminat in 8 ore pe zi. castiga 7 lire net pe ora + masa si casa. vrea sa munceasca in romania.care este fisa postului si ce i-ati putea oferi? (dincolo de balarisme de tip 1500 euro lunar)
    • Like 0
  • am citit 90% din comentarii spre 100% . Interesant sa vezi multe puncte de vedere din diferite unghiuri.Si articolul e scris cu iz de umor ca sa starneasca, desi e greu de crezut ca e 100% real, dar citind printre randuri fiecare vede ceva si semnalizeaza.
    Personal vad ce mi a semnalizat si un amic acum ceva timp, ca daca te duci prin restaurante sau vrei sa deschizi un restaurant va fi f greu sa gasesti personal pentru ca f multi au plecat in afara tarii.E interesant cum mereu auzi la televizor ca mintile luminate pleaca - probabil asa e.Dar f rar auzi ca pleaca si cei care nu au facultate - ceea ce nu ii face mai putin oameni, sau mai putini utili societatii - asta e o paradigma sortita esecului sa crezi ca daca ai facultate esti cineva samd.Revenind f mult oameni au plecat afara si f multi dintre ei sunt fie necalificati fie califificati( ospatar, barman, bucatar samd ) si atunci noi cei ramasi sau ce citim presa avem ocazia sa citim astfel de articole , sa avem servicii proaste samd.
    Din nou, articolul naste multe piste de dialog/debate si asta e bine, dar e clar ca cea a lasat comunismul in urma e ce culegem acum.Intrebarea e cum sa minimizam acest interval de revenire; sau poate ca intrebarea e deja prea tarziu pusa ?
    • Like 2
  • Leo, fii si tu mai modest, bre!
    • Like 1
  • Raul check icon
    Domnule Sarbu, solutia pentru a gasi angajati este extrem de simpla, ma mir ca inca n-o cunoasteti: mariti salariile un pic si veti vedea ca o sa gasiti angajati cu duiumul. Incercati si asta, si-o sa vedeti cum va rezolvati problema.
    • Like 3
  • Parerist check icon
    Ce sa mai, scenariu de comedie de categoria B. Sau B-. Cu Horatiu Malaele in roul dvs si Loredana Groza in rolul doamnei.
    • Like 0
  • Din nefericire si articolul si comentariile sunt in spiritul modului de a face business in Romania. Fara a spera ca pot acoperi toate aspectele, o sa incerc sa le iau pe rand:
    1. Se da un patron care pentru a isi minimiza costurile face de toate. In tarile ceva mai spalate lumea a inteles ca daca ai nevoie de un specialist te costa mai putin sa platesti unul sa isi faca meseria decat sa il platesti sa repare ce ai stricat tu incercand sa ii faci meseria lui. Poate chestia ast anu se intampla imediat, dar cand te vei lovi de consecintele abordarii omului bun la toate de foarte multe ori va fi foarte tarziu
    2. Se da o doamna care se viseaza sefa peste sclavi si care nu intelege ca in domeniul turismului un angajat nemultumit iti poate pune afacerea pe butuci in doua saptamani. Doamna inca mai traieste in lumea lui "nu iti convine, mai am 10 la usa care iti doresc postul", chestie care este depasita de foarte multa vreme. In zilele noastre nu mai gasesti nici forta de munca necalificata daramite personal calificat, iar loialitate nu prea ai cum sa obtii cu biciul. Doamna nu este interesata de ce face viitorul ei subaltern ci doar ca acesta sa isi invete locul si sa ii accepte autoritatea. Care autoritate nu vine din pricepere ci din "fonctie", crede doamna.
    3. Proprietarii romani din turism insista sa pretinda ca turismul este o activitate puternic sezoniera. Atat de sezoniera incat in extrasezon singurii angajati sunt patronul, administratorul si poate paznicul. Asa o fi, insa daca nu reusesti sa iti fidelizezi un nucleu dur de angajati, chiar daca ii platesti "degeaba" o jumatate de an, vei avea aceeasi problema a gasirii fortei calificate de munca an de an. Am fost in pensiuni din zona de munte (adica unde si in extrasezon tot ai clienti daca vrei sa ai clienti) care, desi aveau bucatarie si sala de mese, nu serveau mancare ca "patroana nu a angajat bucatareasa". Evident, de situatie profita concurenta care, desi ambele firme se afla in acelasi sezon turistic, prefera sa isi mentina un minimum de personal care sa ii permita sa isi deserveasca clientii.
    • Like 0
  • Întru totul de acord atât cu litera, cât și cu spiritul articolului. Transpare din el, un simț al umorului atenuat de reflecțiile amare generate de discrepanța tot mai mare între posibilitățile de plată ale angajaților la privat și pretențiile candidailor la slujbe. De când mita electorală a pesedeului plătită bugetărimii mediocre intelectual sub formă de salarii nesimțite (adică nesustenabie economic), antreprenorului privat îi este extrem de greu să țină pasul cu statul tâlhar pesedist, așa încât,după plata salariilor,să mai rămână și el cu ceva. Să sperăm că anticipatele vor creea premise pt schimbare.
    • Like 0


Îți recomandăm

Statuie mască

„Primul lucru care contează atunci când faci o donație este ca gestul respectiv să te facă să te simți că ai făcut cu adevărat o faptă bună. Dacă cauza respectivă reușește să te facă să te simți ca un mic erou, te face să te simți bine că ai ajutat, reușește să te facă donezi”, spune Nicoleta Deliu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Simona Halep - Foto: Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

„Am crescut cu o mentalitate că eram mică, că nu o să ajung să fiu tenismenă, nu o să ajung să fiu sus în clasament, nu o să ajung să câștig turnee mari. Cum până nu demult, în 2017, mi se spunea « nu ai mental de campion de Grand Slam».” (Foto; Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

Citește mai mult